10,995 matches
-
plecasem de acolo după scandalul cu Luminița, dar de atunci ne retrăsesem ambasadele. Nea Titi părea extrem de călare pe situație. Doar vorbise cu secretara, cu doamna Mariana. Orice instituție are o doamnă Mariana. Sau dacă nu o are, și-o inventează. Varianta mi se părea absolut neverosimilă. Am încercat să-i pun câteva întrebări de sprijin. - Sigur Miorița? - Păi, tu ce zici! D-apăi cum! Era extrem de sigur că memoria nu-i joacă feste. După asta, certitudinile i s-au mai înmuiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de ce, și am găsit-o cu un castravete în mijlocul frunții. Castravetele ăla avea o funcție extrem de precisă, îi oxigena creierul. Mirunei lumea asta pe care i-o povestesc i se pare absurdă, ireală. Zice că nu se poate să nu inventez. Râde iar, încet, precaut. Dimineața, asta e situația, nu trebuie să faci gălăgie, să tulburi. Ce lume e asta pe care i-o descriu io? Cum, mă, tanti Fifi asta, la doișpe noaptea să culeagă coacăze? Nu știu, bre, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
taică-miu, într-o noapte, trecea pe lângă biserică și, zbang, pocnește ceva lângă capul lui. Popa și cu dascălul se trotilaseră cu vin de împărtășanie și acum se distrau, aruncau cu sticle goale la țintă. E drept că mai și inventez, un fel de Ulise care își fabrică tot felul de genealogii false. Uneori nu știu dacă am trăit tot ce povestesc. Poveștile mele jolly-joker. Bune la orice. Povești pe care i le-am spus Mirunei întâi și apoi le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i dai o utilizare. Ai futut-o și gata, ai consumat-o, oamenii se consumă. - Uite așa era albastrul de Bucșoiu, îmi arată niște chiloți întinși la uscat pe un balcon de vizavi. Apoi râde. De ce credeți voi toți că inventez? face. Mă rog care toți? O fi ceva adevărat cu șeful ei și toată inocența ei e doar mimată? Sau folosind pluralul i se pare interesant să joace rolul ăsta de vampă. Bea insinuant din ceașca aia fără toartă. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a se înșuruba. Te amuzi, dar te simți exclus. Îți rămân doar copiii ăștia, ce vin de dincolo de blocuri, ca tu, care nu mai ai legătură cu lumea, să îi înveți pur și simplu să scrii. R.T. nu mai scria, inventase un alt tip de literatură - orală, scrisă împreună cu altcineva și care să îți aducă și ceva bani. Se adaptase aproape perfect, trăia aproape normal în comunism și acum se vedea lăsat de izbeliște. - Cum dracu’ poți tu să scrii? De unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu butoiașul lui de țuică, În căruța cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroeștii Argeșului și până la București, de Târ gul Moșilor [și] semnalând Întâmplarea cu cisterna În revista Ideea Europeană, unde, sub semnătura „Omul ieșit din pădure“, inventasem o rubrică intitulată „Aplauze și Fluierături“, cu relevarea paralelă - și uneori de-a-ndoaselea - a unor fapte și aspecte mai mărunte, dar caracteristice și vred nice fie de aplau dat, fie de batjocură. Am semnalat, așadar - aplaudând, ca să nu fluier - această nouă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bucuța n-a apărut decât foarte rar), fiind În majoritatea cazurilor rezervată colaboratorilor din afară, [cu texte] destul de eclectice sau de mediocre, salvate Însă de la un discredit total prin rafistolările sau șiretli curile amăgitoare ale titlurilor și „manșetelor“ cu tam-tam, inventate de secretarul de redacție, de nu-și mai recunoșteau nici autorii paternitatea lor, cum și prin notițele dense, sucu lente, din paginile a treia și a patra, mai totdeauna nesemnate și datorate mai toate lui Emanoil Bucuța. La celălalt capăt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ei, de mama, de tata, de frați, îmi este dor de prietenii mei, îmi este dor să mă mai joc pe străduțele orășelului nostru, în o mie de feluri să mă joc, jocuri noi pe care până ieri le inventasem chiar eu, cu fantezie, cu dăruire, îmi este dor să mai citesc povești și nu mă împac deloc cu ideea că totul s-a încheiat pentru mine. Descumpănit, o rup la fugă din casa noastră să nu mai asist la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bandiți. Chestia asta a devenit repede un sport pasionant, de care era dependent: cum e pentru unii să joace table sau să pescuiască. Îi bătea pe-ăia până îl durea pe el brațul în care ținea bastonul de cauciuc. Descoperea, inventa tot soiul de pedepse (și aici Novăceanu îl seconda cu talent, amândoi se distrau de minune în felul acesta) pe care să le aplice nenorociților ce le căzuseră în labă: îi sileau pe ăștia să-și înghită urina sau le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pantofar, pentru a-și comanda sandale pentru sezonul de vară...), iar după-amiaza, participarea la o mare serbare pionierească, la Casa de Cultură, urmată de o chermeză tovărășească. Ziua de 8 Martie devenise o sărbătoare foarte importantă - aceasta era linia, se inventau tot soiul de sărbători, ca să fie uitate cele vechi. Gârmoci și Fanache fierseseră întreaga săptămână dinaintea sosirii. Și se dăduseră peste cap, nu alta, îi trecuseră toate nădușelile străduindu-se să iasă vizita ca la carte - voiau să-i arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puterea să citesc fulgerător. Și totul e descris așa cum am trăit eu întâmplările. Ce înseamnă asta?! Mi se zdruncină unul dintre adevărurile cele mai solide: eu fusesem convins că epicul este irațional, că e asemenea unei ape tumultoase care-și inventează nepăsătoare, oarbă, la întâmplare albia, și acum se dovedește că tot ce s-a petrecut s-a petrecut ascultând cu sfințenie de un plan dinainte stabilit, un mare plan desăvârșit, în amănunt pus la cale, dintotdeauna pus la cale?!... Ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Lidia Bobână, de la postul de radio Chișinău, acad. Gheorghe Bobână, Constantin Mardarie, ziarist, Tamara Suniță, ghidul grupului, etc. La începutul lunii septembrie 1998, doamna Elvira Opran a dorit să meargă în Basarabia. Ajunși la vama Albița, vameșii din dreapta Prutului, au inventat fel de fel de pretexte, spre a nu o lăsa să treacă în Basarabia pe doamna Opran. Noi comunicasem la Chișinău că în jurul orelor 14 ajungem și eram așteptați acolo de Lidia Bobână, Valeriu Saharneanu, Serafim Saka, Constantin Mardarie, Tamara
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și medalii de la tot neamul de fundații, comitete și asociații obscure. La început, trebuia să dau zeci de telefoane, până convingeam un vanitos să plece ca prostul până la Rădăuți ori până la Sânnicolau Mare să-și vadă patalamaua. Dar de când am inventat gogoașa cu Omul Anului, îl trimit pe cine vreau și la dracu-n praznic. Cel mai simplu e cu femeile, că-s moarte după diplome. Lor le dau până și numărul camerei de la hotel, că-s credule. Iar hotelul, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o mulțime de concursuri de frumusețe, unele cu acoperire mondială, trebuie să admitem și celălalt pol al condiției umane, urâțenia, dizarmonicul. Unii vin pe lume atrăgători, alții respingători. Pentru frumusețe, dicționarele au numeroase sinonime și nuanțări. Pentru urât, societatea a inventat doar câteva zicale consolatoare, cum ar fi: „Nu contează chipul, ci caracterul“. Într-un film japonez care se chema Viață, un funcționar de primărie spunea: „ Ce-ar trebui să aștept de la viață, cu fața asta a mea de cal obosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dus cu tata s-o vedem pe mama printre zăbrelele spitalului. Era frig... În seara asta mă duc la Dânsul. Număr minutele. Mai sunt încă șaizeci... Viețuind în Spania secolului al XIII-lea, bineînțeles că am fost nevoit să-i inventez lui Mihai un titlu potrivit: Miguel de Braganza, rege al Portugaliei! 25 iunie 1952 Seara, plecând spre Dânsul, pentru a face să treacă timpul mai repede, m-am lăsat urmărit de un individ care făcea Estremadura. Când se oprea, mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așa, un tovarăș c-un altul“. Păstram o bună vizibilitate asupra labirinturilor noastre de propoziții, dețineam un soi de suveranitate asupra teritoriului în care ne mișcam atât de ocolit și lăsând atâtea urme că începea să ne vâjâie capul. Am inventat acum aceste propoziții fiindcă le-am uitat pe cele de-atunci. Dar ar fi putut săfie și astea. șpagatul dintre spaima de moarte și setea de viață provoca regele. Exercițiile de poezie ne făceau să devenim ahtiați de viață. Bancuri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mi permiteau să mă ocup de copiii lor atât timp cât nu știau că patronii lor mă socoteau un dușmanal Statului. Dar după câteva săptămâni se întâmpla invariabil același lucru: Securitatea îi avertiza în legătură cu mine, iar ei mă expediau căznindu-se să inventeze o scuză oarecare, fiindcă, de fapt, fuseseră foarte mulțumiți de orele mele. Jenându-se cu toții de cât erau de servili. Maistrul blănar călătorea deseori în străinătateși aducea de-acolo geamantane întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care în țară aveau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Dumnezeu" (Iov,13.3). Un "Iov" contemporan însă, care are la îndemână sute de citate, nu doar din Scripturi, ci și din literatura clasică sau modernă. Așadar, la o vârstă când cei mai mulți dintre bunici își plimbă nepoțeii prin parc, le inventează jocuri și jucărioare sau le povestesc seara câte un basm plăsmuit de alții, Victor Aciocîrlănoaiei nu pregetă să ia în spate crucea scriiturii pentru a le spune urmașilor una dintre cele mai adevărate și mai tulburătoare povești din câte s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ei aristocratic era sărăcia lucie reliefată în versurile acide, ironice și sarcastice de natură populară: "Neam de neam Cu perna-n geam Șase frați Fără izmene Și-ncă doi Cu cracii goi." Habar n-aveam că "cel ce gândește singur" inventase și asemenea articole de natură intimă în vederea protejării cu strășnicie a părții inferioare a corpului uman. În ceea ce mă privește, mă bucură nespus faptul că omul a reușit să-și pună la adăpost prețioasele organe locomotorii ferindu-le de intemperiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o totală discriminare negativă după bunul plac al Selecționerului. Fiți atenți! "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
veștejit și s-au subțiat mațele încât era cât pe ce să dăm ortu' popii, toți cei șase copii laolaltă cu mama deodată suntem îmbiați să ne ospătăm regește din cele mai alese bucate ale pământului pe care le-a inventat și le-a dibăcit mintea omenească; o minunată pâine albă, proaspătă și aburindă cu ulei de floarea-soarelui gălbui, aromat, călduț și hrănitor. Când s-a văzut cu pâinea în brațe pe care o ținea cu pietate și emoție copleșitoare, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu șiretenie și violență după caz pentru a realiza o crăpătură în monumentul inerției umane. Era cel mai degradant aspect al luptei pentru existență, pentru supraviețuire, al coborârii ființei umane pe scara socială și al indiferenței criminale a unui Dumnezeu inventat de omul cavernelor și plasat într-un loc nedefinit al spațiului ceresc, pus acolo să vegheze ca un mameluc la îndeplinirea destinului speciei omenești. Nu mai socotim că fiecare dintre nenorociții ăștia subnutriți, amărâți și costelivi de-i bătea vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ori rătăcit în nesfârșitele câmpii ar fi avut un "moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sumar la sfârșit: 3000 de bucăți, nu am spart niciuna...). Unde am citit oare că furtunul terminat cu o pară în formă de duș, care simplifică enorm viața plongeur-ului (cuvântul franțuzesc care îl desemnează pe spălătorul de vase) a fost inventat de Brâncuși, la Paris? Chiar dacă nu este adevărat, sună bine și mă simt oarecum răzbunat pentru tot. Este tipul de slujbă chinuitoare, dar pe care o uiți imediat a doua zi, având buzunarul mai plin cu 250-300 de franci elvețieni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt 30 de minute până la închidere. O bibliotecă de care nu poți, nu ai cum să nu te îndrăgostești din prima clipă. Las la o parte faptul că a fost vizitată de floarea intelighenției românești a anilor '30, care-și "inventa" burse de studii și vizite la Societatea Națiunilor, dar stăteau mai mult pe cheiul Lacului Léman sau prin biblioteci. Mircea Eliade a început să scrie chiar aici celebrul ciclu de articole-manifest "Itinerariu spiritual" în 1927. Pe pereți sunt atârnate portretele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]