13,186 matches
-
luminoși de sub sprâncenele ridicate, de parcă o uimire foarte mare le trăgea în sus - pe urmă, obrazul parcă i se frânge, capul lăsat în față îi cade în palme, de ambele părți ale cărării drepte îi tremură umerii, deasupra plutește capul bunicului, o bucată de jăratic mocnit. Ștergătoarele trec peste parbriz, dar această imagine nu sunt în stare s-o șteargă. Când am ajuns acasă, mâncarea era deja pregătită pe masă. Dar nu era nimeni care ar fi vrut s-o mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de săptămână nu se mai dezlipea de tejgheaua cârciumii din sat, cu pantalonii șiroind, se lăsase fraierit de „Oha“, care-i umflase ultimul pachet de acțiuni rămas. O fracțiune modestă, dar suficientă ca să obții o majoritate. Și „ăla din A.“, bunicul vostru, fără ajutorul căruia „Oha“ n-ar fi putut să facă ce plănuise din capul locului, adică să devină singurul proprietar al turnătoriei de fier și al fabricii de mașini-unelte, a râs când a auzit de isprava fiului său favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
totdeauna o măsură corectă, dar în lumea afacerilor lucrurile strâmbe aduceau de multe ori succese mai multe și mai mari și chiar dacă uneori îi freca țăcălia mezinului, cum îi plăcea să spună, recunoștea totuși ce reușise acesta să facă. —Pe bunicul vostru W. nu l-a avut niciodată la inimă și eu știu foarte bine care e motivul, spunea mama; iar în vocea și în tonul ei apăsat se simțea vibrația unui dispreț față de lacunele păturii inferioare, care se acumulase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-l mai împiedice pe el să-și dezvolte turnătoria într-o adevărată întreprindere profitabilă. Tatei îi căzuse fața și și-a acoperit-o cu palmele. Dar chiar la sfârșitul săptămânii următoare am plecat din nou la A. ca să ne vizităm bunicii, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
părul negru și creț. Madame H. servi cafeaua, îi oferi și un desert, de parcă Erich Hackler ar fi fost un aristocrat și nu un muncitor de la marginea orașului care, înainte de a fi devenit reprezentant într-una din firmele mari ale bunicului, învățase meseria de sudor. Tata ședea sprijinit de speteaza fotoliului, purta costumul lui de serviciu și avea o expresie sigură de sine, își ținea picioarele unul peste celălalt, așa încât pantoful Bally de culoare deschisă părea că plutește în aer, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
maro și cu o grămadă de creioane în buzunarul de la piept, în harababura fabricii de motoare. Se „cuibărise“ ca acționar, spunea Felix și, ca dovadă palpabilă a ascensiunii lui, domnul Rusch conducea un Chevrolet, aceeași marcă pe care o avea bunicul, cu singura diferență că aceasta era un model mai nou - un „vapor“, cum ne plăcea nouă să numim mașinile americane -, bleu deschis, foarte alungită și lată, pe care trebuia s-o parcheze în fața grădinii de legume, pentru că intrarea spre garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cerul de toamnă, razele de soare cădeau pieziș făcând să se aprindă culorile. O potecă de parcurs cu piciorul se pare că ducea acolo jos, pe coastele acoperite de vii și, mai apoi, la restaurant - unul din locurile favorite ale bunicului, pe care le căuta de ani de zile -, unde azi îi aștepta o Metzgete, un fel de mâncare din sângerete și leberwurst, asezonată cu felii de mere -, iar W. simți o senzație de bucurie, așa cum nu i se întâmpla decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se ghemuiește, ca atunci când te temi de o lovitură și trebuie să te aperi. O expresie de renunțare neajutorată îi apăru pe față și ochii albaștri începură să-i tremure, o mișcare involuntară, pe care o cunoșteam de la vizitele la bunicul. Hackler, în schimb, ședea atât de sigur pe el în acest cadru, ca și când vizita lui neanunțată nu ar fi fost nimic neobișnuit. Îi privea atât pe tata, cât și pe mama cu acea față plată, plină de autosatisfacție, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acel corp al divinului, compus din literele numelui Său, care ar fi trebuit să fie sanctificat și, abia prin numirea aceluia, creația putea să înflorească și toate fenomenele să iasă la iveală ca să fie percepute -, până și acel cuvânt amuțise. Bunicul mai avusese cândva un preot al „lui“, un bărbat înalt de statură, drept ca o sârmă, cu o voce de bas de care răsuna biserica, și când invoca ajutorul lui Dumnezeu, le „freca țăcălia“ enoriașilor la predică, cum îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai avusese cândva un preot al „lui“, un bărbat înalt de statură, drept ca o sârmă, cu o voce de bas de care răsuna biserica, și când invoca ajutorul lui Dumnezeu, le „freca țăcălia“ enoriașilor la predică, cum îi plăcea bunicului să spună, le „sufla în trâmbiță“ și le arăta unde „stă Domnul pe tron“, în rest bea cu plăcere vinul din pivnița bunicului și juca skat în cercul Corona. Răspundea de toate sărbătorile bisericești, apărea la mesele familiei când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
răsuna biserica, și când invoca ajutorul lui Dumnezeu, le „freca țăcălia“ enoriașilor la predică, cum îi plăcea bunicului să spună, le „sufla în trâmbiță“ și le arăta unde „stă Domnul pe tron“, în rest bea cu plăcere vinul din pivnița bunicului și juca skat în cercul Corona. Răspundea de toate sărbătorile bisericești, apărea la mesele familiei când se ivea o confirmare, o înmormântare, o nuntă, de fiecare dată la fel de jovial, tunând din glas și făcându-se tot mai roșu în obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sau într-una din aceste firme care colaborau cu oțelăriile sau cu turnătoriile lui „Oha“; el avea să urmeze Școala de Arte și Meserii și să iasă grafician, să proiecteze afișe, să creeze sloganuri. Moștenise talentul lui tata-mare. Și pe bunicul îl disprețuiseră, ca și pe el. Dar azi nu e ieri și nici el nu a fost niciodată un H. Va deveni grafician, asta însemna viitorul și el dorea să ajungă acolo. Cafeaua se răci și tata privi cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui că ești un vânzător bun, afacerea cu macaralele nu-i mai funcționează ca înainte. Tu ești o concurență extrem de inconfortabilă pentru el. În W. însă se amplifica un uruit, un freamăt, un tunet insuportabil. Și la fel ca atunci când bunicul anunțase că le-a cumpărat fiilor lui, W. și O., o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, urmând ca ei să-și părăsească vechile posturi și să-și schimbe locuința, la fel ca atunci s-a supus la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vilei sale, avea să devină limpede pentru toată lumea cine era îndreptățit să se afle în prim-plan ca skip al celui mai bun team. Atunci plănuise să înființeze „Hackler Trophy“, cel mai prestigios concurs din țară. La vizitele făcute la bunicul se mai adăugau acum și cele la familia Hackler, seri sau weekenduri pe care trebuia să ni le petrecem în orașul de graniță din partea sudică a Baden-ului, unde doamna Gerda urma să mai locuiască un an. Erich și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu mai apăreau nici un fel de emoții, părea la fel de neschimbat ca ordinea din casă și din grădină, asta nici nu avea nevoie de vreo atenție specială, pentru că aici nu deranja nimic. Fratele meu, care nu contase niciodată cine știe ce în ochii bunicului și care nici în familia noastră nu se bucura de prea multă atenție, în afară de scenele lui temerare, ieși cu atât mai mult în evidență odată cu dispariția mamei. Deveni un subiect care stârnea întrebări și neliniști pe care el însuși le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care fratele meu o onoră cu un zâmbet strâmb à la James Dean. Era sigur că știa exact ce ar fi vrut să devină, nimeni nu trebuia să-și facă griji pentru el, doar se hotărâse de mult, iar când bunicul, întrebă într-o duminică după-amiază, cu ocazia uneia din vizitele obișnuite, dacă unul ca el, pe care nu prea puteai să-l vezi adult, s-a hotărât deja ce voia să studieze, fratele meu își lăsă colțul buzei nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Școala de Arte și Meserii ca să învețe să picteze și să deseneze și mai târziu să proiecteze afișe, ca Leuppi, pe care tata îl cunoștea și ale cărui lucrări puteau fi văzute peste tot: fă o pauză pentru o Coca-Cola. Bunicul îi aruncă fratelui meu o privire care străbătu încăperea ca un fascicul de raze din aparatul de control al magazinului de pantofi, trecând prin rochii și mușchi; râse și zise: asta ar mai lipsi, ca unul din familie să rateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lua apărarea. Ochii tatei tremurau doar, până și mama tăcea. Părăsit de toți, fratele meu stătea singur acolo, nemișcat - și eu mă uitam la tabloul cu lanul de grâu în fața întunecaților munți Jura, pe care îl pictase un pictor și bunicul îl primise cadou la un jubileu legat de serviciu și mă gândeam că ar trebui să mă topesc în acele încăperi, unde nimeni din familia mea n-ar fi putut să mă urmeze, unde influența lor nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întâmpla pe ecran. Ne asiguram oaspeții că nu ne vom uita decât la știri și la emisiunile culturale. Distracția era, firește, sub orice critică, dar ca să-ți poți face totuși o idee personală, se vizionau, „ha!“, spectacole de revistă. Numai bunicul își privea propriile imagini interioare cu care nu o scotea la capăt, până ce inima a încetat să-i bată, exact în acea zi în care la buletinul de știri s-a anunțat primul transplant de inimă artificială, efectuat de chirurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
descoperiri arheologice importante. Prin săpăturile noastre - lipsite de cunoștințe academice elementare - nu s-a făcut decât să se distrugă ceea ce pentru știință ar fi putut reprezenta o valoare inestimabilă: necropola. Și cuvintele lui scăpărau în sală, la fel ca vorbele bunicului, făcute doar să rănească. Dar că gropile alea n-ar fi fost descoperite dacă nu eram noi nici nu i-a trecut prin cap. Armin a râs amar. „Reformatorul“ se vede că nu era prea iubit, spuse el, ieșirile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
on the rocks. Într-o dimineață mohorâtă, pe la unsprezece, tata veni pe nepregătite de la birou și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la micul dejun și s-a prăbușit de sus pe trepte până la ușa verandei, unde a murit pe loc. Ochii tatei priveau calmi și pe fața sa plutea o expresie de seriozitate, dar și una de ușurare; ca și când, odată cu prăbușirea bunicului, ar fi căzut și o greutate de pe el și trăsăturile luminoase ale mamei se însuflețiră și nu te mai duceau cu gândul la marmură. La înmormântare au luat parte industriași, politicieni, militari, vânătorii au sunat din goarnele lor „sfârșitul vânătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gândul la marmură. La înmormântare au luat parte industriași, politicieni, militari, vânătorii au sunat din goarnele lor „sfârșitul vânătorii“ și cei trei fii au stat în fața gropii cu mama lor, în timp ce duhovnicul, adică preotul de suflet și de stomac al bunicului, tuna și fulgera cu privire la deșertăciunea tuturor existențelor; nevestele și nepoții stăteau în cerc și Erich Hackler văzu cum W. și „Oha“, foștii lui șefi, aparțineau protipendadei, adunate aici doar pentru că tatăl lor fusese directorul uzinelor siderurgice și metalurgice și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi putut s-o luăm de la capăt, înainte de a fi fost forțați de „cuvântul de ordine“ al bunicului să părăsim B.-ul ca să ne mutăm într-un sat în care nu ne simțeam în largul nostru. Așa cum atunci, în oraș, ne entuziasmase gândul că viitorul va fi ușor și neapăsat de constrângerile impuse de bunicul, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de ordine“ al bunicului să părăsim B.-ul ca să ne mutăm într-un sat în care nu ne simțeam în largul nostru. Așa cum atunci, în oraș, ne entuziasmase gândul că viitorul va fi ușor și neapăsat de constrângerile impuse de bunicul, la fel cum pluteam pe atunci purtați de dragostea de viață, așa simțeam și acum o luminozitate și un aer ușor care ne înconjurau și își găseau expresia în casa cea nouă - care prin fațada de lemn vopsită în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]