9,047 matches
-
de cale ferată de la Căinari. Satul se află la 5 km de stația de cale ferată Mereni. În apropierea satului la aproximativ 15 km se află aeroportul de la Chișinău. Transportul fluvial nu este dezvoltat din cauza lipsei în apropiere a râurilor navigabile. Transportul public este efectuat de 10 autocare care transportă populația sătească spre oraș. Transportul prin conducte este alcătuit din transportul gazoducte și apeducte. În anul 2003 a început gazificarea satului. Gazoductul vine dinspre orașul Chișinău. În prezent circa 300 de
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
creștere, plasează țara în topul destinațiilor. Organizația Mondială de Turism a înregistrat o creștere de peste 9 % în intervalul 2000 - 2004, fiind devansate în plan regional doar de Peru și Suriname. Acvatic - Fluvial Columbia beneficiază de 18.140 km de fluviu navigabil. Râurile Magdalena și Cauca au fost principalele artere de comunicație în interiorul teritoriului pe timpul dominației spaniole. Actulamene au o importanță secundară, datorită apariției altor căi de comunicație, și schimbarilor economice. Portul Leticia este acum cel mai important port fluvial al Columbiei
Economia Columbiei () [Corola-website/Science/305994_a_307323]
-
domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost construirea unei căi ferate și a unui pod peste Dunăre care să lege portul Galați de teritoriile retrocedate și un viitor port la Marea Neagră, „Gibran”. Mai mult, s-a propus și construirea unui canal navigabil care să lege brațul Chilia de mare. Costurile foarte mari ale proiectului, deși aprobat de parlamentul României în 1868, l-au făcut pe domnitorul Carol I să nu promulge legea corespunzătoare. Acest proiect a avut însă darul să deblocheze mari
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
uriașe presupuse de proiect au împiedicat declanșarea lucrărilor, succesul neașteptat al lucrărilor inițiale de pe brațul Sulina a dus la continuarea lucrărilor pe întreaga sa lungime, nu doar pe porțiunea maritimă. Astfel s-a reușit deplasarea barei Sulina și adâncirea șenalului navigabil. Datorită celor câteva zeci de tone de lucrări, canalul Sulina, cu o lungime de 101 km și o lățime de 130 - 150 m, are o adâncime de 11,25 m și permite trecerea navelor cu un gabarit de până la 12
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
sud-est, are un curs sinuos desfășurat pe 112 kilometri și transportă 22% din debitul fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,60. Navigația pe acest braț al Dunării este de interes local. Secționarea unor meandre în ultimul timp a micșorat lungimea cursului navigabil. De-a lungul său se inșiră așezările: Nufăru, Mahmudia, Uzlina, ultima dintre ele fiind localitatea Sfântu Gheorghe. Împreună cu bisericile ortodoxe, în aceste locuri pot fi văzute și câteva moschei.
Brațul Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/306227_a_307556]
-
mlaștinile au fost drenate de guvernul lui Saddam Hussein în anii 1990 pentru a-i izgoni pe „arabii mlaștinilor”. După Invazia Irakului politica de drenare a mlaștinilor a fost oprită, dar rămâne de văzut dacă mlaștinile vor reapărea. Eufratul este navigabil cu ajutorul unor bărci pentru ape puțin adânci (barje), cu care se poate ajunge până la orașul irakian Hit, aflat la 1.930 kilometri în amonte de gura de vărsare și la o altitudine de doar 53 metri deasupra nivelului mării. Mai
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
și economice ale țării au fost subapreciate și, cu toate eforturile făcute, autoritățile comuniste au fost nevoite să abandoneze lucrările în 1954. Lucrările au fost reluate abea în perioada 1965 - 1970, odată cu sistemul de irigații de pe Valea Carasu, iar canalul navigabil a fost executat cu un deceniu mai târziu. Cu puțin după aprobarea Planului de Electrificare a fost înființat Institutul pentru Planurile de Amenajare Integrală a Cursurilor de Apă (IPACA), subordonat Direcției Generale Hidrometeorologice (DGH) din cadrul Ministerului Transporturilor Navale și Aeriene (MTNA
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
la est, în apropiere de Insula Tiran, are 70-80 metri adâncime. La est de Insula Tiran, între aceasta și Arabia Saudită, strâmtorile nu sunt destul de adânci pentru a permite trecerea vaselor maritime, canalul dintre insule având doar 18 metri adâncime. Partea navigabilă se afla între Insula Tiran și coasta egipteană, fiind astfel ușor controlabilă de pe țărm. Strâmtoarea Tiran a fost plasată în anul 1882, când întreaga zonă se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, în regimul "apelor internaționale". Accesul către unicul port maritim
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
polonezi. Marea majoritate a populației este de origine europeană. Orașul este situat pe malul estic al Rio Guaiba (Lacul Guaiba), în locul în care cinci râuri converg pentru a forma Lagoa dos Patos (Laguna Rațelor), un lagună mare de apă dulce, navigabilă. Această joncțiune a devenit un important port, precum și un centru industrial și comercial al Braziliei. Portul din Porto Alegre este important pentru transportul de produselor agricole locale. "Capitala gaúcha" are o economie diversificată ce este bazată pe agricultură și industrie
Porto Alegre () [Corola-website/Science/305739_a_307068]
-
erau întrerupte de poduri mobile pentru a permite fluiditatea traficului acvatic. Podurile putea fi ridicate, sau chiar demontate rapid, în cazul unui atac care necesita apărarea orașului. Drumurile de acces ale orașului însuși constau din drumuri terestre dublate de canale navigabile, astfel încât oricare din punctele orașului erau acccesibile în multiple forme. Lacul Texcoco era cel mai mare din cele cinci lacuri endoreice și, ca atare, mai sărate decât alte tipuri de lacuri (spre exemplu cele de deversare) care se găseseau în
Tenochtitlan () [Corola-website/Science/306328_a_307657]
-
baricade peste care apă formează cascade și vâltori. Pentru înaintare se folosesc tehnici alpinistice și bărci de cauciuc. Prima sală, ușor alungita are în partea superioară o galerie fosilă de 300 m. Urmează Sală Taberei, o verticală și primul lac navigabil. Se trece o nouă baricada, lacul al doilea și o galerie impresionantă de 70 m înălțime ce duce la lacul 3 și 4. Sifonul sau lacul 5 ce urmeaza se poate trece pe sus, printr-o galerie fosilă după care
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
angajat la "Primăria capitalei", unde s-a ocupat de verificarea instalațiilor electrice noi ce urmau să fie racordate la rețea, problema tramvaielor, abordează problema metroului al cărui prim proiect îl făcuse în anul IV de facultate și construirea unui canal navigabil Argeș - București - Dunăre, cu port la București și centrale hidroelectrice la București, Orăști, Budești, Fundeni. În anul 1908 Dimitrie Leonida a înființat prima Școală de Electricieni și Mecanici din România, care va funcționa peste 45 de ani și va pregăti
Dimitrie Leonida () [Corola-website/Science/305871_a_307200]
-
sau Chang Jiang, Ianțzi, Ianțzî, Iantzî este al treilea fluviu din lume ca lungime, măsurând peste 6.000 de kilometri, dintre care 2.800 kilometri navigabili. Este cel mai lung fluviu din Asia și al treilea din lume din punct de vedere al debitului de apă (după Amazon și Congo). Cursul lui se află în întregime pe teritoriul Chinei. Se varsă în Marea Chinei de Est
Yangtze () [Corola-website/Science/305882_a_307211]
-
Loire-Atlantique și Morbihan) și patru orașe importante (Rennes, Vitré, Redon și La Roche-Bernard. Râul are un debit ce variează între 2 și 1500 m³/s. Este parte componentă a sistemului de canale din Bretania. Secțiunea dintre Rennes și Oceanul Atlantic este navigabilă de către bărci de dimensiune mică. În Rennes râul este conectat de canalul "Ille et Rance", iar în Redon traversează canalul de la Nantes la Brest.
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui. În 1919, Banatul se unește cu România și
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul inferior. Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central europeană, devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin urmare, lucrările de regularizare a cursului Bega
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
parfumului oriental, turistul simte aici mai degrabă mirosul gazelor de eșapament emanate de șirul nesfârșit de vapoare care traversează Canalul Suez în ambele direcții. Așa cum se cuvine unei metropole care marchează granița nordică a uneia dintre cele mai imporante artere navigabile din lume, Port Said dispune de un port cu impresionantă suprafață de 230 ha (hectare), aparat de două diguri puternice, dintre care cel vestic pătrunde în mare câțiva kilometri. Până în 1956, pe dig se ridică statuia lui Ferdinand de Lesseps
Port Said () [Corola-website/Science/314607_a_315936]
-
port al Egiptului că suprafață (după Alexandria). Din fericire, reconstruirea s-a desfășurat foarte rapid, întrucat nici cele mai grave distrugeri nu au putut râpi orașului Port Said atuul sau principal: situarea la intrarea în Canalul Suez. Lungimea acestei artere navigabile dintre Marea Mediterana și Golful Suez este de numai 192 km, dar scutește navele care plutesc dinspre Peninsula Arabica și Asia către Europa de o lungă călătorie în jurul Capului Bunei Speranțe. Încă din Antichitate, s-au făcut încercări de excavare, iar
Port Said () [Corola-website/Science/314607_a_315936]
-
președintele Nasser, conducătorul Egiptului deja independent și un naționalist convins, a fost nevoit să onoreze contractul. Abia după expirarea acestuia, în 1956, a emis un decret prin care naționaliza canalul Suez și Compania Canalului Suez. De atunti, aceasta importantă arteră navigabila aparține egiptenilor. Circulația pe canal a fost blocată o singură dată, pentru scurt timp, din cauza ofensivei israeliene din timpul "Războiului de Șase Zile" din 1967. Populația: 530.000 loc. (2006) Distanță față de Cairo: 220 km Limba:arabă Religia:islamism Moneda
Port Said () [Corola-website/Science/314607_a_315936]
-
măsură, iar 70% dintre locuitori au fost evacuați. Noul cartier din Port Said, situat pe celalalt mal al canalului, este supranumit în mod curent "orașul grădinilor". După adâncirea și lățirea Canalului Suez, care a avut loc în 1980, pe arteră navigabila care unește Marea Mediterana și Marea Roșie pot circula chiar nave cu deplasament de până la (adică și petroliere).
Port Said () [Corola-website/Science/314607_a_315936]
-
de Tisa care face hotarul de nord al țării pe o mică distanță. Printre alfuenții ei, mai importanți sunt: Someșul, Crișul, care adună apele dintr-o bună parte a Munților Apuseni, si Mureșul. În Banat, principalul rău este Timișul, dar navigabil este numai Bega. Râurile mai mari din sudul țării sunt: Jiu, care străbate cele două bazine carbonifere, Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul, care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul sau, Dâmbovița, trece prin
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
care urmau să fie livrate în toamna anului 1907. Deoarece erau nave fluviale și aducerea lor pe mare implica riscuri, locotenent-comandorul Petre Demetriade, directorul Marinei din Ministerul de Război, prefera soluția de a le aduce prin sistemul european de canale navigabile și, încă înaintea misiunii în Persia, îl însărcinase pe Matila Ghyka să contacteze autoritățile germane, pentru a stabili, pe de o parte, dacă gabaritele canalelor permiteau trecerea monitoarelor iar, pe de altă parte, dacă tranzitul unor nave de război era
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
protecția unor torpiloare în nopțile fără lună pentru a nu fi detectate de artileria inamică de pe malul drept. Matila Ghyka a avut comanda câtorva din aceste convoaie. Operația a fost reușită înainte de a deveni imposibilă, ca urmare a minării șenalului navigabil al Dunării și a accesului în brațul Chilia. Ulterior, Matila Ghyka a fost numit șef-adjunct al statului major al flotilei române de pe Dunăre, care se afla în portul Chilia sub comanda amiralului Vasile Scodrea. După Revoluția din Rusia în februarie
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
la capătul viaductului rutier culeea A-2, iar culeea A-3 de pe malul românesc este comună. Între culee sunt amplasate 12 pile, numerotate PB1-PB12. Patru din aceste pile, numerotate în proiect PB9, PB10, PB11 și PB12, sunt amplasate în albia navigabilă a Dunării, iar deschiderea dintre ele este de 180 m. Pilele PB1 și PB2 sunt amplasate pe malul bulgăresc, pila PB8 pe Insula fără nume, iar restul pilelor sunt situate în albia Dunării, între malul bulgăresc și Insula fără nume
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
cu masa mai mare de 12 tone și cu peste 4 axe. Podul are deschideri de 180 m între pile, pentru a permite inclusiv circulația navelor fluviale de mare tonaj. Podul propriu-zis este unul de tip hobanat, în zona șenalului navigabil tablierul fiind susținut de niște cabluri de mari dimensiuni numite hobane, fixate pe cele patru pile centrale. Aspectul dat de ansamblul format de pilele centrale și de hobane poate fi considerat unul suplu și impunător, iar imaginea generală a podului
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]