12,214 matches
-
o structură care imită combinațiile culorilor (având ca rezultat o altă culoare), și pe care le împarte în "diade" și "modele". Criticii îl acuză că nu s-a ocupat deloc de mândrie, ca emoție primară umană. 57 William James (1842-1910), filosof, medic și psiholog american. Fiu al teologului Henry James Senior și frate al cunoscutului romancier Henry James, își însușește cunoștințe în domeniul psihologiei, filosofiei, medicinei și religiei. Este autorul cărților Principles of Psychology, Essays in Radical Empiricism și The Varieties
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
primul congres mondial despre migrenă. Înscrie în nozologia neurologică sindromul Adie-Critchley sau "grasping-ul forțat" (forced grasping) și "tatonarea" (groping). A descris "neuro-acantocitoza" ca boală neurologică care poartă numele de sindromul Edmund și MacDonald Critchley. 70 Sir Peter Frederick Strawson (1919-2006), filosof englez, cu ajutorul analizei limbajului abordează problema cunoașterii, afirmând existența determinismului în viață. Neagă existența voinței libere (free will). Există "fapte" și atitudini morale, iar singura posibilitate de a le asigura coexistența este dialogul, ținând cont că fapta este cea determinantă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
abordează problema cunoașterii, afirmând existența determinismului în viață. Neagă existența voinței libere (free will). Există "fapte" și atitudini morale, iar singura posibilitate de a le asigura coexistența este dialogul, ținând cont că fapta este cea determinantă. 71 Quassim Cassam (1961), filosof, crede în existența cunoașterii a priori, a conceptelor a priori. Analizează relația introspecție-percepție și crede în epistemologia transcendentală kantiană. Cartea sa The Possibility of Knowledge ("Posibilitatea cunoașterii") abordează următoarele întrebări: "Cum este posibilă cunoașterea lumii externe? Cum este posibilă cunoașterea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Cartea sa The Possibility of Knowledge ("Posibilitatea cunoașterii") abordează următoarele întrebări: "Cum este posibilă cunoașterea lumii externe? Cum este posibilă cunoașterea altor minți?" Cunoașterea a priori este explicația învingerii obstacolelor la nivele multiple și variate. 72 Susan Lynn Hurley (1954-2007), filosof și doctor în neuroștiințe la universitățile Bristol, Warwick și Harvard. A scris Practical Philosophy și Philosophy of Mind, împreunând aceste două discipline. În filosofia minții susține: conștiința în acțiune vine în apărarea vehiculării externalismului, conform "modelului sandwich". În general, filosofii
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
filosof și doctor în neuroștiințe la universitățile Bristol, Warwick și Harvard. A scris Practical Philosophy și Philosophy of Mind, împreunând aceste două discipline. În filosofia minții susține: conștiința în acțiune vine în apărarea vehiculării externalismului, conform "modelului sandwich". În general, filosofii și oamenii de știință privesc percepția ca un input de la univers spre minte și privesc acțiunea ca un output al minții spre univers, cunoașterea fiind un "sandwich" (între ele). Printre adepții teoriei se numără și Daniel Dennett. 73 Antti Revonsuo
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de știință privesc percepția ca un input de la univers spre minte și privesc acțiunea ca un output al minții spre univers, cunoașterea fiind un "sandwich" (între ele). Printre adepții teoriei se numără și Daniel Dennett. 73 Antti Revonsuo (1964), psiholog, filosof și cercetător în neuroștiințe cognitive, la Universitatea Skovde din Suedia și la Universitatea din Turku, Finlanda; membru al Academiei din Finlanda. În cele două cărți scrise de el: Inner Presence: Consciousness as a Biological Phenomenon ("Prezență interioară: conștiința ca fenomen
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
luptă sau fugi"). Visul este o stare de conștientă emoționalitate, care-l pregătește pe individ pentru o mai bună apărare în caz de pericol. Visătorii realizează o simulare selectivă care deservește sistemul de apărare. 74 Paul Churchland (1942) este un filosof canadian care studiază neuroștiințele pentru a deveni neurofilosof. Este soțul filosoafei Patricia Churchland. Cărțile lor The Engine of Reason ("Motorul rațiunii") și The Seat of the Soul ("Locul sufletului") consideră conștiința un rezultat al activității rețelelor neuronale în care talamusul
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
stările mintale care nu sunt eronate trebuie privite reducționist. Churchland crede în materialismul eliminativ și consideră că (în înțelegerea creierului) nici simțul comun și nici psihologia populară (folk psychology) nu pot înlocui știința. 75 Daniel Clement (Dan Dennett III) (1942), filosof și neurobiolog cognitiv american. Prin cartea sa, publicată în 2006, Breaking the Spell: Religion as a Natural Phenomenon ("Rupând vraja: religia ca fenomen natural") dovedește că este adeptul separării religiei de stat. Împarte filsofia minții în conținut și conștiință. Cărțile
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
European din Iași, pentru ajutorul dat în realizarea versiunii finale. Cristian PREDA Alexandra IONAȘCU Capitolul 1 Există paradigme în știința socială comparată? Cum putem explica răspândirea conceptului de "paradigmă", un cuvânt de origine greacă ce datează din 1483, folosit de filosofi în secolul al XIII-lea, care în lucrările practicanților contemporani din științele sociale ia forma unei pedanterii intelectuale? Motivul principal al acestei difuzări este fără îndoială faptul că acest concept pune o întrebare fundamentală în istoria științelor: progresul științific se
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Lukacs l-au întâlnit frecvent pe Weber la Heidelberg, dar lucrările lor nu lasă să se vadă nicio urmă de influență. Singurul contemporan al lui Weber care se referă la el în mod expres este Karl Jaspers, care era un filosof 16. Weber n-a exercitat nicio influență asupra ideilor lui Spengler. În ceea ce-l privește pe Weber, Croce spune: "L-am întâlnit pe Weber în 1909. Nu mai am nicio legătură cu el, nu i-am urmărit lucrările; n-am
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
provizoriu, pentru a fi respinse in fine. Lakatos este adesea beneficiarul acestui exercițiu, deoarece apare drept un Kuhn moderat"24. Incompatibilitatea dintre metoda comparată și postulatul paradigmatic Cuvântul paradigmă s-a înrădăcinat în unele discipline din științele sociale. Dar majoritatea filosofilor și sociologilor științei îl resping. Cei mai mulți istorici nu îl folosesc. Majoritatea economiștilor continuă să gândească în termeni de supoziții și postulate. Majoritatea sociologilor, și dintre cei mai buni, nu îl tolerează. În știința politică a fost adoptat de o mică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se poată adresa tuturor cetățenilor deodată. În mod concret, el trebuia să aibă cel puțin 100.000 de locuitori, dar nu mai mult de 200.000. Această aserțiune era întemeiată, din câte se pare, pe compararea orașelor grecești din epocă. Filosoful grec nu a prevăzut că 25 de secole mai târziu progresele tehnologice vor îngădui existența a peste 400 de megaorașe cu peste un milion de locuitori, dintre care unele au peste cinci milioane. Între timp, agora Antichității clasice a luat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
politică a societăților contemporane. Formulată acum un secol, teoria lui Max Weber despre legitimitate s-a vădit a fi esențială. Cele trei ideal-tipuri de legitimitate pe care le-a identificat Weber au devenit clasice. De atunci încoace, sociologi, politologi și filosofi s-au străduit să încadreze fenomenele într-una sau alta dintre cele trei categorii: legitimitatea tradițională, cea carismatică și cea rațională. Aproape toate teoriile formulate în ultimele decenii pe tema legitimității includ această tipologie. Atunci când încercăm însă adaptarea teoriei weberiene
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Una dintre ele e aceea că un război civil ar fi provocat în populația germană de 100 de ori mai puține victime și distrugeri decât aventura militară care a secerat cinci milioane de tineri. Să lăsăm însă speculațiile în curtea filosofilor. Pe scurt, putem spune că teoria carismatică apare ca o explicație reziduală, cu mult inferioară celei date de psihologia socială (mai cu seamă cea a lui Gustave Le Bon32) și mai cu seamă de analizele economice și sociale sau de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
scurt, cetățeni rațional neîncrezători? Un bun scepticism critic poate doar să consolideze democrația. Prin criză de încredere trebuie să înțelegem mai degrabă o aspirație colectivă către mai multă democrație, și nu o pierdere de încredere în valorile sale fundamentale. Toți filosofii politici au spus și au repetat: democrația este "cel mai puțin rău sistem politic", așa cum afirma Churchill. Erodarea încrederii este primul semn de maturitate politică. Nu este atât faptul că democrația s-a deteriorat, ci mai degrabă că spiritul critic
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
La o cu totul altă formulă narativă face apel Theodor Codreanu în romanul Marele zid: aici primează epicul, nu o dată spectaculos, depășind deseori granițele verosimilului romanesc. Această carte are două secțiuni distincte, cu "fabule" diferite: prima, relatează avatarurile tânărului savant (filosof și medic), Daniel Durban, care, în urma unei drame erotice, poposește în satul Opăriți, ascunzându-și adevărata identitate sub masca unui anonim profesor suplinitor. Venirea lui produce "un adevărat șoc de ideal" (?), cuvântul și atitudinea pe care acesta o promovează schimbând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în fața ochilor uimiți și inocenți ai lui Șerban, asistăm la sosirea unei mașini din care coboară profesorul doctor docent Leon Dumitrescu și academicianul francez Jean Pitou, aflați în căutarea lui Durban. Astfel, aflăm că îndrăznețul profesor suplinitor este un tânăr filosof foarte cunoscut, despre care au vorbit în termeni elogioși Jean-Paul Sartre, André Malraux și Roger Garaudy... Pentru Daniel Durban, venirea celor doi pune capăt micului dar instructivului "séjour" de la Opăriți ("bietul căutător de certitudini" află aici multe drame care traduc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca profesor suplinitor. Aici, prin comportamentul lui firesc, curajos și încărcat de omenie, aduce un suflu nou colectivului didactic sufocat, parcă, de aerele dictatorial-directoriale ale lui Tomina. Pe parcurs (continuitatea și discontinuitatea epică valoroase) aflăm că personajul e medic și filosof, judecat (pentru omor involuntar, într-o întâmplare stupidă) și achitat. Fusese pe punctul de a se căsători cu frumoasa Ozana, fiica profesorului universitar Dumitrescu, dar în urma întâmplării tragice fata înnebunise. Nefericitul tată îl caută disperat și îl solicită pe tânăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
logo-fono-centrismul păcătuiește ca metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de "mântuire a logosului nedegradat" are o doză de umor involuntar, egalată doar de echivalarea arhiurmei (în accepția filosofului francez pura procesualitate, relația înseși, anterioară oricărui element relaționat) cu "... glasul mamei" sau "cuvântul primordial al poveștii". Derrida, care deconstruiește mitul Logosului, mitul originii absolute, al arhé-ului, și care retrage orice privilegiu acordat "vocii" (inclusiv sau mai ales "cuvântului originar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diferența de a înțelege dragostea ca fenomen, contingentă și ca idee, transcendentă. Aș zice că Eminescu rămâne în această antinomie, nu tinde la armonia contrariilor, la o viziune simultaneistă a lumii, cum crede Theodor Codreanu. Mai departe este discutată opinia filosofului C. Noica: Tot poemul descrie nefericirea generalului de a nu putea prinde ființă aievea". Hyperion ar fi condamnat, crede Noica, la o "devenire întru devenire" ("mizerie a generalului", recte a geniului de a rămâne geniu), în vreme ce Cătălina ar reprezenta devenire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cuvine în lumina filosofiei mai vechi (a lui Platon, Parmenide sau Aristotel), celei moderne de care este legat și prin informația sa intelectuală (Schopenhauer, Hegel și mai cu seamă Kant) și a celei contemporane (Heidegger). Or, însuși Eminescu este un filosof, dacă nu chiar Filosoful și, precum se întâmplă în cazul unei personalități de prim ordin, el îi "influențează" invers, remodelează modelele (ontologice) propuse de ei, eminescianizându-i spectaculos. Mai poate fi vorba, prin urmare, de un pesimism și optimism, la el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai vechi (a lui Platon, Parmenide sau Aristotel), celei moderne de care este legat și prin informația sa intelectuală (Schopenhauer, Hegel și mai cu seamă Kant) și a celei contemporane (Heidegger). Or, însuși Eminescu este un filosof, dacă nu chiar Filosoful și, precum se întâmplă în cazul unei personalități de prim ordin, el îi "influențează" invers, remodelează modelele (ontologice) propuse de ei, eminescianizându-i spectaculos. Mai poate fi vorba, prin urmare, de un pesimism și optimism, la el, de naționalism și conservatorism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
individuală la celelalte, la un substrat uman etern. "Archaeus este singura realitate pe lume", zice Eminescu, precizând adesea în manuscrisele sale: "Eu și cu tine un singur eu"; Oare eu, tu, el nu e totuna ?". Cum procedează Eminescu, poetul și filosoful în cunoașterea Ființei. Firește, nu-și cruță înaintașii (spune Theodor Codreanu) și, asemenea lui Heidegger în fața lui Hegel, deplasează centrul de greutate de la sfârșit (conștiința în genere) la început (conștiința individuală, aceea a "inimii", căreia Kant nu-i acordă nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critică și caută să-l influențeze în sensul promovării Ideii Naționale) ne aduce înaintea ochilor minții imaginea unui tip de patriotism pe care aproape că nu-l mai putem înțelege astăzi: "... descoperim uimiți că Eminescu se afundase în studiul marilor filosofi moderni nu pentru știința în sine sau pentru doctorat, ci fiindcă îl chinuia problema salvării poporului său, gândind la o filosofie practică adecvată societății românești". Dl Codreanu își încheie lucrarea atrăgând atenția asupra liniilor de profetism ce s-au desprins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de carte ce ne trimite cu grație, dar în același timp cu fermitate la sursele de "înțelepciune cosmică" ale nației ne aduce în suflete un plus de bucurie și de demnitate. "Mișcarea" (București), nr. 2, februarie 1993 Lucian CHIȘU Eminescu filosoful Trimis de Maiorescu la Viena și apoi la Berlin pentru a susține un doctorat în vederea catedrei de filosofie de la Universitatea din Iași, Eminescu a abandonat proiectul după mai mulți ani de studii. Prilej pentru D. Caracostea de a afirma într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]