11,853 matches
-
cu tot, te iubesc cum pot, Printre mari speranțe interzise, Ca un renegat caut un regat, Dincolo de moarte sau de vise. Ești în gândul meu, mă declar ateu, Dumnezeu suspină și mă iartă, Dar din când în când, peste psalmi călcând, Redeschid și cerul, ca pe-o poartă. Te visez constant, abracadabrant, Posedată de stafii absurde, Sunt înfrânt de timp sau de anotimp Și mă cert cu personaje surde. Vin și nu răzbesc, țipăt îngeresc Îți va pune-n suflet izbăvire
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lumea întreagă sosea la festin. Din toate, doar tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact provizoriu, Iar lama ființei tăia-n anotimp. În spatele meu fulgerau năluciri, Un hohot isteric, o mare de lacrimi, Călcam apăsat peste gânduri și patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de mirare condus. Doar noaptea gemea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tristeți în delir, Un fad carnaval ne reține, Eu mângâi statuia din tine Și-l caut pe regele Lear. De jur împrejur, un Shakespeare plângând, Pe-o scenă lăsată să moară, Alături, doar visul de vară, Cu visul pre viață călcând. De jur împrejur, lătraturi de câini, Othello desfidă batista Și plânge-n culise artista, Ținând o factură în mâini. De jur împrejur, destui mașiniști Mănâncă salam pe scenarii, Se-njură-n direct adversarii, Iar toți dramaturgii sunt triști. De jur
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul abia atunci
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vină Și smulgem, din iluzii, agrement. Lovim în toți, lovim în noi, intens, Ce pătimaș rostim înjurătura, Ne doare viața. Nu ne doare gura Atunci când facem glume fără sens. Schimonosiți de patimi contra cost Ne deplasăm, cu lăutari, spre moarte, Călcăm pe vise și pahare sparte, Fachiri ratați și condamnați la post. Lăsați-mă să plâng pentru voi toți, Să fiu un bocet la sfârșit de vară, Până și toamna vine într-o doară Și simți că vrei și simți că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
care i-am avut noi! Erau trup și Suflet pentru Popor. El era inima Poporului. Îl durea de popor de oameni pe care îi conducea și îi apăra de dușmani din afara țări. Astăzi ce am ajuns? Vin străini și ne calcă pe noi, în Țara noastră, ne dau ei legi după pofta lor. Noi am fost un popor creștin! Ne-am născut creștin, Dumnezeu așa a vrut! Prin Sfântul Andrei Apostolul ne-am creștinat noi Români. Și nimeni n-are voie
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
gestul. — N-aveți pentru ce să-mi mulțumiți. Avea dreptate. Nu era mare lucru de văzut. Bărbatul cu chibriturile făcuse treabă bună. M-am uitat prin ușa de la intrare, dar era atât de mult moloz că nu aveam pe unde călca. Pe o laterală a casei am găsit o fereastră care dădea Într-o cameră pe unde se putea merge. Sperând că poate măcar găsesc seiful, m-am cățărat Înăuntru, deși nu era neapărată nevoie să mă aflu acolo, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
binelea Între ei doi. Grete a Început să bea. Iar căsătoria lor părea mai mult de fațadă, atât cât să se evite gura lumii - știi, cum Paul lucra la Minister... — Știi ce anume lucra el acolo? Nu, habar n-am. — Călca strâmb? — Dacă avea și alte femei? râse ea. Paul era un tip arătos, dar un pic cam lipsit de strălucire. Era dedicat muncii sale, nu altei femei. Sau dacă avea vreuna, era foarte discret. — Dar ea? Rudel scutură din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
asigurările. Dacă ziceți că e un fals, n-aveți decât să verificați. Am făcut asta deja. Și-atunci ce-i cu jocul ăsta? Dietz veni spre mine și mă măsură de sus până jos de parcă eram un rahat În care călcase. Îmi luă apoi ultima sticlă de scotch bun, o cântări În mână și o aruncă În peretele de deasupra biroului. Se făcu țăndări cu un zgomot de tacâmuri de cantină care cad pe scări, iar aerul se umplu brusc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
șemineuri purtau urma faptului că fuseseră Încercate cu o mătură. Am intrat apoi În sala de mese. Tapetul alb era pătat cu sânge, de parcă avea o imensă julitură, iar pe covor era o pată de mărimea unei farfurii mari. Am călcat pe ceva tare și când m-am aplecat am ridicat ceva ce părea a fi un glonț. Avea o greutate de plumb și era Încrustat cu sânge. L-am ținut În palmă și apoi l-am băgat În buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
costum maro, tuns ca un arici de mare. Uită-te bine la el când te duci Înapoi la masa ta. Este un asasin profesionist. S-a ținut după tine și după fată aici Înăuntru. Mai mult ca sigur că ai călcat pe cineva pe coadă. Se pare că tu reprezinți pentru el banii pentru chiria pe săptămâna asta. Mă Îndoiesc că o să Încerce să facă aici ceva, din respect pentru mine, Înțelegi... Dar afară... să ți-o spun pe-aia dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
program de lucru, Friedrichstrase are traficul cel mai aglomerat din Berlin, când aerul are gust de resturi de la ascuțit creioanele. Ferindu-mă de umbrele și de americanii adunați ciorchine peste exemplarele lor din Baedeker și cât pe-aci să fiu călcat de o furgonetă Rudesdorfer Peppermint, am traversat Tauberstrasse și Jägerstrasse, trecând pe lângă Kaiser Hotel și sediul principal al oțelăriilor Six. Am mers În continuare spre Unter den Linden, m-am strecurat prin trafic pe Französische Strasse și, la colțul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu-se în firava unduiere a izvorului de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei târzii. „ Ce-o să fac? Cum să las sufletele singure? Mai bine plec în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne munții, numai să fie lăsat să-și crească copiii în pace și liniște. Portița scârțâi și, de după șură, se iți chipul negricios al fiului mai mic, Vasile. Tătucă, pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aruncă o cană de apă pe fața albă a Savetei, aruncă o privire poruncitoare Ilenei și strigă copiilor să-și spună „piesa”. După ce s-a sfârșit urătura, bărbatul le dădu câte un colac și două nuci, amintindu-le să-i calce pragul și în anul ce tocmai se pregătea să sosească. Savetă, rosti molcom Vasile, după ce femeia își revenise în simțiri, du-te acasă și îngrijește de băieți. Că frate-miu trăiește, o să vezi că-ți va trimite vești. Mata, vrei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vulcani. Sărbătoarea purifică sufletele de toxinele singurătății, de aceea șansa oferită de fiestă nu trebuie pierdută. S-ar zice că, prin vacarm, mexicanul strânge puteri ca să poată tăcea până la următoarea sărbătoare, după ce măturătorii vor strânge de pe străzi florile de hârtie călcate în picioare. calendarul aztec Pe peretele camerei văd fotografia unui calendar aztec. Încerc să-mi aduc aminte tot ce știu despre vechea civilizație a acestor locuri. O civilizație care n-a cunoscut roata. Care și-a sculptat statuile cu unelte
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fi tristă. Și parcă aud pe plajă cum scrâșnește nisipul sub copitele cailor opriți brusc, în aplauzele mulțimii, la spectacolele de charros. Întrucât în întîmpinarea Afroditei se grăbesc aici nu sculptorii, ci tinerii cu sombrero, foarte mândri de costumele lor, călcând plini de importanță și urmați de o orchestră de mariachis. O serenadă o va hotărî pe zeița frumuseții că locul ei nu este în muzeu printre statui, ci printre cei care se stropesc cu apă din valurile înspumate. Miturile sunt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cum se întorcea Trakl, clătinîndu-se, prin pădurea incen- 58 diată. Aveam atâta nevoie de aer proaspăt, de o schimbare a liniștii țiuitoare din camera mea cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Lemnul ei părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua 146 putredă, pierdut în ceața pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub bolta de cupru-nverzit, privind iar pendulele stricate, câinii mumificați, cărucioarele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos, călcată-n picioare, cu paginile îndoite și pline de praf. Am ridicat-o și m-am așezat, cu ea în mâini, pe salteaua vărgată, mizerabilă de pe patul meu. Am rămas cu ochii-n gol câteva clipe, și deodată chinul, chinul fără
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ioan și glasul tău atât de asemănător la timbru cu al lui, trebuie să mă ajuți! Degetele lui iarăși încleștându-se în brațul meu, Cum, Doamne, cere el ajutor celui tânăr, teafăr fiind, dar neputincios în viață, atât de tremurat călcând pământul, Înțelepciunea unui om, vorbește el, este de a ști să fie cu măsură, din acest punct de vedere tu ești un înțelept, Daniel, pe când eu nu mi-am măsurat niciodată ființa, am dat-o fără grija de-a păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
află în biserica nouă, ne apucăm oare de mâine?! deschid larg poarta și-mi ridic ochii spre schelă, era acolo sus și lucra, duminica?! Daniel! mă strigă pe numele meu, și nu-mi dau seama cum s-a întâmplat, a călcat greșit sau pur și simplu a căzut schela nefiind bine fixată, Theo, îndrăznesc eu, nu mă aude?! A adormit?! Theo! vin lângă el pe pat, Theo, trebuie să știu cum s-a întâmplat! Călugării au spus că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi nu fără teamă la icoane, nu sunt prea obișnuită cu astfel de gesturi, atât de rar ajungând într-o biserică, în naos geneza acum, facerea astrelor, soarele și luna și trupul tău se rotește și calcă ușor, ca și cum te-ai mișca într-o lume prea familiară ție, Glorificarea Maicii Domnului, știi să citești ca dintr-o carte imaginile de pe pereți de parcă tu însuți le-ai fi pictat, eu voi picta o biserică, mi-ai spus zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintelui Ioan când ieșea cu darul, trupul ei firav, dar înfășurat în haine căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii când poalele sfinte ale părintelui Ioan o atingeau ferind-o, Calcă, părinte! Calcă! o auzeam spunând printre suspinuri, și pieptul ei cu clopoței argintii se făcea una cu podeaua bisericii, pe tot parcursul slujbei stătea astfel lățită înaintea altarului, sub icoana Maicii Domnului cu pruncul, eu cuminte îndeplinid muncile mărunte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]