10,052 matches
-
punctul de comandă înapoi. Generalul Son a ales ultima soluție, deși avea încă posibilitatea să meargă la trupe. Pentru a cunoaște motivele care au dus la această atitudine, am ordonat generalului Son să raporteze care a fost acțiunea sa de comandament asupra marilor unități din subordinele sale, între 18 și 26 noiembrie (Ordinul nr. 300770 din 4 decembrie, anexat în copie). Din raportul nr. 33 din 10 decembrie (anexat în extras), reiese că generalul Son n-a fost deloc preocupat de
Aurelian Son () [Corola-website/Science/307507_a_308836]
-
între văile Țuțkan și Țarița (atacând puternic și diviziile blidate 1 română și 22 germană) pentru a încercui definitiv Gruparea "general Lascăr". În seara zilei, un căpitan sovietic, cu "o ținută destul de îngrijită și un aspect milităresc", se prezintă la comandamentul Diviziei 6 infanterie, la Golovski, și prezintă o scrisoare "scrisă prost la mașină", cu următoarul conținut: "Sunteți încercuiți, nu mai aveți nici o scăpare. Nemții fug și vă lasă. Vă dăm termen de predare. Spuneți condițiile predării, altfel vă vom distruge
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
predare. Spuneți condițiile predării, altfel vă vom distruge". Analizând situația, generalii Lascăr și Sion au decis "să se reziste"; demoralizat, generalul a apreciat că "nu se mai poate rezista". Totuși răspunsul semnat de generalii Mazarini și Lascăr a fost: "Către Comandamentul Grupului de Forțe sovietice: Comandamentul Grupului de forțe român, ofițerii și soldații comunică: Vom duce lupta mai departe, fără nici un gând de predare". Răspunsul dat comandamentului sovietic a fost comunicat și maiorului german Hohenhausen, șeful Detașamentului german de legătură cu
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
vă vom distruge". Analizând situația, generalii Lascăr și Sion au decis "să se reziste"; demoralizat, generalul a apreciat că "nu se mai poate rezista". Totuși răspunsul semnat de generalii Mazarini și Lascăr a fost: "Către Comandamentul Grupului de Forțe sovietice: Comandamentul Grupului de forțe român, ofițerii și soldații comunică: Vom duce lupta mai departe, fără nici un gând de predare". Răspunsul dat comandamentului sovietic a fost comunicat și maiorului german Hohenhausen, șeful Detașamentului german de legătură cu Divizia 6 infanterie. În numele Führer-ului
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
mai poate rezista". Totuși răspunsul semnat de generalii Mazarini și Lascăr a fost: "Către Comandamentul Grupului de Forțe sovietice: Comandamentul Grupului de forțe român, ofițerii și soldații comunică: Vom duce lupta mai departe, fără nici un gând de predare". Răspunsul dat comandamentului sovietic a fost comunicat și maiorului german Hohenhausen, șeful Detașamentului german de legătură cu Divizia 6 infanterie. În numele Führer-ului, acesta, "emoționat și mulțumit de hotărârea luată" a mulțumit pentru "loialitatea și camaraderie de arme arătate de armata română". În același
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
loialitatea și camaraderie de arme arătate de armata română". În același timp se primește următoarea radiogramă de la Grupul german de armate B: "Rezistați! Intervenim pentru a vă despresura!". Între timp luptele continuă, până la orele 11, Divizia 5 Infanterie fiind "sfărâmată". Comandamentului Armatei 3, transmite că rezistența trebuie dusă mai departe, armata urmând a face tot posibilul pentru a veni în ajutor. Panicat și cu moralul scăzut, generalul Nicolae Mazarini a intervenit: "Vă rog măcar pe noi generalii să ne scoateți din
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
Ordinul Crucea de Fier" clasele I-a și a II-a. Referindu-se la comportarea generalului Tataranu, comandantul Corpului 4 german, generalul Jaeneke aprecia ca acesta a fost activ în toate situațiile, lucrând fără sa aștepte ordine, în spiritul intențiunilor comandamentului german superior". El s-a îngrijit ca fiecare ostaș român, capabil de luptă, să fie încadrat în frontul de apărare" și nu a ezitat să ia măsuri împotriva unor ofițeri și trupe care nu au corespuns". În momentul în care
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
din afara încercuirii. Erau ferm convinși că acest lucru se va întâmpla. Relevanța în acest sens este consemnarea dintr-un document sintetizat. La mijlocul lui ianuarie încrederea cea mai completă asupra sfârșitului favorabil al luptei domnea încă în toate trupele din cetate. Comandamentele germane de toate treptele au știut să facă față cu ușurință situațiilor celor mai grele. Aprovizionarea pe calea aerului își urma același curs ca și înainte. Soldatul german, în special infanteristul, continuă lupta cu același elan al soldatului invincibil. Toți
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
soldați. Precizăm că efectivele diviziei la plecarea ei pe front erau de 427 ofițeri, 431 subofițeri și 13 217 soldați. Categoric este faptul că înfrângerea zdrobitoare s-a datorat și situației dificile în care fusese introdusă divizia în luptă de către comandamentul german (i se rezervase un front mare de 18 km), dar și propriilor greșeli în ducerea luptei, insuficientei instrucții în special în ceea ce privește acțiunea împotriva tancurilor, ceea ce a făcut ca în unele cazuri să se producă panică urmată de părăsirea poziției
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
în aceleași condiții prin unitățile germane", militarii români primind aceleași rații ca și trupele germane". Se poate spune deci că generalul Nicolae Tataranu a fost un comandant competent. Pe câmpul de luptă s-a comportat foarte bine, fiind apreciat de comandamentele germane cu care a colaborat. Și, totuși, gestul său de a pleca cu un ultim avion din Stalingradul asediat rămâne surprinzător și regretabil. O slăbiciune omenească de moment să fie înfrântă bărbăția militarului? Greu de spus. Astfel gândea și generalul
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
didactic la București (2006) și un curs de nivel inalt cu tema "Securitate și buna guvernare" organizat de Colegiul Național de Apărare (2006). Avansat la gradul de locotenent colonel în anul 1990, Constantin Croitoru a devenit instructor de zbor la Comandamentul Aviației Militare (1990-1993) și apoi ofițer 1 birou pregătire metodica la Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene (1993-1994). În anul 1994 este înaintat la gradul de comandor și ca urmare a absolvirii unui curs de comandanți, este trecut la
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
stea) la 29 noiembrie 2001 , apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 25 octombrie 2004 . Este numit apoi în funcțiile de comandant al Bazei 90 Transport Aerian de la Otopeni (2001-2002), comandant al Diviziei 1 Aeriene (2002-2003), comandant al Comandamentului Operațional Aerian Principal (1 noiembrie 2003 - 1 martie 2005), șef al Direcției Operații (1 martie - 1 iulie 2005) și apoi director adjunct în Statul Major General (1 iulie 2005 - 18 ianuarie 2006). Pe data de 18 ianuarie 2006, generalul-maior de
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
sesiune a fost prezidată de judecătorul sovietic, Nikicenko. Procurorii au inițiat inculparea a 24 de criminali de război și șase organizații criminale: conducerea Partidului Nazist, a Schutzstaffel (SS) și Sicherheitsdienst (SD), a Gestapo-ului, a Sturmabteilung (SA) și a Înaltului Comandament al Armatei Germane (OKW). Capetele de acuzare au fost: Cei 24 de inculpați au fost: "N" Nevinovat "V" acuzat și găsit vinovat "ș" Neacuzat "N" nevinovat "V" acuzat și găsit vinovat "ș" Neacuzat De-a lungul proceselor, mai ales între
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
spre India și zăcămintele de petrol au fost apărate de baza Royal Air Force de la Habbaniya și cu sprijinul guvernelor prietene. Datorită slăbiciunii Regatului Unit de la începutul războiului mondial, Irakul a încercat să se îndepărteze de alianța cu britanicii. Când Înaltul Comandament Britanic a cerut să trimită forțe în Irak, primul ministru al țării, Nuri-es Said, a permis unei mici unități engleze să debarce. Ca urmare, el a fost nevoit să demisioneze după ce a avut loc o lovitură de stat pro-germană a
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
până la bătălia Angliei. Se presupune că rezervele bogate de petrol din Indiile Olandeze Orientale au fost unul dintre principalele obiective ale atacului japonez din 7 decembrie 1941. Marina regală olandeză și armata olandeză din Indiile Olandeze Orientale făceau parte din Comandamentul americano-britanico-olandezo-australian (ADBACOM) până când forțele Aliaților din Indiile Olandeze au fost înfrânte de japonezi în martie 1942. O parte a militarilor olandezi și un număr de vapoare au reușit să se refugieze în Australia, de unde au continuat să lupte împotriva japonezilor
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
de vapoare au reușit să se refugieze în Australia, de unde au continuat să lupte împotriva japonezilor. Japonezii au ocupat Indiile Olandeze până la sfârșitul războiului. Sultanul Omanului a declarat război Germaniei pe 10 septembrie 1939. Forțele din Oman au acționat sub comandament britanic pe frontul din Orientul Mijlociu. Panama s-a aflat sub controlul american pe toată perioada războiului. Canalul Panama asigura Statelor Unite capacitatea de a transfera rapid trupe șî materiale de război între teatrele de luptă Oceanul Pacific și European. Guvernul autoritarist al
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
În această situație, STAVKA a decis să lanseze Operațiunea Micul Saturn, prin care se urmărea încercuirea Grupului de Armate A, prin pătrunderea armatelor sovietice spre sud spre coasta Mării Azov. Primejdia creată de această operație era așa de mare încât comandamentul german a trebuit să renunțe la încercare de despresurare a Armatei a 6-a de la Stalingrad, iar în loc de aceasta să-și îndrepte atenția spre oprirea înaintării formațiilor Armatei Roșii, simultan încercând să retragă cât mai mulți soldați germani spre vest
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
mai 1813) și Bautzen (20-21 mai 1813). Ca ofițer superior al armatei ruse a îndeplinit sarcini de înaltă conducere strategică; l-a consiliat pe împăratul Alexandru I (1801-1825) în campaniile antinapoleoniene din 1813 și 1814 și a făcut parte din Comandamentul armatei de operații, asediind Varna, cu prilejiul războiului ruso-turc din 1828-1829. Jomini s-a stabilit ulterior la Bruxelles (1829) și apoi la Passy (1859), dar a răspuns favorabil apelurilor țarului Nicolae I (1825-1855), contribuind la organizarea Academiei Militare ruse (1830
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
o dramă în care atât spiritul și moralul maselor, cât și talentele și caracterul șefilor exercită o influență decisivă". În acest sens, "teoriile bune, bazate pe principii adevărate și justificate de fapte, alături de lecții ale istoriei constituie [...] adevărata școală a comandamentului". Jomini disociază domeniul artei militare în două mari categorii: strategia și tactica. Introduce în limbajul curent de stat major noțiunea de "teatru de război", subîmpărțit la rândul său, în "teatre de război ofensiv", și "teatre de război defensiv". Pe de
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
sovietic era reprezentată cale apei de peste Lacul Ladoga. Finlandezii nu au refuzat să se continue înaintarea la sud de râul Svir și să cucerească restul malului Lacului Ladoga, așa cum le ceruseră germanii. Cum luarea cu asalt a orașului a părut comandamentului german mult prea costisitoare, ei au ales să asedieze Leningradul pentru a-i sili pe apărători să se predea datorită foamei. În scurtă vreme, în orașul asediat a fost întreruptă distribuirea curentului electric, apei curente și agentului termic pentru civili
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
aprovizionarea și completarea efectivelor. Până la mijlocul lunii august, situația de pe frontul de răsărit se schimbase datorită faptului că Armata Roșie începuse ofensiva generală, începută cu contraofensiva de la Kursk, Operațiunea Polkovodeț Rumianțev și continuând cu forțarea Niprului. În ciuda acestor atacuri puternice, comandamentul Wehrmachtului a hotărât întărirea defensivei din regiuniole Smolensk și Roslavl, retrăgând câteva divizii din regiunea Oriol. Ca urmare, ofensiva de la Kursk a continuat relativ ușor în zona Oriolului, creând o mare pungă la sud de Smolensk și Briansk. În această
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
pactul de armistițiu a fost definitivat în 1944, trupele sovietice au ocupat întreg teritoriul României. Estimările dimensiunii trupelor variază între 750.000 și 1 milion de soldați sovietici (estimări ale oficialilor militari britanici), până la 1-1,5 milioane (estimări ale Înaltului Comandament Militar Român); mulți diplomați și experți occidentali referindu-se la trupe de peste 1 milion de soldați. Dimensiunile estimate ale forțelor sovietice din România (incluzând trupele aeriene, navale, la sol și de securitate), din ziua victoriei în Europa (7 mai 1945
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
a jucat un rol crucial în expulzarea sașilor din România, începând cu ianuarie 1945. În octombrie 1944, guvernul Sănătescu, la solicitarea Comisiei de Control Aliate, a început arestarea cetățenilor tineri români de etnie germană, care au fost puși la dispoziția comandamentului sovietic. Sub guvernarea Rădescu, în urma ultimatumurilor sovietice, trenuri încărcate cu sași au fost trimise înspre Uniunea Sovietică. Într-un protest, datat 13 ianuarie 1945, guvernul Rădescu nota obligația guvernului României de a proteja fiecare dintre cetățenii săi, indiferent de etnie
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
devenind secretarul Comitetului Regional pentru Ardealul de Nord al Frontului Național Democrat și apoi instructor al C.C. al P.C.R. În 1945, , ajuns prim-secretar al Regionalei PCR Cluj, se adresează CC al PCR cu o informare asupra "legăturilor negative" cu comandamentele sovietice din orașele Dej și Cluj: Nicolae Goldberger, care răspundea de Organizația politică MADOSZ, din partea Moscovei, a cerut, înainte de lovitura de stat din 6 martie 1945, ca nord-vestul Ardealului, care fusese luat României prin Dictatul de la Viena și a cărui
Nicolae Goldberger () [Corola-website/Science/306488_a_307817]
-
de învățământ militar superior înființată de Regele Carol al II-lea în 1937. În Decretul 371 scria că "Academia Tehnică Militară are ca scop să formeze ofițeri ingineri cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesar pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate." Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 s-a procedat la reorganizarea Academiei Militare și (re)înființarea Academiei Tehnice Militare
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]