9,387 matches
-
Hugo pentru "Cel mai bun roman". Acțiunea cărții se petrece în anul 2025 în San Diego, California, într-o variație a lumii ficționale explorate de Vinge în nuvela câștigătoare a premiului Hugo "Fast Times at Fairmont High" (2002) și în nuvela "Synthetic Serendipity" (2004). Vinge are în plan să scrie o continuare, pornind de la firele narative rămase nerezolvate la sfârșitul romanului. Numeroasele descoperiri tehnologice descrise în roman sugerează că lumea va trece printr-o schimbare majoră, poate preludiul unei singularități tehnologice
La Capătul curcubeului () [Corola-website/Science/328332_a_329661]
-
Masters of Time") este o carte scrisă de autorul A. E. van Vogt. Prima ediție a fost publicată de către editura Fantasy Press într-un tiraj de 4034 de exemplare și a fost concepută sub forma unei culegeri care conținea două nuvele apărute inițial în revista "Astounding": A doua nuvelă face parte din ciclul Pendrake și a fost inclusă doar în prima ediție a cărții. Traducerea românească apărută în 1994 la Editura Vremea respectă edițiile ulterioare, în care a fost publicată doar
Stăpânii timpului () [Corola-website/Science/328369_a_329698]
-
autorul A. E. van Vogt. Prima ediție a fost publicată de către editura Fantasy Press într-un tiraj de 4034 de exemplare și a fost concepută sub forma unei culegeri care conținea două nuvele apărute inițial în revista "Astounding": A doua nuvelă face parte din ciclul Pendrake și a fost inclusă doar în prima ediție a cărții. Traducerea românească apărută în 1994 la Editura Vremea respectă edițiile ulterioare, în care a fost publicată doar prima nuvelă. Norma a ajuns într-un punct
Stăpânii timpului () [Corola-website/Science/328369_a_329698]
-
inițial în revista "Astounding": A doua nuvelă face parte din ciclul Pendrake și a fost inclusă doar în prima ediție a cărții. Traducerea românească apărută în 1994 la Editura Vremea respectă edițiile ulterioare, în care a fost publicată doar prima nuvelă. Norma a ajuns într-un punct mort al vieții sale și singura alternativă pe care o mai vede este sinuciderea. Însă, cu câteva clipe înainte de a face acest gest, este acostată de un anume dr. Dell, care îi oferă o
Stăpânii timpului () [Corola-website/Science/328369_a_329698]
-
fi arestat că „cetățean al unui stat inamic” și internat într-un lagăr de izolare, pe insula Mân, unde stă doar câteva luni. Va face carieră că pictor și în 1960 își va publica memoriile. În 1977 va publica o nuvelă de autoficțiune ("Reunion"), tradusă de atunci în numeroase limbi, devenind astfel totodată dacă nu și cel care a definit genul, cel putin pionier, alături de Serge Doubrovsky (care și el a publicat prima autoficțiune tot în 1977).
Fred Uhlman () [Corola-website/Science/327518_a_328847]
-
Ochi de urs este un film românesc din 1983, regizat de Stere Gulea după un scenariu care a adaptat "nuvela omonimă" a lui Mihail Sadoveanu. Rolurile principale au fost interpretate de Dragoș Pâslaru, Sofia Vicoveanca, Daniela Vlădescu, Iosif Stoian, Dorina Lazăr și Maria Pătrașcu. În ciuda împotrivirii mamei sale, dar cu încuviințarea tatălui ei, Irimie (Flavius Constantinescu), Ana (Daniela Vlădescu) s-
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
spune mamei sale că a adus cu el și o copilă, iar nana Floarea îi răspunde că rânduiala lumii este ca omul să nu trăiască singur după încercări năprasnice. Scenariul filmului a fost scris de Stere Gulea și a adaptat nuvela "Ochi de urs" a lui Mihail Sadoveanu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Mariana Petculescu, iar operator filmări combinate Nora Irimescu. Muzica este interpretată de Orchestra de Cameră dirijată de Horia
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Doborât de pierderea soției, un tânăr cioban „și-a întors fața de la viață” într-o acută depresiune. El izbutește să răpună ursul a cărui privire crede că i-a adus nenorocirea. Adaptare a nuvelei omonime de Mihail Sadoveanu, cu exces de ritualuri ezoterice și farmece țigănești. Lipsesc „doar” aura poetică, fabulosul și miticul. Nici un fior de parfum moldav, numai lentoare pustie cu pretenții de „atmosferă” și „interesante” compoziții în dominantă albă ale operatorului Florin
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
de-al doilea roman al seriei pe vremea când Martin avea în plan doar o trilogie. Unele dintre primele ediții americane ale romanului "Urzeala tronurilor" (1996) prezentau "" ca următorul volum al seriei. Antologia din 1998 intitulată "Legends" - în care apărea nuvela "The Hedge Knight" aparținând aceluiași univers - prezenta "Dansul dragonilor" ca a treia carte a unei tetralogii. La fel ca cele două volume anterioare din seria "Cântec de gheață și foc", cartea cuprinde o anexă extinsă în care sunt prezentate casele
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
cuprinde detalii despre povestirile publicate de autorii români de science fiction Romulus Bărbulescu și George Anania, un cuplu de succes în literatura SF recompensat cu Marele premiu pentru întreaga activitate literară la Eurocon-ul desfășurat la Fayence, Franța, în anul 1990. Nuvela a fost publicată în anul 1964 în numărul 226 al Colecției de povestiri științifico-fantastice și cuprinde trei capitole: Roboticianul Dan este abordat de doi inventatori, Cemis și Into, care vor să construiască în centrul galaxiei o antenă capabilă să detecteze
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
dovedește a fi o navă aflată în derivă care a căzut pradă influenței nefaste exercitate de metamorfozele acestor cristale. Această povestire a fost publicată în anul 1983 în volumul "O antologie a literaturii de anticipație" apărut la editura Scrisul Românesc. Nuvela a fost publicată în numărul 3/1990 al colecției "Clubul SF" editată de editura Labirint. Povestirea a apărut în anul 1990 în revista String, publicată de Editura Baricada. Apărută pentru prima dată în 1994, povestirea a fost reeditată după 2000
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
editura Labirint. Povestirea a apărut în anul 1990 în revista String, publicată de Editura Baricada. Apărută pentru prima dată în 1994, povestirea a fost reeditată după 2000 în "Almanahul Helion". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990". Nuvela a fost publicată între 1989-1990 în Revista Magazin. Povestirea a apărut în anul 1990. Nuvela a fost inclusă în volumul omonim, publicat împreună cu George Anania în 1992 la editura Odeon. Un polițist este desemnat să pătrundă în mijlocul unei organizații criminale
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
Apărută pentru prima dată în 1994, povestirea a fost reeditată după 2000 în "Almanahul Helion". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990". Nuvela a fost publicată între 1989-1990 în Revista Magazin. Povestirea a apărut în anul 1990. Nuvela a fost inclusă în volumul omonim, publicat împreună cu George Anania în 1992 la editura Odeon. Un polițist este desemnat să pătrundă în mijlocul unei organizații criminale care a reușit să sintetizeze un virus capabil să distrugă ființele umane. Odată pornit în
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
misiune, el descoperă că, de fapt, virusul Kobold este ținta mai multor organizații criminale, fiecare dintre ele orchestrând o metodă de a pune mâna pe el și căutând să-l manipuleze pe polițist. În anul 1963 a fost publicată prima nuvelă scrisă doar de George Anania, aceasta apărând în revista Tribuna. Nuvela a apărut în numărul 215 al Colecției de povestiri științifico-fantastice. O navă spațială extraterestră explodează înainte de a ateriza pe Pământ în zona Munților Făgăraș. Din resturile rămase în urma exploziei
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
multor organizații criminale, fiecare dintre ele orchestrând o metodă de a pune mâna pe el și căutând să-l manipuleze pe polițist. În anul 1963 a fost publicată prima nuvelă scrisă doar de George Anania, aceasta apărând în revista Tribuna. Nuvela a apărut în numărul 215 al Colecției de povestiri științifico-fantastice. O navă spațială extraterestră explodează înainte de a ateriza pe Pământ în zona Munților Făgăraș. Din resturile rămase în urma exploziei sunt recuperate câteva discuri deteriorate, cercetătorii reușind să descopere mesajul înscris
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
folclorul, cercetătorii află că respectivul eveniment a fost păstrat în formă trunchiată în basmul "Trei copii sărmani". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990" și a fost republicată în anul 2011 în "Antologiile Millennium. Premiile Galileo 2011". Nuvela a apărut în anul 1989 în revista Magazin. Nuvela a fost inclusă în volumul Cât de mic poate fi infernul?, publicat împreună cu Romulus Bărbulescu în 1992 la editura Odeon. Un polițist este trimis într-un viitor distopic să aducă lumină
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
în formă trunchiată în basmul "Trei copii sărmani". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990" și a fost republicată în anul 2011 în "Antologiile Millennium. Premiile Galileo 2011". Nuvela a apărut în anul 1989 în revista Magazin. Nuvela a fost inclusă în volumul Cât de mic poate fi infernul?, publicat împreună cu Romulus Bărbulescu în 1992 la editura Odeon. Un polițist este trimis într-un viitor distopic să aducă lumină în cazul uciderii unui om de către membrii ciborgi ai
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii pe o stradă
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii pe o stradă din București ce fusese bombardată cu mai mult de o lună în urmă. Experiența sa tulburătoare nu este crezută însă de nimeni. Pe la jumătatea
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
la strigătele muncitorilor, se întoarce furios și le plătește pariul pierdut. În acel moment, drumul este traversat de Ionică, un copil pe care o femeie tânără îl căuta de o oră, imediat după ce Gore auzise sunând alarma de bombardament. Acțiunea nuvelei se petrece în zilele de panică trăite de bucureșteni în timpul bombardamentelor aeriene anglo-americane din perioada aprilie-august 1944. Mircea Eliade nu a fost la București în timpul acelor bombardamente, dar a fost martorul bombardării capitalei britanice de către Luftwaffe în anul 1940, pe când
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
folclorul orășenesc bucureștean, despre întâlnirea unui bărbat cu două bătrâne despre care află, la scurtă vreme după ce se desparte de ele, că muriseră și fuseseră îngropate de mult timp. Această legendă a fost repovestită și de prozatorul Dumitru Radu Popescu. Nuvela fantastică „” a fost scrisă la Paris în decembrie 1952, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
proprietarii erau plecați la Casablanca. Apartamentul avea cinci camere, inclusiv un salon care li se părea uriaș; scriitorul a transformat cabinetul medical, izolat fonic, al psihoanalistului Laforgue (confrate și corespondent al lui Sigmund Freud) într-un birou de lucru. Scrierea nuvelei a durat câteva zile și a avut ca scop regăsirea "„universurilor imaginației literare”", înainte ca autorul să treacă apoi la recitirea și corectarea din nou a părții I a romanului "Noaptea de Sânziene". Nuvela a fost publicată pentru prima dată
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
într-un birou de lucru. Scrierea nuvelei a durat câteva zile și a avut ca scop regăsirea "„universurilor imaginației literare”", înainte ca autorul să treacă apoi la recitirea și corectarea din nou a părții I a romanului "Noaptea de Sânziene". Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]