8,804 matches
-
colonizator" va fi elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora am urmat noi, romanii (sic!)" (Micu, 1995, p. 35). Pentru a nu lăsa niciun dubiu, concluzia exterminării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
in Tier'a unguresca nece in Ardealu" (Moldovan, 1866, p. 39). Iancu și Ștefan, fiecare în propria sa patrie, beneficiază de portrete în oglindă. Similaritățile în care sunt caracterizați cei doi sunt de-a dreptul izbitoare. Privită din perspectiva ardeleană, cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul nu are nicio relevanță națională, acesta nefăurind o unitate de mult visată, ci acționă în numele și sub pavilion german: "Michaiu Eroulu se facu acumu sî domnulu Ardealului cuprinsu in numele imperatului Rudolfu" (Moldovan, 1866, p. 59
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al istoriei lansează un mesaj cu o puternică încărcătură xenofobică: "In Romănia locuesc mai multe felurĭ de oamenĭ, care vorbesc deosebite limbĭ și se închină la deosebite religiunĭ. [...] Romănia liberă este a Românilor, căcĭ eĭ aŭ cîștigat această țară prin cucerire și aŭ păstrat-o vĕrsîndu-și adesea-orĭ sîngele pentru ea. Cele-l'alte popoare care locuesc in Romănia sunt primite de Românĭ numaĭ ca mosafirĭ, și n'aŭ alte drepturĭ de cît acele ce Românii voesc să le dee" (Xenopol, 1890
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
G.G. Tocilescu, pentru care naționalitatea română, incubată în perioada celor 167 de ani cât a durat romanizarea Daciei Traiane, "nu putea fi de altă origină de cât romană" (Tocilescu, 1889, p. 20). Totuși, Tocilescu vorbește despre evacuarea populației dacice în urma cuceririi romane: "un mare numĕr de Dacĭ, cu femeĭ, copiĭ, bĕtrânĭ, cu turmele și cu tot ce avea maĭ prețios, părăsi Dacia" (Tocilescu, 1889, p. 14). Din acest bazin demografic se vor naște "Daciĭ ceĭ liberĭ", localizați la periferia provinciei romane
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stabilit paradigma daco-romanismului. Fără să abandoneze romanitatea primară a românilor, Xenopol îi asimilează pe daci în acest fond romanic. Desigur, teza exterminării nu mai poate fi menținută în fața probelor incontestabile care atestă supraviețuirea populației autohtone. Totuși, pentru a consolida noua cucerire, "Traian au așezat aicĭ o mulțime de Romanĭ saŭ Latinĭ, luațĭ parte din Italia, parte din alte țĕrĭ ale imperiuluĭ Roman" (Xenopol, 1890, p. 13). Poporul român s-a format din asimilarea dacilor în matricea etnico-spirituală a coloniștilor romani: "Daciĭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice în care, după cum vom vedea, s-a maturat o paradigmă critică). Privită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
răsăritean fiind instalat definitiv ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească, este și motivul pentru care românii nu au avut campanii de cucerire ale popoarelor dimprejur. Îmbrățișarea legii creștinești, care propaga înfrățirea tuturor popoarelor și iubirea aproapelui, le-a negat românilor aspirații imperialiste: "pentru a se ține cu tótă inima de legea creștinéscă, [Românii] s-aŭ lepădat de orĭ ce gând de cucerire asupra
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de cucerire ale popoarelor dimprejur. Îmbrățișarea legii creștinești, care propaga înfrățirea tuturor popoarelor și iubirea aproapelui, le-a negat românilor aspirații imperialiste: "pentru a se ține cu tótă inima de legea creștinéscă, [Românii] s-aŭ lepădat de orĭ ce gând de cucerire asupra altor némuri și aŭ întrebuințat tăriea lor de suflet pentru a-și tine țéra numaĭ cu sapa, creștinând frățeșce pe toțĭ barbariĭ" (Melidon, 1876, p. 84). Impotența militară este sublimată în virtute spirituală. O oarecare persistență o dobândește și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în sine s-a perfecționat sub forma unui complex pe care Blaga îl numește "boicot al istoriei". Acest complex încuibat în miezul tare al inconștientul românismului este rațiunea pentru care românii nu au fost capabili să facă istorie mare prin cuceriri teritoriale și subjugarea altor popoare. În perfect acord cu modelul orizontului spațial configurat sub forma unui infinit ondulat în care se alternează ritmic suișui și coborâșuri, Blaga lecturează istoria românismului ca o înlănțuire de "ademeniri epice" în istorie eșuate și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Viteazul poate fi luat ca un barometru al naționalismului istoriografic. Din acest punct de vedere, periodizarea lui N.A. Constantinescu denotă minimumul de naționalism în conceptualizarea istoriei poporului român, din două motive: în primul rând, pentru că evacuează sensul intrinsec național al "Cuceririi Ardealului și Moldovei" (Constantinescu, 1928, p. 163), și în al doilea rând, prin faptul că momentul 1600 nu face parte din armătura structurală a cronologiei trecutului românesc. Deși majoritatea manualelor școlare de istorie publicate în perioada dintre cele două mari
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor românești [...] a fost determinată de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, p. 217), "Mihai a luptat ca un erou pentru binele Europei creștine" (Constantinescu, 1928, p. 175). Starea obiectivă de înapoiere a societății românești a fost compensată simbolic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și întreaga cultură a epocii, între un naționalism critic și un fanatism naționalistic. Această dualitate discursivă afectează și chestiunea unității. De exemplu, există un consens aproape unanim asupra faptului că Mihai Viteazul nu a fost motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-a făcut pe baza principiului naționalismului. Cu toate acestea, patosul naționalist se manifestă chiar și pe fondul unei critici demitizante. Alternanța între critica detașată și efuziunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
religioasă, care s-o tulbure pe cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a făcut și nici nu va face răsboaie de cuceriri, răsboaie din îngâmfare") pus în contrast cu vitejia defensivă demonstrată în apărarea pământului și a credinței, prilej cu care românii s-au ridicat veacuri de-a rândul ca stăvilarul "Europei întregi împotriva asaltului mahomedan" (p. 91). Credința ortodoxia a fost scutul neamului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici trebuie să fi fost percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea era cel mai bun hotar, care se putea lesne apăra" (Tafrali, 1935, p. 63). Inferența logică ce derivă din această afirmație este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unirea a avut rațiuni predominant materiale, pe planul diplomatic ajutorul Rusiei a fost determinant: "Unirea națională s-a putut făuri și datorită conjuncturii internaționale în cadrul căreia ajutorul Rusiei a avut o mare însemnătate" (Roller, 1952, p. 374). Apoi, însăși pentru cucerirea independenței de stat a României creditul major trebuie atribuit Rusiei. Independența României este interpretată ca fiind un simplu efect secundar al victoriei Rusiei împotriva Turciei. Bucureștiul a deschis larg porțile sale, celebrând pentru a doua oară pe "liberatorul popoarelor din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
luptă împreună cu naționalitățile conlocuitoare, față de lupta revoluționară a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, a Partidului Comunist Român, a hotărîrii de a contribui la dezvoltarea economică și socială a țarii, de a apară cu orice sacrificiu cuceririle revoluționare ale poporului, independența și suveranitatea patriei" (1978, art. 12, lit. d). Cu toate că nu este definit pe criterii etnice, autoritățile statale propagă un naționalism socialist impregnat chiar cu o tematică sacrificială. Contorsiunea identitară de la antinaționalismul din prima fază a comunismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
statuează doctrina tracismului. Civilizația traco-dacă, în fondul căreia își are obârșia spiritualitatea poporului român, este elevată la rangul celor mai avansate civilizații ale antichității (greacă, romană, persană etc.), cu care a intrat într-un proces de "înrâurire reciprocă" (p. 27). Cucerirea Daciei de către romani, deși a avut o serie de aspecte negative (care, cu toate că nu sunt numite explicit, pot fi intuite ca exprimându-se sub forma exploatării romane a dacilor), a avut drept consecință o alchimie daco-romană care a dat naștere
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost determinată istoric doar de izbucnirea revoluției industriale, țărănimea este creditată ca forța progresistă care a propulsat țara în direcția eliberării naționale și a unificării românității: "țărănimea a dus greul bătăliilor împotriva cotropitorilor străini, pentru unirea țărilor române, pentru cucerirea independenței de stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta eroică desfășurată de poporul român împotriva exploatării și asupririi, pentru eliberare națională" (p. 35). Începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea, destinul istoric al românilor devine indisociabil de aventura mișcării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost unificate în "revoluția română de la 1848-1849". În optica rolleriană, evenimentele pașoptiste erau văzute prin prisma afirmării burgheziei și a dezvoltării capitalului în societatea românească. Național-comunismul reliefează, în schimb, latura națională a revoluției române, evidentă în lupta de eliberare națională. Cucerirea independenței de stat a României, proclamată în 1877 și obținută pe frontul de luptă în 1878, este decretată ca fiind "opera întregii națiuni", "rodul luptelor purtate timp de veacuri de înaintași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trupul Patriei-Mamă, sugerând tensiunile care au stat la baza formării României Mari: "deși armatele române intraseră în Basarabia înainte de proclamarea Unirii, iar în Transilvania imediat după aceea, liderii români au ținut să arate că Unirea nu a fost rezultatul unei cuceriri militare românești, ci al opțiunii populației din zonele respective" (Mitu et al., 1999, p. 84, subl. n.). Până acum, în tradiția pedagogiei istoriei românești, orice mențiune aluzivă la posibilitatea ca Unirea să fi fost precipitată sub imperiul forței militare ar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acum de cotiturile istoriei naționale înspre și dinspre Europa. Iată, schematic, cum se prezintă această istorie sinuoasă a intrărilor și ieșirilor europene ale românilor (Bozgan et al., 2003, pp. 3-4). Prima noastră europenizare" s-a produs odată cu primirea "Sigiliului Romei". Cucerirea romană a Daciei, urmată de romanizarea și integrarea lumii dacice in orbis romanus au asigurat botezul european al poporului român în proces de înjghebare etnogenetică. Reculul, retragerea din Europa, a venit însă cu marile migrații ale popoarelor care au așezat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
primul satelit artificial al Pământului, Sputnik 1 (1957); este realizat laserul (1960); chirurgul sud-african Cristian Barnard a efectuat primul transplant de inimă (1967); primul copil conceput „în eprubetă” (1978); World Wide Web (1990); prima clonare a unui mamifer (1996); c) Cucerirea spațiului Cucerirea spațiului a fost într-o mare măsură un rezultat al rivalității dintre SUA și URSS: în 1961, rușii trimit primul om în spațiu (Iuri Gagarin); în 1962, americanii trimit în spațiu pe John Glenn; în 1968, 3 americani
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]