9,213 matches
-
Luați bine seama, a fost numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă, știință și filosofie, gândire liberă și gândire riguroasă, derutantă pentru mințile înguste, seducătoare pentru cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită fără a fi bănuit de o intenție critică ascunsă. Așa s-ar explica frecvența precizărilor de tipul "nu glumesc", "nu din ironie", etc. pe care scriitorul se simte dator să le insereze în textele pe care nu intenționa să le marcheze ironic.153 Un alt aspect pe care vrem să-l notăm în legătură cu "filosofia" atitudinală a lui Caragiale, este că dintre sensurile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc. pe care scriitorul se simte dator să le insereze în textele pe care nu intenționa să le marcheze ironic.153 Un alt aspect pe care vrem să-l notăm în legătură cu "filosofia" atitudinală a lui Caragiale, este că dintre sensurile ironiei întrebuințate de Kierkegaard, cel de "ironie etică" pare să se aplice și în cazul său, întrucât lasă să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dator să le insereze în textele pe care nu intenționa să le marcheze ironic.153 Un alt aspect pe care vrem să-l notăm în legătură cu "filosofia" atitudinală a lui Caragiale, este că dintre sensurile ironiei întrebuințate de Kierkegaard, cel de "ironie etică" pare să se aplice și în cazul său, întrucât lasă să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului" care girează rostul revistei umoristice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului" care girează rostul revistei umoristice în peisajul publicistic românesc, se afirmă răspicat: "în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizatoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu prosperă prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr o extensiune colosală. Câmpul publicității avea nevoie numaidecât de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai crește, sau în orice caz nu prosperă prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr o extensiune colosală. Câmpul publicității avea nevoie numaidecât de plivit"154. În privința posibilităților concrete de expresie, putem spune că la Caragiale ironia apare în toate ipostazele, cu predilecție sub forma antifrazei, așa cum observa și Șerban Cioculescu 155, dar și a anticatastazei, sau în cea redată în formula de ironie a sorții, atunci când ilustrează acele cazuri extreme, în care un Destin "care seamănă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de plivit"154. În privința posibilităților concrete de expresie, putem spune că la Caragiale ironia apare în toate ipostazele, cu predilecție sub forma antifrazei, așa cum observa și Șerban Cioculescu 155, dar și a anticatastazei, sau în cea redată în formula de ironie a sorții, atunci când ilustrează acele cazuri extreme, în care un Destin "care seamănă a voință răutăcioasă"156 inversează ludic sau malefic desfășurarea previzibilă a evenimentelor (Două loturi, Păcat, Pastramă trufanda, Fără noroc. Snoavă populară, Precauție inutilă și chiar în drama
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acele cazuri extreme, în care un Destin "care seamănă a voință răutăcioasă"156 inversează ludic sau malefic desfășurarea previzibilă a evenimentelor (Două loturi, Păcat, Pastramă trufanda, Fără noroc. Snoavă populară, Precauție inutilă și chiar în drama Năpasta). Cu termenii retoricii, ironia intră în categoria figurilor de stil constând în a spune contrariul în raport cu ceea ce urmează să se înțeleagă. Îndeosebi în proza lui Caragiale se pot găsi nenumărate exemple în acest sens. Cea mai mare densitate de afirmații care trebuie înțelese prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înțelese prin recursul la antonimele termenilor folosiți, este concentrată chiar în titlul 157 multor schițe și Momente: Amici, Dascăl prost, Baioneta inteligentă, Triumful talentului, Tren de plăcere, High-life, Jertfe patriotice, Un artist, Grav eveniment literar etc. De cele mai multe ori, atunci când ironia are forma antifrazei, Caragiale "nu întrebuințează însă forma vagă a eufemismului, ca bună oară "un om nu prea inteligent" pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironia are forma antifrazei, Caragiale "nu întrebuințează însă forma vagă a eufemismului, ca bună oară "un om nu prea inteligent" pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei. De pildă, într-o Cronică, în care ia forma hazului de necaz, prin fantazările deghizate în confesiuni legate de confortul și avantajele redactorilor de la "Ghimpele". Dejunurile copioase, cadourile extravagante din partea patronului "o pereche de butoni de mâneci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o alună turcească"159, "un cronometru superb de aur"160, "un cal de călărie arab, alb"161, "o tabacheră de tutun, de argint rusesc, masiv, à surprise"162 maschează o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tutun, de argint rusesc, masiv, à surprise"162 maschează o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
puritatea sensurilor primare, prin utilizarea demagogică în cele mai banale contexte, incidentul ,,Se-nțelege"etc. sunt elemente care dezambiguizează și facilitează traducerea acestui text care, literal, este elogiativ, străbătut de entuziasm. Exprimarea disprețului se face astfel cu eleganță, măgulitor, prin intermediul ironiei "urbane". Caragiale se detașează, așadar, de practica gazetăriei injurioase și de lumea zgomotoasă, "scoasă din țâțâni", veșnic amatoare de scandaluri, ,,revuluții" sau chefuri gălăgioase și impregnate de un mahalagism care îi repugnă. Violenței verbale și afirmației ostentative, Caragiale îi preferă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale se detașează, așadar, de practica gazetăriei injurioase și de lumea zgomotoasă, "scoasă din țâțâni", veșnic amatoare de scandaluri, ,,revuluții" sau chefuri gălăgioase și impregnate de un mahalagism care îi repugnă. Violenței verbale și afirmației ostentative, Caragiale îi preferă subtilitatea ironiei care ,,joacă în satira socială a lui Caragiale, rolul sugestiei din poezie"164, după cum sesiza Șerban Cioculescu. În schițele Mici economii, Cadou, Diplomație, Om cu noroc nici un cuvânt al autorului nu indică direct că ceea ce asigură un confort material are
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mici economii, Cadou, Diplomație, Om cu noroc nici un cuvânt al autorului nu indică direct că ceea ce asigură un confort material are un suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răutate, O lămurire), sau o variantă situată la limita grotescului și a umorului negru (O făclie de Paști, Pastramă trufanda), Caragiale își conturează un univers inconfundabil, care stă mereu sub semnul dictonului A bon entendeur, salut! 3.8. Diplomație postcaragialiană Ironia este atât de indisolubil legată de numele lui Caragiale, încât orice text care i s-ar atribui și-ar putea instantaneu metamorfoza semnificația. De pildă, celebra concluzie din povestirea Negustor lipscan din Hanu Ancuței " Apoi atuncea, dacă nu au toate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conservarea tradiției cu riscul disprețuirii progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eticheta. În această spițerie a Palatului de Justiție, unde dreptatea se dă cu lingurița și costă așa de scump, într-o zi am greșit borcanul. În loc de chinină, am servit clientului arsenic, și bietul om a dat ochii peste cap.167 Ironia va fi mai târziu strategia primară de evidențiere a patriotismului în piesele cu temă istorică ale lui Marin Sorescu Răceala (1976) și A treia țeapă (1978). O funcție similară poate fi remarcată în cazul ironiei din romanul lui Ion Minulescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dat ochii peste cap.167 Ironia va fi mai târziu strategia primară de evidențiere a patriotismului în piesele cu temă istorică ale lui Marin Sorescu Răceala (1976) și A treia țeapă (1978). O funcție similară poate fi remarcată în cazul ironiei din romanul lui Ion Minulescu Roșu, galben și albastru (1924), foarte apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din romanul lui Ion Minulescu Roșu, galben și albastru (1924), foarte apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eroilor de azi vor rămâne repetenți, dacă nu-mi vor ști biografia. Până atunci, însă, nu dau voie nimănui să atenteze la libertatea lașității mele de a voi să trăiesc. 169 La loc de cinste între procedeele discreditării se află ironia din paginile eseurilor de tinerețe ale lui Eugen Ionescu din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La loc de cinste între procedeele discreditării se află ironia din paginile eseurilor de tinerețe ale lui Eugen Ionescu din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate de ironie, prin necesitatea unei acțiuni de plivire a câmpului literaturii de invazia nestăpânită a "spanacului", Eugen Ionescu susține că scrie Nu pentru a îndeplini "un act necesar de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță să observăm coincidența de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionescu susține că scrie Nu pentru a îndeplini "un act necesar de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță să observăm coincidența de viziune a celor doi scriitori asupra rolului terapeutic al denunțului critic, mascat sau nu de ironie. Un caz aparte îl constituie romanul lui Mircea Horia Simionescu Redingota, publicat în 1984 datorită unui interesant concurs de împrejurări evocat de autor în Argumentul ediției a II-a: "Cunoaștem cărți amputate, cărți cenzurate, cărți exilate; Redingota a fost acceptată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]