8,836 matches
-
mult în munți vor răsuna O oaste nouă strânsă pe oblâncuri. Finalul poeziei e un avertisment adresat lacheilor americani din Belgrad, a căror pierire apropiată poetul o prevestește, exprimând bucuria viitoare a unei zile de 1 Mai liber « Când va păși la cot cu noi, Belgradul» (...). În poezia Zestrea poetul folosește un ritm sprinten, un humor sănătos, popular. Poezia sugerează schimbările profunde petrecute în viața satelor, în mentalitatea țăranilor muncitori (...). Creșterea nivelului politico-ideologic al conținutului poeziilor lui Mihu Dragomir a determinat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sesizând ceea ce este tipic în viață, adică ceea ce corespunde esenței fenomenului social-istoric dat. Astfel, Mitrea Cocor, eroul maestrului Sadoveanu, Lazăr de la Rusca, eroul poemului lui Dan Deșliu, exprimă tendința milioanelor de țărani muncitori care, sub conducerea clasei muncitoare, încep să pășească pe făgașul socialismului. Un personaj negativ tipic este Mateica din romanul Drum fără pulbere de Petru Dumitriu: eroi tipici sunt de asemenea Asandei Constantin din povestirea Undeva pe Dunăre de Al. Jar, Țurlea și Ilie Barbu din nuvela Desfășurarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în mod obligatoriu să sublinieze caracterele pozitive prin caracterele negative și încă și mai mult, chiar când e vorba de un caracter pozitiv, respectând complexitatea și pluridimensionalitatea vieți, să contureze pe cei doi oameni într-un om: pe cel care pășește înainte și pe cel care rămâne în urmă, făcând ca unul să biruiască asupra celuilalt. Numai astfel o creație este și adevărată și pedagogică. Metoda polemică cere însă o îngroșare a liniilor, caricatura în fine, în înțelesul nobil al cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dedicat sentimentelor simple dar adânc umane ale poporului. Creația lui Marin Preda nu are nici o contingență cu literatura semănătoristă de până atunci, care înfățișa satul în culori de ilustrată: țărani îmbrăcați în costume naționale imaculate, cu fețele radiind de fericire, pășind cu coase pe umăr, pe lângă tradiționalele troițe. Marin Preda a venit în literatură tocmai pentru că simțea nevoia să dea chip literar întâmplărilor dramatice, impresiilor adânci pe care i le stârnise realitatea satelor. De aceea el va fi ferit de pericolul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în seară cei doi se împărtășesc din însăși trăinicia vieții pe care o durează: Cum să se stingă-al nostru dor O clipă, una... Când steagul roșu-i arzător Întotdeauna! (Nu mă-ntreba) - Poetul e fericit știind că iubita lui pășește alături de dânsul, însuflețită de același ideal, de aceeași «patimă-dogoare»: dragostea de patrie și «dorința zborului ne-nfrânt spre socialism». Dacă n-ar fi așa, conchide poetul: Tu dragă nu mi-ai fi nicicând. (De fericit ce sunt...) - Conștient că viața și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poate fi plasat înlăuntrul ei. Aici am ajuns tocmai la acea întrebare, la care nu îndrăznesc să dau singur răspuns: prezintă oare literatura anilor 1944-1949 în Republica Populară Română calitățile necesare pentru a fi definită ca o literatură care a pășit clar și hotărât pe drumul realismului socialist? Sunt elemente care pledează pentru un răspuns afirmativ, dar sunt și altele care îmi pricinuiesc serioase îndoieli. Dacă facem abstracție de acele opere, apărute, ce-i drept, în intervalul 1944-1949, dar care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Balthaup, cu aparatură de ultima generație... și poate apoi ieșind la o plimbare În grădina retrasă, cu fața spre apus, cu o gamă bogată de arbuști maturi. Care or fi ei. Mai tîrziu În aceeași zi, pornim pe Maida Vale, pășind pe covorul bogat de frunze, spre Întîlnirea fixată pentru a vedea casa. Strîng bine În mînă foile cu detalii, dar abia dacă am nevoie de ele; practic, le știu deja pe dinafară. — Douăzeci și patru... Douăzeci și șase... În timp ce trecem, Luke mijește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mei. Îmi plac cizmele tale, spune. Preț de o fracțiune de secundă, rămîn fără grai. Joacă-ți bine cartea, Becky, joacă-ți bine cartea. Am așteptat un an Întreg pentru cizmele astea, zic Într-un final, simțindu-mă de parcă aș păși pe coji de ouă. SÎnt aproape imposibil de procurat. — SÎnt pe lista de așteptare, la Harvey Nichols, mi-o Întoarce ea imediat. — Poate, fac eu, străduindu-mă să-mi iau un ton detașat. Dar nu le vei obține. N-au
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
strălucitor. — SÎnt sigură că soțul tău e foarte Încîntat c-o să aibă un copil. — O, da! Tocmai sînt pe punctul de a-i spune despre prima noastră ecografie, cînd se deschide ușa. — A venit domnul Brandon, spune secretara, și Luke pășește Înăuntru, zicînd „Scuze, scuze, știu că am Întîrziat...“. — În fine, ai venit, Luke! zic. Vino să ți-o prezint pe doamna Carter. — Te rog! Venetia rîde din nou. Spune-mi Venetia, toată lumea Îmi spune pe nume... — Venetia? Luke a Încremenit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atît de timidă și de stresată că nu sînt În stare. La urma urmei, pot foarte bine s-o trimit la plimbare cînd vine Venetia. — Sigur, Îi fac din mînă. Intră. Numele meu e Becky. — Bună. Cu un surîs timid, pășește În vîrful picioarelor și se așază pe un scaun din colț. O clipă sau două, nici una dintre noi nu zice nimic. Eu m-am așezat mai bine pe perne și mă holbez la tavan, Încercînd să nu las să mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
capacitatea de concentrare. Diriginta clasei cunoaște situația familială a clientului, cu toate acestea nu se implică în sprijinirea lui. Din discuțiile avute cu clientul am constatat că acesta își dorește să găsească mai multă înțelegere din partea profesorilor pentru a de păși situația de criză. Relația elevei cu colegii de clasă. Frecvența școlară redusă l-a împiedicat să construiască relații durabile cu colegii de clasă. Cu toate acestea își manifestă dorința de a se integra în colectivitatea clasei. G.V. este privit cu
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
ajustează literatura după forma adevărului, că o face mai potrivită pentru a evoca viața, era pur și simplu o altă iluzie. Autorii Desperado sunt mai radicali, literatura lor nu oglindește viața, literatura lor susține că ea este viața însăși. Autorul pășește în viața ca literatură și se pune pe construit o nouă casă pentru roman. Nimic rău în asta, câtă vreme lectorul nu uită că în final tot o casă va fi, nu o pădure ori o pajiște adevărată, ci un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să dăm lumea de aici pe cea de dincolo, în care sunt mii de alte universuri, să trecem de la una la alta printr-un amestec de înțelegere și tandrețe, care să ne ducă la vorbele lui: "mintea e suflet". Iubirea pășește în etern în vreme ce poetul nu vrea decât să-i fie reazem, s-o ocrotească: deschizându-ne unul altuia poarta imaginea ta se scoală din pat și umblă lumina argintie din afara gratiilor se apleacă înainte ca malurile râului indispensabile peste apa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în carne și oase, un decor precis este indispensabil. "Uitați-vă cât de bine răspunde decorul abstract din secolul al XVII-lea literaturii dramatice a timpului, scrie Zola în Naturalismul în teatru. Mediul nu contează încă. Ai impresia că personajul pășește prin aer, degajat de obiectele exterioare. El nu are influență asupra lor, și nu este determinat de ele. Dar, și mai caracteristic este faptul că personajul este pe atunci un simplu mecanism cerebral; corpul nu intervine, numai sufletul funcționează, cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
caracteristic era Nar³mÌșt, „Celxe "Cel" al cărui răsărit este minunat”. Soția sa era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase. Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț, care pășești cu o neasemuită maiestate, căpetenie a zeilor... Divinitatea ta strălucește cu slavă sublimă asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în Belgia și a sfîrșit prin a ocupa un post executiv în cadrul Ministerului Agriculturii și Comerțului. Viața lui Gheorghe s-a desfășurat paralel cu cea a fratelui său, deși existențele lor rareori s-au intersectat. Îl puteai vedea pe Iorga pășind vioi, cu diplomatul sub braț, în timp ce Gheorghe pășea elegant și lent. Iorga îmbrăcat cum dădea Dumnezeu; Gheorghe afișînd o eleganță spilcuită. Cu excepția soției lui, pe Iorga nu-l prea interesau femeile, în timp ce Gheorghe manifesta un interes deosebit față de sexul frumos
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un post executiv în cadrul Ministerului Agriculturii și Comerțului. Viața lui Gheorghe s-a desfășurat paralel cu cea a fratelui său, deși existențele lor rareori s-au intersectat. Îl puteai vedea pe Iorga pășind vioi, cu diplomatul sub braț, în timp ce Gheorghe pășea elegant și lent. Iorga îmbrăcat cum dădea Dumnezeu; Gheorghe afișînd o eleganță spilcuită. Cu excepția soției lui, pe Iorga nu-l prea interesau femeile, în timp ce Gheorghe manifesta un interes deosebit față de sexul frumos. Nicolae i-a simțit lipsa abia în 1934
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga) organizaseră un cerc de dezbateri marxiste, în care Iorga a fost binevenit. Cincizeci de ani mai tîrziu, un Iorga purificat își amintea cu tristețe cît de mult îl împresionase Capitalul. Și-a părăsit studiile "ca să citesc abstracțiile și să pășesc pe drumul pietros și arid al silogismelor și sofismelor argumentelor lui Marx: legile cererii și ofertei, ale valorii surplusului care îi aparține muncitorului, ale lacomului capital exploatator și ale jafului pe care îl săvîrșește acesta în fiecare zi", ale viitoarei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de identitate. La început, cărțile lui ni se păreau pecetluite cu șapte peceți; apoi, dintr-o dată, sufletul ni s-a deschis larg mesajului său și ne-am minunat de ce nu-l înțelesesem pe Eminescu de la bun început! Ca și cum am fi pășit pe drumul spre Damasc, ca și Saul, cel care nu înțelegea Cuvîntul. Brusc, o lumină pătrunzătoare a strălucit cu atîta putere încît a căzut la pămînt în fața trecerii semizeului; semizeu care nu ne-a mai părăsit niciodată sufletele după aceea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
eradicarea relelor sociale care amenințau țara! A explicat că evreii erau țapi ispășitori pentru situația insuportabilă, afirmînd că "evreii își iubesc țara [România] așa cum își iubește copilul mama". Că lui însuși, mîndru că este supus britanic, "i-ar plăcea să pășească din nou pe pămîntul natal", susținînd că evreii au o afecțiune profundă pentru țărani, care nu le voiau nici un rău. Problema părea să fie guvernul. Gaster a încheiat afirmînd că evreii erau prea săraci ca să fie cămătari și că dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său, cu figurile politice românești și de peste hotare, cu savanții și cu oamenii obișnuiți care apelau la ajutorul lui. Iorga nu lăsa nici o scrisoare fără răspuns. Circulă și acum o istorioară care îl prezintă pe Iorga citind o carte în timp ce pășește de colocolo prin fața a trei stenografi, oprindu-se din cînd în cînd ca să le dicteze acestora simultan o carte, o piesă și un editorial. Spiritul relatării lui Stahl este dominat de caracterul apocrif al incidentului. Fără ajutorul magnetofonului, al procesoarelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a murit în 1965. Florica a trăit pînă în 1956. Motivul real al eșecului căsniciei a fost probabil presiunea exercitată de stilul de viață al lui Iorga asupra a doi oameni extrem de tineri, care se căsătoriseră mai mult din romantism, pășind pe văzduh și magie, decît pe baza stabilirii compatibilității lor. Iorga s-a căsătorit a doua oară (la 4 februarie 1904) cu Catinca Bogdan, sora prietenului și colegului său, profesorul Ion Bogdan, specialist în slavistică la Universitatea din București. Familia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să fie atît de valoroase. Iată cîteva citate din rîndurile scrise de el cu 60 sau mai mulți ani în urmă despre comunismul rusesc, atunci cînd puțini (chiar și din cei de la Kremlin!) se îndoiau de faptul că Rusia nu pășea pe adevărata cale a internaționalismului proletar. Măsurile tactice nu erau decît retrageri temporare, care, cu prima ocazie favorabilă, erau recuperate prin facerea a cel puțin doi pași înainte. La începutul verii lui 1920, atunci cînd, după ce trupele Rusiei Sovietice intraseră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Șumuleanu și Cuza erau autorii acestei manifestări ofensatoare anti-Iorga). Iorga i-a înfruntat pe studenți. Așa cum comenta el ulterior, dacă ar fi dat vreun semn de ezitare, n-ar fi făcut decît "să încurajeze o asemenea insolență". Iorga a pășit în mijlocul mulțimii amenințătoare și a spus: "Ferice de părinții care v-au dat naștere!" Dr. Angelescu a încercat să-i facă pe studenți să judece rațional. În cele din urmă (ca și Iorga puțin mai înainte) vocea i-a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga nu înțelegea că oamenii aceștia (din Vechiul Regat, Transilvania sau Bucovina) nu priveau înapoi spre satele lor cu dragostea lui sămănătoristă! Majoritatea acestor români trăiau într-o sărăcie chinuitoare, suportînd zilnic umilințele inerente acesteia. Un țăran din satele acelea, pășind pe cîmp în urma boului sau a catîrului său din zori pînă-n amurg pentru mai nimic, alegîndu-se doar cu bălegar, și toate acestea în mijlocul abuzurilor inerente traiului la cheremul moșierilor, considera plecarea în Statele Unite și șansa de a munci pentru un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]