10,806 matches
-
III-lea. De fapt, principala legătură a lui Piłsudski cu complotul era implicarea fratelui său mai mare, Bronisław. a fost condamnat la cincisprezece ani de ("katorga") în Siberia de est. Józef a primit o sentință mai blândă: cinci ani de exil în Siberia, mai întâi la pe Râul Lena, apoi la . În timp ce era transportat într-un convoi de deținuți către Siberia, Piłsudski a fost reținut timp de mai multe săptămâni într-o închisoare din Irkutsk. Acolo, a luat parte la ceea ce
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
1888, la șase luni de închisoare. Și-a petrecut prima noapte de încarcerare în frigul siberian de sub -40 de grade, noapte în urma căreia s-a îmbolnăvit și era să moară, rămănând cu probleme de sănătate toată viața. În timpul anilor de exil în Siberia, Piłsudski a întâlnit mulți "", între care și , care aproape devenise un lider al revoltei din ianuarie 1863. I s-a permis să practice o muncă aleasă de el, și și-a câștigat traiul dând meditații la matematică și
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
și poloneza maternă; mai târziu avea să învețe și limba engleză). Oficialitățile locale au hotărât că el nu are dreptul la alocația de 10 ruble primită de majoritatea celorlalți exilați, fiind nobil polonez. În 1892 Piłsudski s-a întors din exil și s-a stabilit în conacul Adomavas de lângă Teneniai (astăzi, în comuna Šilalė). În 1893, a intrat în Partidul Socialist Polonez ("PPS") și a ajutat la organizarea filialei lituaniene a acestuia. Inițial, el s-a aliat cu aripa mai radicală
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de către susținătorii lui — și care asigura un rol puternic președinției — a venit prea târziu pentru ca Piłsudski să dorească acea funcție; Constituția din Aprilie a servit Polonia doar până la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial și a îndrumat guvernul în exil până la sfârșitul războiului și după. Cu toate acestea, guvernul lui Piłsudski depindea mai mult de decât de . Niciunul dintre urmașii săi nu putea pretinde să-i fie moștenitor legitim, și după moartea lui, structura Sanației s-ar fi fracturat ușor
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
a președintelui, Castelul Regal din Varșovia), și „Oamenii Mareșalului” („”), militari de carieră și vechi tovarăși de arme ai lui Piłsudski. După invazia germană a Poloniei în 1939, o parte din această diviziune politică a supraviețuit și în guvernul polonez în exil. Piłsudski a dat Poloniei ceva asemănător cu ceea ce medita personajul al lui Henryk Sienkiewicz: un Oliver Cromwell polonez. Ca atare, mareșalul atrăsese în mod inevitabil, atât loialități intense cât și intense demonizări. În 1935, la înmormântarea lui Piłsudski, președintele Mościcki
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Ucraina Sovietică. Cu toate acestea, în vara anului 1952 Nikolai Stepanovici a fost arestat din cauza neregulilor constatate în aprovizionarea colhozurilor din raion . El a fost condamnat la 14 ani de muncă silnică urmat de o perioadă de cinci ani de exil pe teritoriul URSS. Fiind familia unui inamic al poporului, viața Zinaidei Grigorievna și a celor trei copii ai săi, Vladimir, Oleg și Igor a fost foarte dificilă. După moartea lui Iosif V. Stalin în martie 1953, Nikolai Stepanovici a fost
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
și mama lui Tiberius) Livia. După moartea lui Livia, a fost trimis să locuiască cu Antonia, bunica lui. În 30 d.Hr., fratele său, Drusus Cezar , a fost închis sub acuzația de trădare și fratele lui, Nero, a murit în exil, fie de foame sau de sinucidere. Suetonius scrie că, după izgonirea mamei sale și frățiilor săi, Caligula și surorile sale nu au fost nimic mai mult decat prizonieri în palatul lui Tiberius .<nowiki></ref></nowiki> În 31 d.Hr., Caligula
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
pretoriene, trupelor din oraș și armatei din afara Italiei. El a distrus actele de trădare ale lui Tiberius și a declarat că studiul trădării e un lucru de domeniul trecutului și și-a reamintit de cei care au fost trimiși în exil. El i-a sprijinit pe cei care au fost afectați de sistemul de impozitare imperial, a interzis anumite comportamente sexuale deviante și a inițiat luptele de gladiatori pentru public. Caligula a colectat și a adus înapoi oasele de mama sa
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
au votat acum și femeile) au fost anunțate pentru luna ianuarie 1919. În toamna anului 1918, înfrângerea din Primul Război Mondial și mișcările revoluționare interne l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice și să plece în exil, în Olanda. Socialiștii au preluat puterea și au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea țării, ei au semnat armistițiul, atrăgându-și ostilitatea naționaliștilor, care refuzau să recunoască înfrângerea din Primul Război Mondial. În ianuarie 1919, spartakiștii, aripa stângă a socialiștilor
Republica de la Weimar () [Corola-website/Science/298659_a_299988]
-
lui Epicur": Istoria evreilor, așa cum ne este ea prezentată de istoriografia și arheologia modernă, nu corespunde acelei versiuni mitice redate de Biblie. Teme centrale ale istoriei relației omului (evreilor) cu Dumnezeu, precum istoria Patriarhilor, exodul, cucerirea Canaanului, istoria monarhică și exilul, ori nu au existat pur și simplu, ori ele s-au desfășurat sensibil diferit față de versiunea biblică a faptelor, aceasta din urmă dovedindu-se finalmente o versiune ideologizată și politizată, practic o încercare de rescriere naționalistă și expansionistă a istoriei
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateucului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Dintre personajele Bibliei ebraice Moise este singurul pe care evreii îl numesc Omul lui Dumnezeu. Pentru credincioși, Moise este cel
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Dintre personajele Bibliei ebraice Moise este singurul pe care evreii îl numesc Omul lui Dumnezeu. Pentru credincioși, Moise este cel mai blând om născut vreodată și ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană. Există însă destule
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
de combatere și distrugere a creștinilor. În 1968 Nicolae Manolescu îl include într-o antologie de poezie, care avea să fie interzisă, atât din cauza prezenței poeților condamnați în cadrul așa-zisului proces al ziariștilor fasciști din 1945 și a celor din exil (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Aron Cotruș, Ștefan Baciu), cât și din cauza absenței unor scriitori proletcultiști ca Mihai Beniuc și Eugen Jebeleanu. Acest episod este semnalat de Monica Lovinescu în revista "Destin" apărută în Spania, care face o analiză a polemicii
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Beniuc și Eugen Jebeleanu. Acest episod este semnalat de Monica Lovinescu în revista "Destin" apărută în Spania, care face o analiză a polemicii iscate atunci în România. Împotriva lui George Ivașcu, înverșunat contestatar al antologiei semnate de Manolescu, scriitoarea din exil remarcă, la p. 131: "Singurul criteriu cu putință privind trecutul este cel estetic. Poezia unui Crainic este inclusă în antologie iar nu articolele sale politice. Atunci? Luptele trecutului și ciocnirile ideologice aparțin istoriei, cel mult istoriei literare. Operele, literaturii. Totul
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
au reușit să-i redeschidă porțile Curții din Blois..: <poem> "Prințe, știu despre fiecare," Știu după chip orișice neam," Știu că de moarte nu-i scăpare," Știu tot, de mine habar n-am." (trad. Dan Dănilă) </poem> A urmat un exil de șase ani de mizerabil vagabondaj, în care s-a alăturat "coquillarzilor", o bandă de hoți și/sau o confrerie de homosexuali care activa prin părțile Dijonului de la sfârșitul Războiului de o sută de ani. În anul 1461 Villon a
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
fost exilat într-o peșteră întunecată. Amantă să este Angerbrode (Născătoarea-de-tristețe) cu care are trei copii monstruoși: Fenris lupul, marele șarpe Jormungand și zeița lumii subterane Hel(Moartea). Dintr-o a doua căsnicie are doi fii: Váli și Narvi. În timpul exilului lui , Váli avea să se transforme într-un lup și să-l omoare pe Narvi. Soția lui este Sigyn, cea care i-a fost loială chiar și după ce Loki a fost pedepsit pentru moartea lui Baldur. Zeul a fost legat
Loki () [Corola-website/Science/299542_a_300871]
-
Ardeal, nu numai „plebs valahica”. Dar cele trei națiuni privilegiate, (ungurii, sașii și secuii) s-au împotrivit, spunând că această cerere cuprinde „niște lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”. Redăm câteva extrase din scrisorile sale din exil și din "Testament": „Nu știu prin ce dulceață ne atrage atât de mult pământul strămoșesc de nu ne îngăduiește să-l uităm. Zilele mele îmi sunt spre asfințit și aș vrea ca sufletu-mi, când se va despărți de trup
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
a murdărit încercând să dovedească că învățătura Evangheliei aprobă iobăgia și pedeapsa corporală, opulența bogaților și pedeapsa capitală, măsurile coercitive contra conștiinței oamenilor și multe alte lucruri. Profesorul considera că există o paralelă între destinul lui Gură-de-Aur, alungat cândva în exil de către bogații Constantinopolului, și excomunicarea lui Tolstoi din rândul credincioșilor de către Biserica Ortodoxă Rusă. Sergei Bulgakov, un teolog ortodox, filozof și economist, s-a arătat și el scandalizat de faptul că Biserica Ortodoxă a fost capabilă de atât zel în
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
lui Nicolae Mavrocordat și frate al lui Constantin Mavrocordat, însă se deosebea esențial de ei. El își întrebuința timpul în petreceri și cheltuieli nesăbuite, din care cauză, mărea tot timpul dările. O parte dintre boierii nemulțumiți ajunseseră să trăiască în exil în Polonia. După ce a fost mazilit în 1747, nu a mai putut recâștiga domnia niciodată. A murit la Constantinopol.
Ioan N. Mavrocordat () [Corola-website/Science/299705_a_301034]
-
ani, de multe ori erau prelungite nelimitat fără o nouă judecată. Condamnații cu articolul 58 erau cunoscuți drept "полити́ческий (politiceski)", deosebindu-se de criminalii de drept comun, " уголо́вник (ugolovnik)". După eliberare, prizonierul era trimis într-un exil intern, fără să aibă dreptul să se stabilească mai aproape de 100 de kilometri de orașele mari. Articolul 58, așa cum era conceput, permitea poliției secrete să aresteze și să închidă pe oricine, indiferent de vina adevărată, acest articol fiind transformat într-
Articolul 58 (Codul penal al RSFSR) () [Corola-website/Science/299699_a_301028]
-
din Gulag, drepturile foștilor condamnați erau în continuare restrânse pentru o lungă perioadă de timp. În locul unui document de identitate obișnuit, ei primeau un act temporar, un așa "bilet de lup" ("волчий билет" - "volcii bilet"), care-i condamnau practic la exil intern, deoarece le interzicea dreptul de a se stabili la mai puțin de 100 de kilometri de orașele mari. În felul acesta au apărut comunități stabilite la 101 kilometri depărtare de orașe. De-a lungul și de-a latul întregii
Al o sută unulea kilometru () [Corola-website/Science/299700_a_301029]
-
acțiunii de "pașportizare" a populației, în timpul căreia oamenii care nu aveau ocupații „acceptabile" erau opriți să intre în Moscova, Leningrad și alte câteva orașe cu regim special ("режимный город"). Câteodată, comunitățile celui de-al 101-lea kilometru aveau statutul uni exil "ușor". De exemplu, în vara anului 1980, înaintea începerii Jocurile Olimpice de la Moscova, mii de indivizi aparținând unor categorii considerate "de risc", (disidenți, persoane fără adăpost, criminali, prostituate, etc.), au fost forțate de KGB să părăsească orașele gazdă ale întrecerilor internaționale
Al o sută unulea kilometru () [Corola-website/Science/299700_a_301029]
-
fost preluate de Ion I.C.Brătianu. Moartea regelui la 20 iulie 1927 a însemnat încheierea rolului de "eminență cenușie" a lui Barbu Știrbey. Atunci când Carol a fost proclamat rege, la 7 iunie 1930, Barbu a fost nevoit să plece în exil la Paris, unde a stat 10 ani. La Paris, Prințul Știrbey a fost victima unei tentative de asasinat în urma căreia s-a refăcut cu greu. Revenit din exil, după înlăturarea în 1940 a lui Carol al II-lea, Barbu Știrbey
Barbu A. Știrbey () [Corola-website/Science/299702_a_301031]
-
rege, la 7 iunie 1930, Barbu a fost nevoit să plece în exil la Paris, unde a stat 10 ani. La Paris, Prințul Știrbey a fost victima unei tentative de asasinat în urma căreia s-a refăcut cu greu. Revenit din exil, după înlăturarea în 1940 a lui Carol al II-lea, Barbu Știrbey a fost trimis în misiune diplomatică la Cairo și Moscova, în încercarea de a trata cu Aliații. În anul 1945, partidele politice istorice și Regele Mihai doreau formarea
Barbu A. Știrbey () [Corola-website/Science/299702_a_301031]
-
facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia în 1906. În lupta politică și-a luat pseudonimul Molotov (din cuvântul rusesc "молот (molotok)", "ciocan"). A fost arestat pentru prima oară în 1909 și a petrecut doi ani în exil în Siberia. În 1911 a fost admis la cursurile Institutului Politehnic din Sankt Peterburg și, de asemenea, a devenit membru al colectivului redacțional al ziarului "Pravda", publicația clandestină bolșevică. În colectivul de redacție a fost coleg cu Stalin. În 1913
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]