KorAP: Find »[drukola/base=ideologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...351 352 353 ...537 >

13,415 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

unei lecturi cu creionul în mână. Este o carte incitantă, polemistă, care provoacă o dezbatere cu argumente, scrisă într-un stil tranșant, adesea tăios. De asemenea, este greu să fie înțeleasă fără ca cititorul să aibă o minimă cultură istorică, politică, ideologică și literară. Cartea lui Theodor Codreanu se impune să existe în fiecare bibliotecă școlară și, în mod deosebit, în biblioteca fiecărui intelectual român, a fiecărui profesor de istorie. "Școala gălățeană", nr. 212, februarie 2014 ISTORIA "CANONICĂ" A LITERATURII ROMÂNE, IAȘI

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
afirmarea a ceva ce dorim cu o dorință dincolo de dorință..." (p. 16). În spiritul celor două mâini, N. Manolescu ajunge și la selecția autorilor care fac, în concepția sa, istoria literaturii române, căzând fatalmente într-un subiectivism garnisit cu partizanat ideologic. În afară de faptul că unii scriitori merituoși ai literaturii române sunt absenți din Istoria... lui N. Manolescu, ceea ce dă de înțeles că ei nu există în istoria literară. Paul Goma, de exemplu, este prezentat drept un "paranoic" și "antisemit", "judecată de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
în Istorie... (p. 38). "La două mâini" e scris și capitolul despre Eminescu, textul fiind unul dintre cele mai ciudate: "pe de o parte îi recunoaște geniul, însă doar la nivel impresionist, iar pe de alta îl aruncă în provizoratul ideologic" (p. 43). Manolescu face abstracție de faptul că pentru Titu Maiorescu, în crearea conceptului de canon, personalitatea lui Eminescu a fost cheia de boltă a carierei sale de critic literar. Deși este conștient de acest adevăr, N. Manolescu acceptă condiția

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și ale corectitudinii științifice, demonstrează că și o personalitate "considerată de prim-plan a literaturii române" e în stare să gafeze atunci când face abstracție de legitimitatea adevărului, unicul indiciu al obiectivității, și pune în față principiul subiectivității, aservit unor interese ideologice. Se prea poate că asemenea lucruri se întâmplă atunci când e vorba de niște personalități doar considerate și nu realmente situate în prim-planul unui oarecare domeniu social, cultural sau politic. "Metaliteratură", nr. 1-4, 2010 Constantin CUBLEȘAN Cum trebuie și cum

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
o canonicitate de rangul al doilea, subminându-i, în schimb, statutul ontologic de centru al canonului românesc. Enigma istoriei manolesciene în jurul acestui fapt se-nvârtește. Eliminându-l pe Eminescu din centru, cu slabe argumente, care sunt nu atât estetice, cât ideologice, ne-am fi așteptat să producă o "revoluție" privitor la reconfirmarea canonului național prin descoperirea altui centru decât Eminescu (...) Istoria critică a literaturii române constați că pare a fi fost scrisă pentru a demonstra că literatura română nu putea decât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de limbaj ale unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de ascet, autorul deschide ușile pe care alții din frică? din lașitate? din oportunism? le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice și ai poncifelor la modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare, doar unele titluri de capitole din câteva cărți publicate după '90, "arheul românilor", "teoria "golului etnic" și omenia mioritică", "golul etnic" și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima de identitate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cele mai multe ori, de o forță străină, ostilă, antinațională. Din nefericire, arheitatea noastră nu prea cunoaște în ultimele secole tihna lucrării firești în actualitatea lumii. Scoasă din ascundere, ea devine imediat, mereu, ca într-o repetiție a unui blestem, ținta avortonului ideologic și este supusă diverselor atacuri și refracții anamorfotice. Orice spor de adevăr este însoțit, fatal, de tam-tamul diversiuniilor, a "basnelor de ocară", vorba cronicarului; varii succedanee entropice încearcă a se infiltra în miezul său și a-l bulversa cu denaturări

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
fondatoare (Miorița, întâi de toate) și, ca un corolar al deschiderilor abisale, opera integrală a lui Eminescu. Nu sunt doar călăuze epistemologice, sunt cetăți ale ființei românești pe care cercetătorul onest are a le apăra de zurba continuă a imposturii ideologice de tot soiul și pe care își întemeiază sistemul de argumentare. Ele sunt și mobilul credinței de nezdruncinat în rostul superior al implicărilor sale literare. "O mândră demnitate", vorba lui Eliade, degajă "polemicile" acestui incurabil "incorect politic", iar "ironia voltaireană

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de la Ipotești. Ioan Petru Culianu, ca să mergem pe urmele exemplificărilor lui Theodor Codreanu, a avut la adresa poetului, într-o perioadă mai timpurie, cuvinte de laudă (și chiar de apărare contra cerberilor regimului comunist). Dar "de îndată ce a pus mâna pe măciuca ideologică a "corectitudinii"... a descoperit lucruri îngrozitoare despre Eminescu". El vede "un Eminescu foarte mic, un om grosolan și impulsiv, pasional, libidinos, cu care puțini din nenumărații golani cu care ne-a fost înzestrată națiunea pot încerca să se identifice". Acest

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
unul din puținele momente când în echilibrul și seninătatea polemicilor sale se insinuează tulburarea și, poate, chiar o undă de disperare amară. Nu e de mirare, dacă urmărim, alături de el, atacurile brutale, concentrate asupra axului ontologic românesc, felul cum surogatele ideologice se substituie metodic criteriului fundamental al Adevărului. Textele acestor polemici "incorecte" abundă de exemple. Idei strălucite cad în deriziune ca, de exemplu, ideea lui Noica a "culturii de performanță" și a celor 22 de intelectuali (unul la un milion) antrenați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii? Iată însă că subtilul polemist de la o margine de țară le găsește clenciul, prinde în ele latura de fond, temeiul lor ideologic: "Vajnicul justițiar polemizează ...nu cu bolșevismul, ci cu martirii din pușcării, cu Mircea Vulcănescu, ...cu Mircea Eliade și cu Lucian Blaga, cu Noica". Și celelalte acuze la adresa românilor sunt respinse cu o statornică tărie a argumentului, găsind, corect, că "viciul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
I. Ludo, din revista Răspântia, din anul 1947, când ataca nimicitor România, pe Rebreanu și Iorga, identificându-i cu "cretinologia" românească și pregătind, astfel, terenul pentru instaurarea bolșevismului răzbunător. Adică pentru o devenire nonromânească a omului român". Dincolo de o genealogie ideologică, ușor recognoscibilă, ar mai fi și niște complexe freudiste, foarte interesante prin perspectivele ce le deschid asupra unor personalități sfâșiate din spațiul românesc: "H.-R. Patapievici pare a fi o tipică personalitate dedublată. Am arătat acest fenomen la indivizii români

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu în proximitatea lui Eminescu, cel care proiectase cu aproape jumătate de veac înaintea sa situarea poeziei în trans-logic și trans-lingvistic; nu întâmplător Codreanu îl situează pe Nichita Stănescu în proximitatea lui Barbu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Cuza, "normal, în înțelesul vulgar, (el) nu era". Motiv temeinic, așadar, de a propune, metodologic vorbind, un dublu referențial, fără a manevra exclusivist doar referențialul nebuniei. Or, "spargerea referențialului unilateral" (vol. cit., p. 73) presupune a conjuga perspectivele (patologică și ideologică), luând în calcul conjunctura geopolitică și implicarea masonică. Înțelegem de ce, citit în rama epocii, incomodul gazetar, "stricat cu toată lumea", trebuia anihilat, "uitat", purtând stigmatul nebuniei. Evident, publicistica l-a epuizat, procurându-i adversități ireconciliabile; după cum predispoziția ereditară părea a-l

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
totalitare" de "jos" și de "sus", trebuind să fie mereu atent și să manevreze între turbulența histrionică a unui Esinencu ori Saca, de pildă, și năbădăile lui Bodiul, "heracliteanismul" lui Victor Teleucă trecea ușor fie complex psihologic, fie insuficientă călire ideologică sau chiar, boje upasi, naționalism. Căderea din rolul social a însemnat, de fapt, urcarea omului și poetului pe un suport ontologic care i-a oferit, în sfârșit, o perspectivă cu totul nebănuită asupra eului și a lumii. Indecizia și nesiguranța

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și a insondabilului, pândit mereu de Nimeni și de Nimic. Astfel, predispoziția heracliteană nativă a poetului se debarasează de complexele extremelor gândirii tari a modernității, regăsindu-se ontologic, cum demonstrează Theodor Codreanu, în gândirea slabă a transmodernismului. Gândul refuză aderența ideologică, înaintând, în transa unei continue căutări de sine, prin simultaneitatea unei curgeri fragmentare, marcată de obsesii din copilăria îndepărtată, de asociații geografice și culturale, de impresii de lectură, demonstrând însă o unitate exemplară la nivelul ansamblului. E o unitate de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
artă ai epocii scoate în vileag "calitatea" fiecăruia de slujitor al faimoasei ideologii, inclusiv a într-adevăr marilor scriitori ca Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Aureliu Busuioc, nemaivorbind de "greșiții" de până la 1940 George Meniuc sau Nicolai Costenco. Aclimatizarea la "cerințele" ideologice ale epocii a fost condiția sine qua non a activității oricărui om de artă, inclusiv a lui... Paul Mihnea (Bat miezul veacului curanții). În contextul acestei stări generale de lucruri, ce importanță poate avea "dezvăluirea" unui veteran stimat al zilelor

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
măsurile de intensificare a educației ideologico-politice și internaționaliste a oamenilor muncii", a fost adoptată o hotărâre în care, la punctul 3, era indicată sarcina pentru partid: "Să evalueze faptele pătrunderii în presă... a unor materiale dăunătoare din punct de vedere ideologic în urma reducerii vigilenței politice a... tov. V. Teleucă, redactor al săptămânalului Literatura și arta"" (p. 12). Mai mult, "în urma unor jocuri din culisele puterii... V. Teleucă a fost destituit din funcție și din acel moment nu i-a mai fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
publicistica eminesciană, nu poți fi decât naționalist. O confirmă (în sensul din secolul al XIX-lea al termenului) (și) Theodor Codreanu. Dincolo de tonul ușor patetic (autorul cere ca "Eminescu să ne judece"), de exagerarea unora dintre ipoteze și de grila ideologică (de dreapta) propusă, Basarabia eminesciană rămâne cel mai solid studiu referitor la adevăratele cauze ale înstrăinării acestui teritoriu românesc din care Eminescu a făcut, nu întâmplător, un capitol esențial în activitatea sa la "Timpul". "Ateneu", nr. 9, septembrie 2013 Emilian

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
el consideră că problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român." E ideea pe care se axează întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care îl oferea în epocă, pentru viitorime, Eminescu, acesta înfățișându-se ca un temeinic cunoscător al istoriei naționale și un

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Nu se poate accepta, însă, scoaterea din ecuație a acestei literaturi atunci când este vorba de evaluări pretențioase. Dar dincolo de alunecări de felul celor semnalate, cartea Eminescu incorect politic rămâne una dintre apărările bine argumentate ale canonicității lui Eminescu, în pofida conformismului ideologic ce a proliferat din nou în ultima decadă. Theodor Codreanu este condus de intuiția sănătoasă că în spațiul cultural al ultimei decade s-a profilat "corectul politic", îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El adresează

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

ajuns să se angajeze numai pentru hrana zilnică fără alte pretenții bănești. Evreii, principala minoritate din Moldova, au acționat pentru organizarea strângerii de fonduri „pentru reclădirea Palestinei”, prin diverse manifestări culturale publice. Studenții români au luat parte activă la bătălia ideologică declanșată de profesorul A. C. Cuza, susținând cererile acestuia și participând la propaganda în favoarea Ligii Apărării Național Creștine. În anul 1926, din cei 5800 de studenți, în urma mișcărilor de stradă, au fost reînscriși la Universitatea din Iași doar 2834. Acest lucru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
persoanele retrase sau îndepărtate pentru „abateri grave”, cum ar fi N. Popescu-Doreanu, Burăh Kahane, Tiulescu, Samuel Margulies, Ciobanu ș.a., însă conducerea a revenit lui „Gorun” (Alexandr Danieliuk-Ștefanski), asupra căruia analiștii D.G.P. i-au întocmit o caracterizare pozitivă. Datorită scăderii nivelului ideologic la membrii si simpatizanții comuniști, s-a efectuat un studiu și s-a luat hotărârea să se activeze „mai energic” pentru apariția unor publicații legale. Unul din obiectivele urmărite în perioada următoare a fost declanșarea unei greve generale, întâi pe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ar duce la descoperirea unor acte abuzive ale șefilor de post sau secție. Noi extensii pe palierul informativ au avut loc la începutul anului 1937, odată cu intrarea în vigoare a Instrucțiunilor pentru aplicarea și dezvoltarea acțiunii informative. Datorită accentuării agresivității ideologice și acțiunilor de subminare a statului, atât din punct de vedere politic, prin acțiuni ale unor mișcări extremiste, cât și pe palierul social sau religios, Biroul 1 Siguranța de Stat din Serviciul Jandarmeriei a decis întocmirea unor dosare documentare pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a luat amploare după mijlocul anilor ’30, atunci când curentele extremiste au luat avânt și au avut aderenți din ce în ce mai mulți. Grupa avea în organizare trei echipe, fiecare fiind subîmpărțită în mai multe subechipe, specializate pe câte un segment politic sau platforme ideologice comune. Grupa 4 Informații Militare s-a ocupat cu tot ce înseamnă spectrul militar, iar organizarea a cuprins echipe care aveau în sarcină diferite obiective militare (unități, mari unități, comandamente, licee și școli militare, asociații ale militarilor activi sau în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]