9,120 matches
-
noutăți din saloanele pariziene. Îl găsește plângând la masa de scris și îl întreabă surprins ce s-a întâmplat. Filozoful răspunde astfel: ""Il y a que je me désole d’un conte que je me fais!"" ("Mă-ntristez de ce scriu"). Ironia destinului este că exact ceea ce s-a vrut inițial o glumă colectivă, o farsă a unor literați parizieni ce viza un nobil (marchizul De Croismare), avea să sfârșească ca serios roman epistolar în toată regula. Pe scurt, povestea este asta
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
Somma. Premiera absolută a operei a avut loc la "Teatro Apollo" din Roma, în ziua de 17 februarie 1859. Durata operei: cca 140 minute. În ciuda finalului său tragic, opera are multe momente foarte reușite, de combinare armonioasă a sublimului și ironiei, o mixiune de tragism și comedie care i-a făcut pe mulți critici de muzică de operă să o eticheteze ca "shakespeariană". Opera este inspirată pe asasinarea regelui Gustav III al Suediei din anul 1792, dar este lipsită de acuratețe
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
nu evită patetismul, ci și-l asumă într-un mod inteligent"”. Criticul de întâmpinare Costi Rogozanu era surprins de epicitatea redescoperită, o caracteristică rară în literatura postmodernă. El compara cartea cu "Numele trandafirului" al lui Umberto Eco, însă remarca lipsa ironiei superioare prezente la romancierul italian. În concluzie, Rogozanu scria: „” Anii de antrax sunt un ciclu de nouă articole publicate în Revista 22, între 29 septembrie 2005 și 1 martie 2006, care fac parte din proiectul mai larg al unei cărți
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
publicației în anul 1998, când Ministerul Culturii și-a retras sprijinul financiar. A devenit apoi director al revistei "Scena", publicată între anii 1998-2001 de trustul "Media Pro". A deținut o rubrică săptamânală în revista "Dilema" în care a radiografiat cu ironie și luciditate peisajul mass-mediei românești. Dumitru Solomon a debutat în revista "Viața Românească", în 1953. Primele sale piese sunt puternic marcate de influența teatrului de idei a lui Camil Petrescu sau a lui Henrik Ibsen. A scris de asemenea schițe
Dumitru Solomon () [Corola-website/Science/303230_a_304559]
-
al-Hubab, primul maestru care îl inițiază în arta poeziei. La scurt timp a câștigat marea faima de poet care excelează în poezia de dragoste "ghazal" , în satiră și în "mujun"- descrieri pline de umor, indecente sau chestiuni obscene. Umorul și ironia l-au transformat în figura favorita in poveștile populare din lumea arabă, ăn care juca rolul bufonului curții. Temele preferate ale lui Abu Nuwas erau vinul și băieții. A fost unul dintre primii poeți care au scris poeyie de dragoste
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
amplifică, angrenând un mic grup de personaje în sistemul de întrebări și răspunsuri despre cum trăim, cum trebuie să trăim..." (Margareta Bărbuță, Informația Bucureștiului, 24 decembrie 1980) "Directă, sinceră, nelipsită de o undă lirică, beneficiind de simplitate, cât și de ironia specifică omului simplu, piesa se integrează teatrului politic propunând în termeni convingători o meditație intimă asupra necesității de a fi tu însuți întotdeauna, judecând realitatea în termenii adevărului." (Ileana Lucaciu, Săptămîna, 26 decembrie 1980) "Realitatea complexă în care trăim nu
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Donatello care lucra în acea vreme la crucifixul bisericii florentine „Santa Croce”) și continuând cu „Evangheliștii” din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi, cu proporțiile perfect armonizate, a fost mult mai reușit decât cel realizat de Donatello (și considerat cu ironie de Brunelleschi ca fiind prea primitiv și țărănesc). Interesul lui Brunelleschi pentru matematică (a fost prieten bun cu matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli) și studiul monumentelor antice l-au îndreptat spre arhitectură, vizând încă din 1409 catedrală florentina Santa Maria
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
un război îndepărtat, în care tipurile tradiționale de eroism nu au valoare. Poveștile de genul acesta explorează tema eroismului. După cum nota Jane Croft, reacția literară a lui Tolkien referitoare la război diferă de cea a majorității scriitorilor postbelici, prin evitarea ironiei ca metodă de a se distanța de evenimente și folosirea în schimb a mitologiei pentru a prezenta propria experiență. În "Hobbitul" apar similarități cu operele altor scriitori care au înfruntat Primul Război Mondial, inclusiv portretizarea războiului ca fiind anti-pastoral: atât
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Bilbo apare ca un reprezentant al „omului de rând” de orice gen, o abordare axată pe gen poate duce la stabilirea unor noțiuni de „text simbolic social”, în care înțelesurile sunt generate de lectura tendențioasă a unei anumite opere. O ironie la adresa acestei interpretări o constituie faptul că prima adaptare autorizată a reprezentat-o o scenetă realizată de o școală de fete. Prima adaptare autorizată a "Hobbitului" a apărut în martie 1953, fiind o scenetă realizată de St Margaret's School
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor” privind resurecția baladei». Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, aflat
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
posesorul devenind posedat. Dincolo de utilitatea imediată, obiectul țin- tește mai departe spre eterni- tate în virtutea, presupusă și insinuată permanent, a dreptului său la admirație. Sigur, am putea glosa copios pe tema raportului dintre om și obiect, mai ales că, supremă ironie a soartei, pe lîngă stresul obiectu- lui, ne-am împovărat, de veacuri, și cu reprezentarea lui artistică. Mă îndoiesc că, pictîndu-le, practicăm un fel de exorcism eliberator. Trebuie totuși să recunoaștem că obiectul ne-a atras și ne mai atrage
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
la dozajele cro- matice, la sugestiile epurate ale formelor, la ritmul și intensitatea suprafețelor de culoare, la posibila lectură în registrul sim- bolurilor. Elevatul pictor împinge soluțiile tehnice pînă în pragul antropomorfizării, ca un fel de cochetă reverență cul- turală. Ironia e, ca întotdeauna, discretă, subtilă, și tocmai de aceea, cuceritoare. Val Gheorghiu se află și aici la egală distanță între rațiune și sentiment, implicare afectivă și ma- liție, ca joc dezinvolt al spiritului iscoditor. Monografia din anul l985 de la Editura
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
formală față de Symposium al lui Platon, în a sa Despre feciorie și Comentariu la Cântarea Cântărilor, surclasează de departe tot ce există pe aceeași linie în scrierile Sfântului Vasile sau Grigorie de Nazianz, ale Sfântului Atanasie sau Hrisostom. Ca o ironie, Occidentul posedă acum texte mai valoroase ale Sfântului Grigorie de Nyssa decât ale oricăruia dintre cei doi capadocieni, un avantaj pe care îl datorează activităților întreprinse de Werner Jaeger și succesorii săi, iar acest fapt l-a transformat pe Sfântul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
deasupra. Schulz își alege din realitate modelele pentru personajele desenate. Astfel, el însuși, familia sa și alți membri ai comunității evreiești se regăsesc printre personajele Hänsel și Gretel, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici etc. Unele ipostaze conțin o ironie ascunsă la adresa regimului politic: personajele cu fețe de evrei din viața reală conduc trăsuri într-o perioadă în care evreilor le este interzis, în realitate, acest lucru. De asemenea, Bruno Schulz se folosește pe sine ca model pentru o vrăjitoare
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
făcea referire la câinii vagabonzi adunați în perioada respectivă de pe străzile Bucureștiului și ulterior eutanasiați. În 2001 a ieșit pe piață albumul "Americanofonia", acesta fiind și titlul unui cântec despre abundența expresiilor americane intrare în limba română. Elementele sociale și ironia se regăsesc și în următoarele albume ale trupei: "De cursă lungă" (2002), "C" (2003) și "Politica" (2004). Albumul Politica a apărut chiar în timpul campaniei electorale din 2004, un material satiric ce conține piesele "Aici sunt banii Dumneavoastră", "Noi cu cine
Taxi (formație) () [Corola-website/Science/303404_a_304733]
-
puterii Senatului, care era privit a fi mai stabil și mai dedicat bunăstării Romei. Optimații favorizau nobilii (familiile nobile) și se opuneau ascensiunii 'oamenilor noi' (plebeilor, de obicei provinciali, ale căror familii nu aveau experiență politică anterioară) intru politică română. Ironia a fost că marele campion al optimaților de mai tarziu, Marcus Tullius Cicero, era însuși un om nou(novus homo).Aceștia erau îndeosebi îngrijorați de generali populari ce puteau lua puterea Senatului,ei fiind sprijiniți de forță legiunilor și a
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
fost un istoric englez și membru al parlamentului britanic. Cea mai faimoasă lucrare a sa este "Istoria declinului și prăbușirii Imperiului Roman", care a fost publicată în șase volume, între anii 1776 și 1788. Operele sale sunt renumite pentru calitate, ironia prozei, folosirea surselor primare și denigrarea deschisă a religiei organizate. Gottfried Wilhelm von Leibniz (n.1 iulie 1646- d. 14 noiembrie 1716 ) este un filozof și matematician german, unul dintre cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
târg împreună cu argații, popa Iancu își înscenează un jaf, fiind găsit a doua zi „legat butuc, cu mușchii curmați de strânsura frânghiilor, cu călușu-n gură“ și plângându-se că l-au schingiuit și „i-au luat o groază de bani“. Ironia ascuțită a lui Caragiale descoperă câteva inadvertențe ale „jafului“, mirându-se cum câinii, care erau „ca niște fiare“, nu lătraseră și nici nu fuseseră nici adormiți sau omorâți, cum de nu-i furaseră popii și caii, „un buiestraș minunat și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Tocmai când se-ntorcea de la parastasul de nouă zile al mamei sale, Stavrache primește o scrisoare de la fratele lui, care fusese expediată înaintea luptelor de la Plevna și din care află că Iancu fusese numit sergent și decorat cu „Virtutea militară“. Ironia lui Caragiale este acidă, descriind starea de spirit a lui Stavrache, care verifică din nou data expedierii scrisorii pentru a se convinge că era trimisă înaintea bătăliei de la Plevna, în care, se știa, muriseră foarte mulți români și se întreba
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
încărcătura emoțională a primei Sonate pentru vioară și a multor alte lucrări ale lui Prokofiev din această perioadă "au de a face mai mult cu Anti-Stalinismul decât cu războiul în sine"</ref> și că majoritatea lucrărilor sale târzii "rezonează cu ironiile întunecate și tragice ce pot fi interpretate doar ca fiind critici la adresa represaliilor lui Stalin". În 1943 Prokofiev i s-a alăturat lui Eisenstein în Alma-Ata, cel mai mare oraș din Kazahstan, pentru a compune muzică de film ("Ivan cel
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
său, renumitul actor David Garrick. La baza creației lui Hogarth se află experiența personală, iar problemele sociale și politice îi oferă un bogat material pentru scenela sale satirice. În cadrul lor, temperamentul lui Hogarth își găsește expresia pe deplin. Umorul și ironia mușcătoare reprezintă armele preferate ale artistului, care prezintă imaginea societății contemporane lui. Hogarth se lasă purtat de imaginație nu numai în alegerea temelor, dar și în elaborarea lor. În portrete, impresionează spontaneitatea proaspătă a pensulei și aspectul de schiță al
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
ale lui Hogarth. Ca sursă de inspirație s-a servit probabil de opera ""Vite del lascio"", publicată în Italia în secolele XVI și XVII sau poate de o comedie a lui Henry Fielding. Ciclul are forma unei povestiri impregnată de ironie și glumă, care surprinde prin adevărul ei vital. Decăderea morală a tânărului desfrânat este accentuată de schimbarea gradată a tehnicii. Trăsăturile de penel se accelerează și sunt parcă mai puțin îngrijite, iar atmosfera tablourilor este din ce în ce mai sumbră. Comicul unei alegeri
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
Murr, căruia E.T.A. Hoffmann îi dă un rol de activist social, care, măcar aparent, consideră că scopul vieții sale îl constituie critica societății, motanul Hiddigeigei este un personaj mult mai prietenos. Amărăciunea lui nu trece decât rareori de o ironie condescendentă, gândurile sale nu sunt pline de o critică acidă ci mai degrabă reflectă înțelegerea binevoitoare a unei persoane mai în vârstă care privește, cu oarecare indulgență, la escapadele tineretului, având uneori și o notă de nostalgie a propriei tinereți
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
socială, cât și pentru implicarea în viața politică. Fo, ca actor, regizor, scenograf, damaturg, costumist, impresar al propriei companii teatrale (dar și ca pictor) este cu siguranță un om de teatru complet. Într-un interviu acordat in 1962 declara cu ironie: ""Autorii neagă că aș fi un autor. Actorii neagă că aș fi un actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
reflectă perfect natură poeziei sale. Toate poemele din acest volum constau într-o serie de întrebări, de obicei de natură filozofica, pe care poeta și le pune ei înseși. Privește istoria umanității și progresul dintr-o perspectivă cosmică și cu ironie. În poeziile sale, ea pune întrebări legate de sensul și scopul tuturor eforturilor și experiențelor oamenilor. Szymborska vede ființele umane ca fiind subiecte ale legilor istorice și biologice inevitabile care le pun la încercare speranțele și aspirațiile. Szymborska a folosit
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]