9,535 matches
-
din 1923. Liderul opoziției a fost Iuliu Maniu, fost președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, apoi președinte al PNȚ. Liberalii au continuat, în schimb, să joace un important rol politic, reprezentând în practică cel mai puternic partid politic al perioadei interbelice. Ei au condus neîntrerupt din 1914 și până în 1919 (cu o scurtă întrerupere între martie-noiembrie 1918), când, asemenea altor partide liberale europene, au pierdut alegerile organizate de ei pe baza votului universal. După o scurtă perioadă de organizare și de
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
exclud, ambele putând fi, concomitent, valabile. Războiul a adus mari distrugeri orașului și a ucis pe mulți dintre vechii locuitori ai Petersburgului care nu au fugit din țară după izbucnirea revoluției bolșevice și nu au pierit în epurările în masă interbelice. În ciuda tuturor acestor fapte, orașul a fost reconstruit în deceniile care au urmat, redându-i-se înfățișarea de odinioară. Deși rolul clasei muncitoare a crescut în tot acest timp, orașul a rămas un centru al științei și culturii. După prăbușirea
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
fabricanți (0,2%). Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbări, însă a păstrat principalele elemente simbolistice. Stema orașului medieval, descoperită recent de un muzeograf de la Muzeul Pitești, avea reprezentată o cruce, care pare latină. Stema din perioada interbelică avea forma unui scut albastru și un turn medieval pe care se află un vultur ce ține în gheare steagul României. Turnul medieval simbolizează dinastia Basarabilor, cei cărora li se datorează organizarea Țării Românești. Vulturul este simbolul latinității, fiind întâlnit
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
vedere demografic. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. În privința religiei ortodoxe orașul Arad este reședința scaunului Arhiepiscopal al Aradului. În perioada interbelică a fost reședința județului Arad (interbelic). Municipiul Arad este așezat în extremitatea vestică a României, în nordul Banatului, în șesul întins al Tisei, la 46°11' lat. N și 21°19' long. E, în câmpia aluvionară a Aradului, parte a
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. În privința religiei ortodoxe orașul Arad este reședința scaunului Arhiepiscopal al Aradului. În perioada interbelică a fost reședința județului Arad (interbelic). Municipiul Arad este așezat în extremitatea vestică a României, în nordul Banatului, în șesul întins al Tisei, la 46°11' lat. N și 21°19' long. E, în câmpia aluvionară a Aradului, parte a Câmpiei de Vest. Este primul oraș
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
Multe clădiri de valoare istorică mare au fost distruse de către forțele germane și bulgare. Aceste evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței. Totuși, după război, orașul și-a păstrat rolul. În perioada interbelică, 70% din traficul maritim românesc s-a concentrat în portul constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până la cel de al Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii. România a intrat în cel de al
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Uzinele Domeniilor" din Reșița și la "Uzinele Nicolae Malaxa" din București începe proiectarea și construcția următoarelor tipuri de locomotive: În anul 1926 se produce la Reșița locomotiva cu abur 50.243 „Regele Ferdinand", prima locomotivă construită în România în perioada interbelică. Datorită succesului în construcția de locomotive la Reșița și Malaxa, începând cu anul 1930, în România nu s-a mai importat nici o locomotivă. Între anii 1926-1960, in România s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentând 10 tipuri pentru cale
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
nu a fost finalizată, lucrările executate fiind azi în curs de degradare. Un alt proiect care prevedea o legătura feroviară între Botoșani și stația Todireni de pe linia Iași-Dorohoi a rămas doar în stadiul de lege aprobată de Parlament în perioada interbelică. Pe lângă faptul că ar revitaliza din punct de vedere economic zona văii Jijiei, varianta de traseu Botoșani-Todireni (aproximativ 50 km, de-a lungul văii râului Sitna) ar putea fi, de asemenea, parte a preconizatei legături feroviare dintre Botoșani și orașul
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
ani mai târziu de Polonia. Timp de 19 ani, Kaunas a fost capitală temporară a Lituaniei. Controlul polonez asupra Vilniusului a fost acerb contestat de Lituania; nu au existat relații diplomatice între cele două țări în mare parte a perioadei interbelice. Anexată în timpul Revoltei de la Klaipėda din 1923, Regiunea Klaipėda (în germană, ) a fost cedată Germaniei după ultimatumul german în martie 1939. De-a lungul perioadei interbelice, chestiunile interne ale Lituaniei au fost controlate de autoritarul președinte Antanas Smetona și de
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
nu au existat relații diplomatice între cele două țări în mare parte a perioadei interbelice. Anexată în timpul Revoltei de la Klaipėda din 1923, Regiunea Klaipėda (în germană, ) a fost cedată Germaniei după ultimatumul german în martie 1939. De-a lungul perioadei interbelice, chestiunile interne ale Lituaniei au fost controlate de autoritarul președinte Antanas Smetona și de partidul său, Uniunea Naționalistă Lituaniană, care au ajuns la putere după lovitura de stat din 1926. Uniunea Sovietică a retrocedat Vilniusul Lituaniei după invazia sovietică a
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
pentru preoție; școlile parohiale, care ofereau educație elementară; și școli de casă dedicate educării copiilor . Înainte de înființarea în anul 1579, lituanienii ce doreau să facă studii superioare mergeau la universități din orașe străine, între care Cracovia, Praga, Leipzig. În perioada interbelică, la Kaunas s-a înființat o - . 14,7% din bugetul de stat pe 2014 a fost alocat pentru cheltuielile de educație. Școlile primare și secundare primesc finanțare de la stat prin intermediul administrațiilor municipale sau județene. Constituția Republicii Lituania garantează gratuitatea învățământului
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Monumentului Libertății—un simbol al independenței. În vara lui 1988, unei mișcări naționale, coagulate în Frontul Popular al Letoniei, i s-a opus Interfront. RSS Letonă, alățuri de celelalte republici baltice, a primit autonomie sporită, iar în 1988, vechiul drapel interbelic al Letoniei a fost din nou arborat în locul drapelului leton sovietic ca drapel oficial în 1990. În 1989, Sovietul Suprem al URSS a adoptat o rezoluție despre "Ocupația Statelor Baltice", prin care declara ocupația „neconformă legii”, și neconformă „dorinței poporului
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
mai puțin de 1% din rezidenții fără cetățenie sunt letoni, iar 71% sunt ruși. Guvernul a denaționalizat proprietățile private confiscate de sovietici, retrocedându-le sau despăgubindu-i pe proprietarii de drept, și a privatizat majoritatea industriilor de stat, reintroducând moneda națională interbelică. Deși a trecut printr-o traziție dificilă către economia liberală, reorientându-se către Europa Occidentală, Letonia este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Uniunea Europeană. În 2014, Riga a fost Capitală Europeană a Culturii, euro a fost introdus ca
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
durată, durând o generatie refacerea. Franța a pierdut 1,400 000 de bărbați pe front. Deficitul de nașteri a însemnat 4 milioane de copii nenăscuți. Au apărut dezechilibre între sexe, fiind 130 de femei pentru 100 de bărbați. Elită politică interbelică a avut o lipsă de dinamism. Numărul uriaș de tineri pierduți a dus la prelungirea rolului social al generației ulterioare. Din 50 de milioane de soldați mobilizați, 23 de milioane sunt răniți, 70% dintre militarii răniți fiind bărbați cu vârste
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
1948) și cu Institutul de Geologie și Tehnică Minieră București, împreună formând Institutul de Mine din București. Ca urmare, se reînființează liceul și internatul, însă zestrea liceului este mutată la București. Tot în acea perioadă biblioteca liceului, care în perioada interbelică ajunsese la 30 000 de volume, a fost împrăștiată, ulterior ea fiind parțial refăcută prin donații ale profesorilor și foștilor elevi. În 1967 liceul își reprimește numele „Avram Iancu”. În 2005, în sala în care a fost capela religioasă s-
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Onești. Albumul său de debut "Bună seara, iubito", a fost lansat în 1988, piesa cu același nume fiind una din cele mai cunoscute piese ale ei. În 2002, inspirată de succesul albumului "Agurida", Loredana decide să reinterpreteze melodii din perioada interbelică, care fac parte din albumul live "Zaraza-vânzătoarea de plăceri" lansat în decembrie 2002. Este căsătorită cu Andrei Boncea și are o fiică. s-a născut pe data de 10 iunie 1970 la Onești, județul Bacău. A început să cânte de la
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de ) (n. 8 martie 1896, Pitești — d. 13 ianuarie 1945, București) a fost un cântăreț român de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică. S-a născut la data de 8 martie 1896 în Pitești, județul Argeș, fiind al doilea copil al Constanței și violonistului-țimbalist Tănase Theodorescu. Primele îndrumări muzicale le primește de la tatăl său, care-i cumpără o chitară. La vârsta de 13
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
ridicat la gradul de locotenent, iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935 - 1937), Comandant al Corpului I Armată (1937
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
marile dureri sau idei; au fost de acord că „formă“ poate fi „impasibila“, sculpturala, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerentei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut apariția în
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Mircea Ștefan Daneliuc (n. 7 aprilie 1943, orașul Hotin, județul interbelic Hotin, azi în Ucraina) este un actor, dramaturg, prozator și cineast total român. , se naște la 7 aprilie 1943, dintr-o mamă catolică și un tată creștin ortodox, la Hotin, în Basarabia. Familia se refugiază în interiorul țării. Rudele rămase în
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
importante organizații ale aromânilor, cu caracter transnațional, intitulată "" Uniunea pentru cultura și limba aromână"". Decanul de vârsta și liderul necontestat al diasporei aromâne este profesorul Vasile Barba din Freiburg. Născut în Grecia, în Megali Livadhia, s-a stabilit în perioada interbelică împreună cu familia în România, de unde a emigrat în Germania. Vasile Barba a contribuit la adoptarea Recomandării 1333/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind limba și cultura aromânilor, document care în Grecia a fost criticat ca "o nouă iradea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Belgrad, sub numele de "Dzombolj" . După predarea Jimboliei Statului Român la 10 aprilie 1924 în urma unui schimb de teritorii cu statul vecin, s-a format o nouă plasă cu sediul la Jimbolia. De Plasa Jimbolia în județul Timiș-Torontal, în perioda interbelică (1924-1950) aparțineau următoarele 8 localități : Jimbolia, Cărpiniș, Iecea Mare, Iecea Mică, Cenei, Bobda, Checea, Beregsău Mic. În 1950 conform noii legi de impărțire teritorială (5/1950), este declarat oraș de subordonare raională fără reședință de raion în raionul Timișoara, regiunea
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
romanice, a fost construit un nou altar și au fost terminate bolțile. În secolul al XVI-lea construcția a fost refăcută în stil gotic. Complexul de lângă zidul incintei reprezintă urmele casei parohiale medievale. Orașul Cristuru Secuiesc a fost în perioada interbelică reședința plasei Cristur din județul Odorhei. Pentru scurt timp, înainte de cel de-al doilea război mondial, autoritățile române au schimbat denumirea Cristurului Secuiesc în "I.G.Duca". Economia acestui oraș este susținută de activități în domeniul: fabricării mobilierului, construcțiilor, fabricării oțelurilor
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
de Generalul de Brigadă Ritter von Laiml care în tinerețe a făcut școală în această instituție și văzând nenorocirea a luat măsuri imediate pentru refacerea acoperișului. După primul război mondial (1914-1918), orașul făcea parte din plasa Năsăud, din județul Năsăud (interbelic), o unitate administrativă din Regatul României, succesoare a comitatului Bistrița-Năsăud din Imperiul Austro-Ungar, cu reședința în orașul Bistrița. Renumitul scriitor interbelic Liviu Rebreanu, originar din Târlișua, sat aparținând Țării Năsăudului, în romanul „Ion”, înfățișează viața Năsăudului și a localităților înconjurătoare
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]
-
măsuri imediate pentru refacerea acoperișului. După primul război mondial (1914-1918), orașul făcea parte din plasa Năsăud, din județul Năsăud (interbelic), o unitate administrativă din Regatul României, succesoare a comitatului Bistrița-Năsăud din Imperiul Austro-Ungar, cu reședința în orașul Bistrița. Renumitul scriitor interbelic Liviu Rebreanu, originar din Târlișua, sat aparținând Țării Năsăudului, în romanul „Ion”, înfățișează viața Năsăudului și a localităților înconjurătoare, precum vechiul Prislop (astăzi cartierul năsăudean "Liviu Rebreanu"), loc unde a locuit o perioadă din viața lui. Orașul are o veche
Năsăud () [Corola-website/Science/297069_a_298398]