10,029 matches
-
activității la 13 aprilie 1849), și 18 ianuarie 1852, funcționând după reforma învățământului din 1864. Alături de ortodocși și catolici în orașul Huși a trait o importanță comunitate evreiască care s-a afirmat și în planul educațional. O „școală jidoveasca” este atestata la 22 martie 1794, în 1865 funcționând ilegal 6 dascăli cu școlile lor, propuse spre desființare. În 1897 s-a deschis o școală particulară evreiască, care din 1904 este numită Institutul israelito-român „Cultură” sau Școală israelito-română și funcționa în 1948
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-a (1918-1920) și a IV-a (1920-1921) le va urma în aceeași școală cu învățătorul Nicolae I. Lupu. În clasa a IV-a îl va avea coleg pe vărul sau primar, Alexandru Th. Obreja, absolvirea celor patru clase primare fiind atestata de Certificatul nr. 125 din 3 septembrie 1931. Împreună cu Alexandru Th. Obreja va da examen de admitere la Liceul Teoretic „Cuza Vodă” din Huși, în vara anului 1921, liceu pe care îl va absolvi în anul 1928. Diplomă de bacalaureat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
foarte frumoasa ediție prefațată de Perpessicius) și reeditarea lui Ion Barbu (în acea primă formă destul de penibilă, dar promițătoare pentru viitor). Aceste două evenimente, plus propria mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale cât de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului. La Constantin Noica am văzut prima oară placheta 11 Elegii. El mi-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai 1782 luăm cunoștință că «Înălțatul gubernium ne-a înștiințat că mărirea sa preasfințită au poruncit ca de acum înainte nici preot, nici cantor să fie care nu a învățat la școala normalicească și nu va arăta dela dascălul său atestat despre această învățătură. Pentru aceea, prin aceasta se înștiințează ca tuturor preoților și oamenilor din protopopiatul tău să faci de știre și nici pe unul dinainte la preoție să nu trimeți care nu are atestat de la dascălii normalicești» Dacă la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
supărase paznicul cuvântului scris (care, probabil, știa atâta istorie cât păr are broasca la subsuoară sau râmoiul la penis) ci pentru că băgase În aceeași oală și orașele Chilia și Cetatea Albă, numindu-le „...orașe românești cu o vechime foarte mare, atestată documentar”. Nevrând să-l belească de unul singur pe Caproșu, Andrei mărturisire În raportul său că „S-a discutat cu redacția care a eliminat din cele trei paragrafe numele orașelor Chilia și Cetatea Albă”. Așadar, rușii puteau dormi, În continuare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de la Râșnov și cel de pe dealul Orății de lângă Rucăr, care se pare ar fi fost un "castru foarte întărit"(castrum munitissimum) sau, dacă vreți între vechile cetăți dacice Cumidava și Argedava sau Jidava, devenite, în timpul ocupației romane, cetăți de referință, atestate documentar. Printre piesele culese de cercetători se aflau monede de aramă, măști de lut ars, un vas pictat cu chipul lui Dionisos. Este dificil, deocamdată, de știut dacă posibila cetate dacică a devenit cetate romană sau prezența obiectelor de proveniență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
retrovizorul mașinii, depărtându-mă, să-i surprind expresia schimbată și discret în direcția mea făcând semnul crucii. Cât de mult mă putea înduioșa această evocare! Cât de mult o iubeam și îi iubeam pe toți cei dragi!" Obține, succesiv, toate atestatele competenței în profesie: brevetul de observator aerian (nr. 539/1931), apoi pe cel de pilot militar (nr. 248/1932) și în final brevetul de pilot de vânătoare (nr. 198/1934). Era un tânăr boem și ambițios totodată. Prin 1935 îl
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și medicină veterinară acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lângă formele de învățământ prevăzute la alin. (1, și programe postdoctorale și de formare și dezvoltare profesională: de rezidențiat, de perfecționare, de specializare, de studii complementare în vederea obținerii de atestate și de educație medicală și farmaceutică continuă. (3 Durata doctoratului pentru absolvenții învățământului superior medical uman, medical veterinar și farmaceutic este de 4 ani. (4 Instituțiile de învățământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate și medicină veterinară și
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
dinspre apus spre răsărit. Cota celor care mor din totalul acestor două categorii este, în aria țărilor apusene, mică, ceea ce arată că mamele și copiii nou-născuți care se confruntă cu pericolul morții sunt, în cele din urmă, salvați, fiind astfel atestată intervenția unei forțe salvatoare din afară (serviciile de asistență sanitară sunt prompte și eficiente). În spațiul răsăritean, însă, o mamă ori un copil ajunși pe pragul căderii nu se mai pot salva, căci acea forță salvatoare din afară, singura capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
pe Boețiu) într-o contemporaneitate odioasă -, ele urmează un drum ce le poartă spre descoperirea unor adevăruri fundamentale. Imaginea tradițională a marelui poet roman surghiunit la țărmul pontic și doborât de durerea însingurării, a depărtării de strălucitoarele locuri natale (imagine atestată, de altminteri, în Tristele sale) e reinterpretată: în exilul chinuitor, el descoperă salvarea - Dumnezeu și, odată cu El, propria lume lăuntrică, sufletul. E un drum pe care, împreună cu scriitorul, îl parcurg aproape toate personajele cărții: substanța lor fizică se contopește cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
patru cincimi împrumutate mult mai târziu din slavă (2/5), maghiară (1/5) și turcică (1/5). Iluzia că româna ar fi doar latina adusă de romani în est a fost generată de faptul că există o latină clasică larg atestată documentar, pe când limba autohtonilor, neatestată în scris, nu are un reper istoric care să o confirme. În consecință istoricii caută mărturii despre limba autohtonilor în limba albaneză, considerată singurul dialect tracic perpetuat din antichitate până în prezent. Toate limbile nenormate evoluează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dialect tracic perpetuat din antichitate până în prezent. Toate limbile nenormate evoluează. Româna nu este latina populară mai mult decât italiana, franceza sau spaniola. Latina nu mai există niciunde ca limbă vie. Atunci de ce să presupunem că albaneza este limba ilirilor atestați de Herodot și că ea ar fi singura mărturie despre traci? Dacă latina nu ar fi fost scrisă, mărturie despre ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
natură lexicală și gramaticală, în condițiile în care nici una dintre ele nu poate da socoteală de structura și alcătuirea celorlalte, a dus la concluzia că aceste limbi nu au apărut spontan și izolat în locul unde ele sunt pentru prima dată atestate. Astfel s-a născut ideea unei surse comune de unde ele s-au desprins și au migrat. De aici a rezultat imaginea „arborelui genealogic” a cărui tulpină o constituie protolimba indoeuropeană care, după Schleicher, s-a desfăcut în două ramuri: 1
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care își trăgeau originea”. Michel Bréal a arătat că rădăcinile indoeuropene, care sunt văzute ca fond silabic de bază la constituirea limbajului, oricât de vechi ar părea ele, au în spatele lor o perioadă de evoluție incomparabil mai mare decât istoria atestată a limbilor indoeuropene, perioadă în care ele au trecut prin multe organisme lingvistice, au suferit prea multă uzură și prea multe alternanțe ca să mai poată spune mare lucru despre forma lor primară și despre modul cum s-a constituit limbajul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbi i.-e., „este probabil că toate etimologiile evidente au fost propuse, așa că s-a convenit să nu se mai propună altele noi”. Considerând că cercetarea etimologică practicată de filologia comparată este unica posibilă, Meillet anulează istoria nescrisă a limbilor atestate mai târziu sau neatestate. Iată raționamentul lui: „Există deci în originea vocabularului limbilor i.e. o parte necunoscută; această parte este desigur largă, dar nimic nu ne permite măsurarea importanței ei, care variază de fapt de la o limbă la alta. Acest
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvintelor moldav și Moldavia: Bogdan-Serai din Istanbul era „Palatul Moldav”. Basarabia. Raportarea originii acestui cuvânt la „tracii bessi” (HVR, p. 423) este partea reușită a explicației etimologice date de Cantemir. Mai departe însă el rupe denumirea besi de celelalte forme atestate ca nume pentru populația tracă (vesi, iesi, moesi) și o limitează teritorial la sudul Moldovei, de unde „pre vremea năpăzii lui Batie prin cetăți nemaiîncăpând, s-au tras spre Severin și peste Olt, unde și la stăpânirea bănească unii dintrânșii au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pozitivă, fie negativă, pe întreaga durată a vieții sau în momentele ei principale”. Prin colinde, motivul în discuție asociază animalul totemic, din copitele căruia se vor face paharele, cu simbolurile creștine: grâul, vinul, mirul, pictate în interiorul cupei ceremoniale cu existență atestată. Nu întâmplător, tocmai vițade-vie și grâul sunt explicate în imaginarul mitologic universal drept rod al sângelui dintrun omor ritual. Putem deja să punem în relație cele două tipuri de sorbire din membrele animalului mitic, din „paharul” imprimat pe pământ sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
motivul scoaterii pe fereastră a sicriului unei fete omorâte de strigoi (monstru inițiator în plan ritual), mătușa ei fiind cea care acționează aici în cunoaștere deplină. Arhaicitatea acestei practici funebre este incontestabilă, un adevărat relict artistic pentru un fapt folcloric atestat. „În societățile tradiționale, sicriul era scos din casă pe fereastră, nu pe ușă, sau trecut peste gard, sau printr-o spărtură în perete sau tavan”, consideră Antoaneta Olteanu, în urma informațiilor din spațiul slav oferite de A. K. Baiburin. În basmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau nu l-a primit dintr-o sursă autorizată. Sau de care pur și simplu „nu are chef!”, adică Îi disturbă echilibrul și coerența propriilor raționamente. Ceea ce el simte sau chiar presimte a fi „ceva nou” În ordinea judecăților convenționale, atestate sau În directă contradicție cu felul său de a judeca, cu raționamentele sale, cu „fotoliul comod” al viziunii sale despre lume sau despre o anumită problemă. A „simți”, a „vedea” sau „a auzi” ceva nou devine, la mulți oameni inteligenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai 1922, sunt decisive pentru evoluția sa politică ulterioară. Ele reprezintă în același timp, un pas înainte în activitatea politică a viitorului ministru 5. 1. 1914-1918. Personalitatea lui Alexandru Lapedatu este bine conturată în preajma primului război mondial. Avem date certe, atestate documentar, cu privire la viața și la activitatea sa între anii 1914-1918. Pentru intervalul 1909 1913, avem de asemenea informații sigure. El s a remarcat, după cum am precizat în capitolul anterior, ca secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, secția centrală și ca secretar
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
al unei școli nemțești ce pregătea funcționari pentru administrația de stat a vremii. Acesta a avut șase copii, toți feciori, din care trei, au fost la rândul lor școliți : Ioan a fost după cum am mai arătat, unul dintre primii învățători atestați ai satului, Valer, absolvent al unui gimnaziu din București, după care a lucrat ca laborant la Facultatea de Farmacie din București și Milian care a făcut o școală comercială la Viena de unde s-a întors în sat unde a deschis
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un an, adică în 2003, întreaga suflarea a satului, toți fiii ei dispersați în cele patru vânturi ale lumii, pot fi mobilizați de conducerea democratic aleasă a comunii, la aniversarea unei cifre relativ rotunde de 530 de ani de existență atestată documentar. Este cazul ca fruntașii desemnați ai satului, în această perioadă istorică în care trăim un moment al deplinei libertăți de exprimare, de trecere fără opreliști a granițelor României, țară ce aspiră la acceptarea ei într-o modernă formă de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu muzică. Fără lăutari, cheful nu are haz! La Borțoasa, cârciuma hoților, cântă Zavaidoc. Acesta, pe numele său real Marin Teodorescu (1896-1945), va fi cântat poate și la un asemenea local. Oricum, e singurul personaj din Groapa cu existență reală atestată. Mai tânăr decât Zavaidoc și mai longeviv a fost Cristian Vasile (1908-1985) despre care, în povestirea Zaraza, Mircea Cărtărescu scrie că ar fi compus melodia ce dă titlul prozei. Zaraza din frumoasa ficțiune ar fi fost o femeie reală, iubită
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
152. În același timp, parohilor le revenea sarcina de a recenza numărul săracilor existenți în fiecare sat sau oraș. Săracii beneficiau, conform unor reglementări din perioada iosefină, de anumite scutiri ce priveau taxa de timbru și taxele judecătorești, pe baza atestatelor de pauperitate obținute de la preoții comunităților. Constatându-se unele nereguli în această privință, la ordinul Guberniului Galiției din 1796, autoritățile locale cereau parohilor să elibereze atestatele de pauperitate numai celor cu adevărat îndreptățiți a le primi, altfel urmau a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iosefină, de anumite scutiri ce priveau taxa de timbru și taxele judecătorești, pe baza atestatelor de pauperitate obținute de la preoții comunităților. Constatându-se unele nereguli în această privință, la ordinul Guberniului Galiției din 1796, autoritățile locale cereau parohilor să elibereze atestatele de pauperitate numai celor cu adevărat îndreptățiți a le primi, altfel urmau a fi pedepsiți. Pe durata funcției sale, Vasile Balș a acționat prin intermediul bisericii, pe linia acelorași concepții iluministe din perioada iosefină, ce urmăreau îmbunătățirea stării morale a populației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]