12,502 matches
-
a lumii. Iată ce nu trebuie uitat. De acest lucru trebuie să ne agățăm din răsputeri, căci din el se poate naște consecvența unei vieți. Iraționalul, nostalgia umană și absurdul care tâșnesc din confruntarea lor, iată cele trei personaje ale dramei care trebuie în chip necesar să ia sfârșit cu toată logica de care o existență este în stare. SINUCIDEREA FILOSOFICĂ Sentimentul absurdului nu este totuna cu noțiunea absurdului. Aceasta doar se întemeiază pe el. El nu se rezumă la ea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
-i prefere o comedie își pierde mântuirea. Între "pretutindeni" și "totdeauna" nu există compromis. Iată de ce această meserie atât de puțin prețuită poate da loc unui nemăsurat conflict spiritual. Nu viața veșnică e importantă, spune Nietzsche, ci veșnica însuflețire." Întreaga dramă stă, într-adevăr, în această alegere. Pe patul de moarte, Adrienne Lecouvreur a vrut să se mărturisească și să se împărtășească, dar a refuzat să-și renege profesia. A pierdut astfel folosul spovedaniei, preferându-i lui Dumnezeu pasiunea ei cea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Ea înseamnă triumful cărnii. E provocată de gândirea lucidă, care însă, chiar în acest act, se abandonează pe sine, necedând tentației de a supraadăuga celor descrise un sens mai adânc, pe care-l știe nelegitim. Opera de artă întruchipează o dramă a inteligenței, a cărei dovadă nu o face însă decât în mod indirect. Opera absurdă pretinde un artist conștient de aceste limite și o artă în care concretul nu semnifică nimic mai mult decât el însuși. Ea nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
e mai presus de îndemânarea artistică. Cu alte cuvinte, marele artist este, înainte de orice, în climatul absurdului, un mare om viu, dacă înțelegem că aici a trăi înseamnă în egală măsură a simți și a gândi. Opera întruchipează așadar o dramă intelectuală. Opera absurdă ilustrează gândirea ce renunță la iluziile sale și care se resemnează să nu mai fie decât o inteligență ce se folosește de aparențe, acoperind cu imagini ceea ce nu are nici o rațiune. Dacă lumea ar fi inteligibilă, arta
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în paradis. El își dă atunci seama că toate chinurile sale au fost zadarnice. "Legile naturii, spune inginerul, l-au silit pe Hristos să trăiască în mijlocul minciunii și să moară pentru o minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai absurdă. Nu-i Dumnezeul-om ci omul-dumnezeu. Și, ca el, fiecare dintre noi poate fi răstignit și înșelat - fiecare este răstignit și înșelat într-o anumită măsură. Divinitatea de care vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Ea se pune în joc în mituri, fără îndoială, dar în mituri ce nu au altă profunzime decât aceea a durerii omenești și care sunt inepuizabile ca și ea. Nu fabula divină ce înșală și orbește, ci chipul, gestul și drama pământească, în care se rezumă o înțelepciune dificilă și o pasiune fără viitor. MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea dusă de propria ei greutate. Socotiseră cu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
a-l înțelege este de a nu-l provoca, de a aborda opera fără o idee preconcepută și de a nu-i căuta curenți secreți. În cazul lui Kafka, în special, e onest să consimți la focul său, să abordezi drama prin aparență și romanul prin formă. La prima vedere și pentru un cititor detașat avem de-a face cu niște aventuri neliniștitoare, care pun în mișcare personaje înfricoșate, ce urmăresc cu încăpățânare dezlegarea unor probleme pe care nu le formulează
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
privință tragedia greacă e plină de învățăminte. Într-o operă tragică destinul se face totdeauna mai bine simțit sub înfățișarea logicii și a firescului. Destinul lui Oedip e stabilit dinainte. Zeii au hotărât că va săvârși omorul și incestul, întreaga dramă se străduiește să arate sistemul logic care, din deducție în deducție, va duce la împlinire nenorocirea eroului. A prevesti doar acest destin neobișnuit nu-i câtuși de puțin îngrozitor, de vreme ce e neverosimil. Dar dacă necesitatea lui ne este demonstrată în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de aspecte schematizate / 201 1.1.4. Stratul obiectivităților reprezentate și vicisitudinile lor / 203 1.2. Clarificări și obiecții pentru teoria stratificării ingardiene / 207 2. Anumite adăugări pentru înțelegerea operei poetice / 210 3. Anumite adăugări pentru înțelegerea romanului și a dramei / 215 4. Subgenuri estetice specifice operei literare / 220 4.1. Dimensiunea fantastică a operei literare / 221 4.2. Dimensiunea magică a operei / 223 Capitolul II. Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală / 227 1. Pictura, fotografia și filmul: particularizări / 230
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
emotională (fr. purgacion, din lat. purgatio/n) a audienței. Acest proces de purificare, pentru a avea loc, pleacă de la încrederea totală a spectatorilor în opera dramatică. Pentru a fi credibilă, opera dramatică trebuie să îndeplinească cele trei criterii aristotelice ale dramei, respectiv cele ale acțiunii, timpului și spațiului. Astfel, omul poate să înlăture experiențele negative prin comparație (viața personală cu opera dramatică) și să rămână doar cu sentimentele de plăcere. Însă ideea de catharsis e mai mult decât un proces de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
În toate formele artei, în special în literatură, pictură, sculptură și muzică, simbolul face trecerea de la realitate la lumea magică. De exemplu, în cadrul idolatriei, un simbol este identificat cu un zeu sau descris în asociere cu un personaj mitic. În cadrul dramei, actorii intră în rolul personajelor pe care le interpretează prin intermediul semnelor și al simbolurilor. Pictura sau sculptura oferă imagini mitologice sau supranaturale. Astfel, elementul comun în toate cazurile este utilizarea (aparentă) a simbolului. Din punct de vedere ontologic, simbolul se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
straturi specifice lor. 5.1. Literatura și creația poetică Termenul de "literatură" poate cuprinde orice formă de scriere. Însă ceea ce înțelegem aici prin literatură sunt forme de scriere ce respectă anumite reguli și urmează o schemă de gen specifică romanului, dramei, nuvelei sau poeziei. Complexitatea termenului de literatură, a actului de literatură împreună cu actul de citire va fi dezbătută în capitolul dedicat structurii ontologice a operei de artă literare. Diferențierea dintre literatură și poezie este dată de experiența estetică. Pentru Hartmann
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lua în considerare artele scrise și artele vizuale și vom face referințe la un număr limitat de forme de artă pe care le considerăm ca model pentru alte forme. Fie că avem în față o artă vizuală-statică (pictura) sau o dramă (în scenă), întrebările ce se ridică sunt: există anumite proprietăți speciale asemănătoare pentru cele două forme de artă, asemănări ce duc spre o denumire singulară de operă de artă? Ce proprietăți sunt deosebite și cum pot duce ele la diferite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
diferite forme, fiind definită prin intermediul unor concepte diferite 4. Recunoașterea diferitelor tipuri de literatură ține de compoziția și forma textului, dar și de modul lor de manifestare și apariție. Pentru că arta și literatura sunt prin esență istorice, poezia, romanul sau drama au propria lor istoricitate și propria lor dezvoltare. De aceea, identificarea discursului literar înseamnă eliberarea cuvântului și a propoziției de orice formă de constrângere; orice discurs literar este supus transformării și modificării în funcție de intenționalitatea autorului. În acest sens, orice conținut
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuprinde sfera totală a literalității pentru că orice definiție înseamnă restrângerea ideii de literalitate. În această situație, prin norma sau condiția literalității putem înțelege un efect ce derivă din tehnicile creației. Prin urmare, a numi ceva ca fiind un roman, o dramă sau o nuvelă, înseamnă că textul acestui ceva trebuie să respecte anumite condiții care stau la bază pentru ideea de roman, dramă sau nuvelă. Pe de altă parte, deviația literaturii presupune versul viu - cuvântul viu specific limbajului poetic. Limbajul poetic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțelege un efect ce derivă din tehnicile creației. Prin urmare, a numi ceva ca fiind un roman, o dramă sau o nuvelă, înseamnă că textul acestui ceva trebuie să respecte anumite condiții care stau la bază pentru ideea de roman, dramă sau nuvelă. Pe de altă parte, deviația literaturii presupune versul viu - cuvântul viu specific limbajului poetic. Limbajul poetic poate fi specific și formelor epice, întrucât limbajul poetic este discursul specific jocului creației. În acest sens, M. Beardsley face distincția între
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca orice concretizare ontologică a obiectului să fie făcută prin contemplație, adică prin experiența estetică. Literatura este în mod necesar lingvistică și se distinge de alte forme de artă prin folosirea limbajului. Chiar și așa, există forme literare ca poezia, drama sau romanul, ce se pot distinge între ele, distincție ce are loc la nivelul limbajului. Această diferență o face actul lor de performare, de exemplu: dacă poezia se restrânge la folosirea limbajului, drama necesită punerea în scenă. Poezia exprimă, prin intermediul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și așa, există forme literare ca poezia, drama sau romanul, ce se pot distinge între ele, distincție ce are loc la nivelul limbajului. Această diferență o face actul lor de performare, de exemplu: dacă poezia se restrânge la folosirea limbajului, drama necesită punerea în scenă. Poezia exprimă, prin intermediul limbajului, stări și acțiuni, în timp ce drama se poate baza pe gest, mișcare sau efecte vizuale și sonore. Prima se bazează numai pe limbaj, în timp ce a doua are nevoie să fie performată. Limbajul literar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
distinge între ele, distincție ce are loc la nivelul limbajului. Această diferență o face actul lor de performare, de exemplu: dacă poezia se restrânge la folosirea limbajului, drama necesită punerea în scenă. Poezia exprimă, prin intermediul limbajului, stări și acțiuni, în timp ce drama se poate baza pe gest, mișcare sau efecte vizuale și sonore. Prima se bazează numai pe limbaj, în timp ce a doua are nevoie să fie performată. Limbajul literar trebuie să fie un limbaj deschis care intră în opoziție cu limbajul restrâns
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
specifice ce contribuie la formarea unor calități specifice esteticii. Astfel, unitatea calității de valoare estetică este constituită prin intermediul varietăților de calități de valoare. După cum am arătat deja, datorită esenței literaturii putem dispune de mai multe genuri literare precum romanul, poezia, drama etc. Astfel, schema ontologică a stratificării literaturii se aplică în egală măsură fiecărei forme literare în parte, lăsând loc de apariție unor noi straturi, în funcție de genul literar. 1.1.1 Stratul sunetelor cuvintelor și al formațiunii fonetice de ordin superior
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în construcția cuvântului și a textului literar prin acapararea atenției asupra anumitor cuvinte cheie ce oferă o dimensiune muzicală cuvântului. Sunetul nu poate schimba în nici un fel înțelesul cuvântului, dar îi oferă o dimensiune imagistică. Folosirea anumitor cuvinte în cadrul unei drame duc, prin muzicalitatea lor, la formarea unei atmosfere armonice. Totodată, tonalitatea rezultată a cuvântului vorbit poate induce diferite stări de comandă, invitație, persuasiune etc. Cuvântul scris își păstrează o semnificație și un înțeles în toate modurile în care este folosit
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de care dispunem și așteaptă completare din partea tuturor tropilor ontologici constituenți poemului. Iar pentru că există o formă compozițională între formele artistice, atunci stratificarea intră în relație cu diferite grupuri de tropi. Se impune, astfel, o diferențiere între poezie, roman și dramă. Poezia are o structură integră în ciuda flexibilității formei sale. Ea este înțeleasă ca o propoziție, scrisă sau vorbită, de cuvinte. Cuvântul oscilează între instanțe particulare și tipul de cuvânt. Dar poemul nu se prezintă nici ca tip și nici ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se poate identifica și clasifica. În funcție de subiectul său, de stil și de caracteristicile literare, putem vorbi de poezia narativă, poetică, dramatică, speculativă etc, proprii unei structuri interioare speciale ce respectă stratificarea ingardiană. 3. Anumite adăugări pentru înțelegerea romanului și a dramei Pentru a putea facilita investigația ontologică în domeniul vast al literaturii, o subsumare a elementelor epicului este binevenită. Acest lucru duce la o apropiere prototipică în relație cu studiul empiric al literaturii. Totodată, atitudinea estetică ne învață că opera de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
binevenită. Acest lucru duce la o apropiere prototipică în relație cu studiul empiric al literaturii. Totodată, atitudinea estetică ne învață că opera de artă nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a se prezenta sub o categorie specifică esteticii, la care se adaugă tropii specifici constituenți romanului și dramei. Stratificarea ontologică se aplică și romanului sau dramei, dar o înțelegere completă a sa survine în urma
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a se prezenta sub o categorie specifică esteticii, la care se adaugă tropii specifici constituenți romanului și dramei. Stratificarea ontologică se aplică și romanului sau dramei, dar o înțelegere completă a sa survine în urma comprehensiunii formei artistice. Acest lucru ne face să înțelegem literatura ca pe o ordine superioară de genuri (roman, poem, dramă), fiecăruia atribuindu-se o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]