9,387 matches
-
țării. Ne-a sprijinit și Mitropolia, că a cazat invitații noștri în căminul "Sfântul Nicolae". Directorul Deleanu de la Cotnari ne-a oferit niște vin pentru foștii deținuți invitați și au fost toți foarte mulțumiți. Monumentul nostru de la Iași sugerează durere, disperare. Pe frontispiciul monumentului pe care l-am ridicat este scris Deșteaptă-te Române! Decizia am luat-o când am fost după granit la Lețcani iar arhitecta, care era cu mine, m-a întrebat pentru ce am fost condamnat și i-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
autoritățile globeau mai mult sau mai puțin, mai drept sau mai nedrept - fiecare după caracterul moral al funcționarilor", scrie Melchisedec în „Cronica Hușilor”... Toate aceste autorități își aveau și oamenii proprii pentru asemenea executări. Bieții locuitori, de multe ori, în disperare, își luau lumea în cap; lăsau satele pustii, numai să nu fie globiți. Pentru potolirea lăcomiei globnicilor intervenea chiar Domnul. În cartea dată episcopului Sofronie pentru scutirea coloniștilor de la Crețești, în anul 1676, domnul Antonie Ruset zice: „Și voi Pârcălabi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
au solicitat sprijinul deoarece guvernanții, veroșii politicieni locali, nu le dădea nici-un ban. Gesturi ca acestea de mare filantropie făcea Costică Tănase mai ales la Vaslui, orașul său de baștină, dar și peste tot pe unde trecea cu trupa, spre disperarea mută dar blândă a coanei Virginica, soția sa, care era și casiera trupei și care vedea cum, din toate încasările de la spectacole, nu se alegea aproape cu nimic. Dar Costică Tănase, era Costică Tănase! A doua zi, în cursul dimineții
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în perspectiva altui ritual, cel al teatrului. În Germania romantică se exprimă amestecul de eros și de violență. Astfel sinuciderea lui Kleist și a lui Gunderode, figura Penthesileii a sciitorului admirat de Mandiargues "prin gustul pentru extremități, prin atitudinea pentru disperarea lucidă și prin complezența în disperare" care fac din el un frate al lui Landolfi 267 sunt prezente în mintea actriței japoneze căreia îi place să joace Prințul de Hamburg, Micuța Kätchen de Heibronn și care recită Imnele nopții de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
teatrului. În Germania romantică se exprimă amestecul de eros și de violență. Astfel sinuciderea lui Kleist și a lui Gunderode, figura Penthesileii a sciitorului admirat de Mandiargues "prin gustul pentru extremități, prin atitudinea pentru disperarea lucidă și prin complezența în disperare" care fac din el un frate al lui Landolfi 267 sunt prezente în mintea actriței japoneze căreia îi place să joace Prințul de Hamburg, Micuța Kätchen de Heibronn și care recită Imnele nopții de Novalis, povestirile fantastice ale lui Hoffmann
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceleași trăsături cu el, aceleași tăceri, aceleași explozii de mânie. Nu latră, apoi se dezlănțuie ("ochii lor îmi lăsau o impresie bizară, ca și cum sumbra ferocitate care era în ei s-ar fi aliat unei profunde rătăciri, unui anume fel de disperare")440. Ospitalitatea acordată cu părere de rău "după o veche tradiție" nu poate fi decât foarte scurtă, fără ca motivele scurtimii să fie explicitate de către gazdă. Confruntarea, dialogul între narator și gazda sa are și aici analogii subliniate cu Prăbușirea casei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mari, întunecați, privirea lor adâncă au un caracter comun cu cei ai bătrânului: Aceeași tristețe sălășuia în această privire, în mod încă și mai imperios, într-un cuvânt, aceeași rătăcire veche și mizerabilă, ca să nu spunemm, pur și simplu, aceeași disperare". Puterea magnetică a limbajului acestor ochi îl face să contemple portretul timp de ore întregi "căutând să ajung în străfundurile aceste priviri întotdeauna îndreptate spre mine și să-i smulg, cum se spune, secretul"454. Nu mai este vorba de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
profită și abuzează de aceasta: "Eu, să știi, nu mă jenez deloc cu prietenii. Eu nu văd ospitalitatea decât așa". Ținuta, cuvintele sale, vizita pe care o face la fermă (atestând un comportament de stăpân din ce în ce mai sigur) șochează, duc la disperare și scandalizează cuplul care nu mai îndrăznește șă-și invite cunoștințele fiindcă puterea le-a scăpat din mâini (oaspetele spune prietenului vorbind despre preot: Știi ceva, de altfel te rog să-mi faci plăcerea să nu mi-l mai aduci pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe vas [...] să scape de acest exil, de această moarte!"). Întreg echipajul crede că bucuria de a-i revedea și a-i strânge în brațe îi provoacă o violentă criză de plâns. "Numai cumnatul nu-l întrebă nimic: îi văzu disperarea din ochi". Chiar termenul folosit aici "cumnat", care era legitim atunci când vizitau casa unchiului, nu mai este potrivit în acest caz: el semnalează deplasarea și ruptura. Fratele său a devenit "cumnatul", ruptura este definitiv consumată, vaporul pleacă iarăși, lăsându-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și în cuiere, asta îmi dă sentimentul sau măcar bănuiala a ceea ce ar putea fi o existență nouă, nefolosită, destinată unui lucru mai bun și întinzându-și toate arcurile la maximum; ceea ce, este adevărat, nu poate fi altceva decât o disperare împinsă dincolo de limitele sale care se găsește la locu-i potrivit în mormântul înghețat al unei camere de hotel. Eu, în orice caz, m-am simțit acolo întotdeauna bine și despre aproape toate camerele de hotel în care am locuit, nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o fericire a scării fiindcă ea reprezintă liminalul, fie că e fericire sau nefericire, cum este cazul cu pragul pentru Gregor. Fiul este "o creatură al cărei biotop ar fi scările" și care are o plăcere a scării într-o disperare de scară. Să intri înseamnă și să ieși, să urci înseamnă și să cobori. Peter von Matt a subliniat bine paradoxul radical care vrea ca mișcarea să fie imobilitate, "trecerea pragului care este acolo pentru că are un scop, devine el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înșiși. Nu va fi diferit pentru autostrăzi pe care circulă neîncetat o cantitate mare de vehicule fără destinație. O frenezie vertiginoasă anulează timpul. Oamenii aleargă, dar nu înaintează, sau pentru a cita o imagine a lui Gunther Anders: "Desigur, secundarul disperării aleargă fără odihnă și la o viteză nebunească, dar arătătorul cel mare al ceasului său e rupt iar cel al orelor s-a blocat"568. Una din consecințele necesare ale acestui fapt este că orice proces temporal nu poate fi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
arpentor, dar el nu este arpentor. I se acordă acest lucru, precum unui copil, dar este trimis în același timp să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare. Klamm, fără chip, și mai bine Westwest, furnizează modelul unei identificări cu un model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
brutale) cresc progresiv cu lupta pe care o duce, această luptă care îl epuizează și care îl apropie tocmai, fără nici o îndoială, de ceilalți 599, de Amalia ("cât o iubeam întotdeauna când era atât de obosită") (236), de tată în disperarea lui ("deja prea obosit de această zi și prea disperat ... el pare chiar prea obosit pentru a se gândi măcar la lucru despre care-i vorba"). Această oboseală uniformizează ființele care sfârșesc prin a se asemăna. Libertatea revendicată apare ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în germană, era să părăsească iudaismul, în general cu aprobarea vagă a taților (această "vagă" e revoltătoare), el o doreau dar labele lor din spate stăteau încă bine lipite în iudaismul tatălui, iar labele din față nu găseau teren nou. Disperarea care apăru de aici a fost și inspirația lor". El care nu vorbește nici ebraica nici idiș este crescut în această limbă "străină" a cărei artificialitate și stranietate o simte: germana este o limbă seacă, abstractă, cea a educației și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Sprächen und Literaturen, CII, 1899, pp. 109-178. 338 Berchtold Jacques, "L'oeil et le vitrail. La Légende de Saint Julien a l'épreuve de la tradition médievale", în Versants, 12, 1987, pp. 29-44. 339 Astfel în versiunea relatată de Langlois, spre disperarea lui Julien după revelația tragică, ea exclamă: "Ah, frate, răspunde castelana izbucnind în lacrimi, poți să cunoști atât de puțin inima soției tale încât să o crezi în stare să te abandoneze cu lașitate sub povara răului? O! Nu, nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
printre obloanele mai mult sau mai puțin desfăcute, scoțând uneori strigăte omenești îngrozite, care reverberau din perete în perete până în măruntaiele casei" (p. 57) . 438 Landolfi, op. cit., p. 36. 439 Landolfi, op. cit., p. 16. 440 Landolfi, op. cit., p.20 " Aceeași disperare pe care mi se păruse că o zăresc în adâncul ochilor lor, nervii mei tulburați mă făceau să o aud în strigătele lor, ca și cum aș fi presimțit în ei niște creaturi nefericite sau niște suflete osândite, legate de această casă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în societățile premoderne. „Când societatea este împărțită între o mână de proprietari de pământ și marea masă de săraci, muncitori dependenți, poate chiar lipsiți de libertate - de fapt, între o școală a lenei (sau a comodității) și o mlaștină a disperării -, ce stimulent pentru schimbare și îmbunătățire ar putea exista? La vârf, o nobilă indiferență; la bază, resemnarea lipsei de speranță. Din când în când, rezistența iese la suprafață și oferă elitelor și soldaților acestora ocazia de a practica artele războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aparent apropiate de «separarea instituțională» să alunece înapoi, în loc să o realizeze în curând. [...] întreaga poveste, cu accidentele, triumfurile și tragediile ei, merită reflecția serioasă a oricărei persoane care, în dorința de a institui și ocroti libertatea, evită dezamăgirile inutile și disperarea și vrea să acționeze inteligent pentru a obține ceea ce e posibil să se obțină. Dar, chiar și pentru un chietist, pentru o persoană care nu crede deloc în acțiunea umană menită să amelioreze soarta omului, povestea este plină de noblețe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
multe Direcții Județene ale Arhivelor Naționale, Arhivele Militare Române) și rusești (Gosudardvennâi Arhiv Rossiiskoi Federații), documente publicate, memorialistică etc. Ca și opiniile emise deja, sursele sunt contradictorii, ceea ce face dificilă nu doar reconstituirea factuală, ci și emiterea unor considerații pertinente. Disperarea Reich-ului în fața ieșirii României din Axă. Inițiative germane pentru recâștigarea pozițiilor pierdute 2.1. Interese strategice și economice Lovitura de stat de la București, petrecută la 23 august 1944, a pecetluit nu numai prăbușirea frontului din Moldova și sudul Basarabiei, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
URSS față de vecinii ei era dublat de slaba preocupare manifestată de puterile occidentale, îndeosebi SUA, față de această zonă - au concurat la întărirea poziției sovietice și exercitarea discreționară a puterii în România. Frica de comunizare nu putea decât să se amplifice, disperarea domina cercurile politice, exceptându-i pe comuniști, ca și ansamblul populației. Dispunem în momentul de față de informații numeroase care probează că starea de spirit a populației nu era favorabilă sovieticilor, în condițiile în care aceștia aveau un comportament care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să-i disloce pe sovietici, de curând instalați în Balcani. El credea că, după câteva luni de zile, popoarele din sud-estul Europei nu vor mai răbda să fie dominate de sovietici. Doar câteva succese inițiale - își făcea el curaj în disperarea acelor săptămâni - vor schimba toate datele problemei și se va ajunge, cu siguranță, la o răscoală populară împotriva Uniunii Sovietice, populația va face cauză comună cu noi și victoria va fi a noastră. Era ceva de domeniul fantasticului” (sublinierile ne
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Mișcarea Legionară urmărea refacerea structurilor sale în teritoriu și să dea dovezi de fidelitate față de Reich, sperând în revenirea la putere în România. Desigur, cei doi parteneri nu erau egali, legionarii fiind în evidentă poziție de subordonare, după ce căutaseră cu disperare ani la rând să recâștige bunăvoința germanilor. Totuși, începând din toamna 1944 și până în primăvara 1945 ei au fost principalul sprijin al Germaniei în România. Cât privește cercurile politice românești tradiționale, acestea sperau mai degrabă - și aveau să o facă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tot mai greu de coordonat. Degringolada Reich-ului a atras și grupurile care mizaseră pe victoria acestuia. Alături de alte inițiative germane - crearea „Guvernului Național Român” de la Viena și a „Armatei Naționale” -, încercarea de realizare a unui „23 august invers” era expresia disperării Berlinului în ultima parte a războiului. Obiectivul maximal al planului germano-legionar, alungarea Armatei Roșii și readucerea României în Axă, s-a dovedit o himeră. Abrevieri utilizate AMR - Arhivele Militare Române ANIC - Arhivele Naționale Istorice Centrale ASRI - Arhivele Serviciului Român de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țării pierdute. Fie pâinea cât de rea.... Celebrul vers „fie pâinea cât de rea, tot mai bine în țara ta” este inexact și înșelător. Cei care s-au străduit să scape de pâinea rea din România comunistă o făcuseră din disperare și, deseori, privind spre miraje de care în cele din urmă nu au avut parte. Unii și-au găsit locul în țările de azil, mai greu dacă nu știau limba și n-aveau o meserie tehnică, mai ușor dacă știau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]