10,156 matches
-
de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca și cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alți ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele însă au o viață lungă. În afara tablourilor executate la comandă, pictorul realizează
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
revoluția care izbucnise la Madrid. În 1824, Goya pleacă la Plombières-les-Bains, o stațiune din munții Vosgi. După o lună în care vizitează Parisul, se stabilește la Bordeaux. Faptul că se găsea în străinătate nu îi slăbește forța de creație. Goya pictează scene de coridă, portrete (""Lăptăreasa din Bordeaux"", 1827), realizează miniaturi. În primăvara anului 1825 se îmbolnăvește, trei ani mai târziu, pe 16 aprilie 1828, moare la Bordeaux. Rămășițele artistului vor reveni în Spania, la sfârșitul primului război mondial. De la el
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
Florența și pentru Vatican. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt de menționat ""Nașterea lui Venus"" (La nascita di Vènere) (1482) și ""Primăvara"" (1474). În anul 1500, Leonardo da Vinci (1452-1519) se întoarce la Florența, venind de la Milano, unde pictase fresca "Cina cea de Taină" pentru biserica "Santa Maria delle Grazie". În acest timp, Michelangelo (1475-1564) lucrează la statuia de marmură a lui ""David"", care avea să devină semnul distinctiv al orașului Florența. Centrul de greutate al artei se mută
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
al artei se mută la Roma, la curtea papei Iuliu al II-lea, care încurajează realizarea unor proiecte ambițioase înăuntrul și în afara Vaticanului. Domul "Sfântul Petru" (San Pietro), este construit după planurile lui Donato Bramante (1444-1514), în "Capela Sixtină" Michelangelo pictează plafonul și fundalul (""Judecata de Apoi""). Rafael Sanzio (1483-1520) decorează camerele ("Le Stanze di Raffaello") din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra ""Școală din Atena"", în care sunt figurați diverși filozofi ai antichității. Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai însemnat
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Rafael Sanzio (1483-1520) decorează camerele ("Le Stanze di Raffaello") din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra ""Școală din Atena"", în care sunt figurați diverși filozofi ai antichității. Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai însemnat reprezentant al Renașterii în Veneția. El pictează și pentru Carol Quintul, care îl numește pictor oficial al curții regale spaniole. Un alt reprezentant de seamă al picturii din această perioadă a fost Correggio (1489-1534), care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Parma, unde
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
1488-1541) și Jan van Scorel (1495-1562). Erasmus din Rotterdam (1466-1536), cel mai important reprezentant al umanismului de anvergură europeană, își redactează majoritatea scrierilor în limba latină. Arta germană era orientată în special spre tradițiile stilului gotic. Konrad Witz (ca.1400-1445) pictează peisaje sub influența artei flamande. Cu opera lui Albrecht Dürer (1471-1528), pictor, desenator și gravor, se realizează legătura cu arta Renașterii, după modelul celei italiene. Ciclurile sale de gravuri în lemn "Patimile" și "Viața Mariei" sunt cunoscute în întreaga Europă
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
special compoziția sa "Cei patru Apostoli" (1526) arată atașamentul la eleganța picturii italiene și forța sa de exprimare. Dürer întreprinde călătorii în Italia și în Țările de Jos și întreține strânse legături cu artiștii epocii. Contemporanul său Matthias Grünewald (1480-1528) pictează încă în stilul evului mediu. În literatură sunt de menționat: Spania, abia eliberată de sub dominația maură, se atașează cu întârziere Renașterii europene. În secolul al XVI-lea, pictorul oficial al curții regale spaniole este Tiziano, deși el, personal, nu a
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
accentuate și prin tendințe ornamentale. E vorba de "Salomea", "Hercule și hidra din Lerna", "Viziunea (Salomea cu capul lui Ioan Botezătorul)" și "Sfântul Sebastian", apreciate de critică drept tablouri vizionare. Decorat, artist recunoscut și deosebit de apreciat, Moreau lucrează fără odihnă. Pictează tablouri mari cu teme din mitologia greco-romană, desenează flori tropicale în serele Muzeului de Științe Naturale. La Expoziția Universală din 1878 de la Paris prezintă aproximativ zece tablouri și este distins cu o medalie. Colecționarii îl asaltează cu oferte, în special
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre. Una din temele mitologice la care Moreau a lucrat toată viața, executând mai multe picturi, schițe și desene, este povestea despre Leda și seducătorul ei olimpian, Zeus, transformat în lebădă. Femeile superbe pictate de Moreau, care seamănă atât de mult între ele, reunesc imaginea idealizată a femeii eterne: când amantă, când vrăjitoare, când ucigașă, când zeiță. În compoziția sa poetică ""Orfeu"", Moreau înfățișează o tânără tracă purtând pe liră capul lui Orfeu, găsit
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
20 de ani (1585-1605) Mitropolit al Transilvaniei. Părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al mănăstirii pentru că, timp de 41 de ani cât a fost stareț și, apoi, duhovnic al mănăstirii, a reorganizat-o, a reconstruit-o și a pictat-o, dându-i strălucirea de astăzi. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost înființat în incinta ei Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina, cu o durată de școlarizare de cinci ani. Se presupune că biserica veche din
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
în 1796, fiind înlocuit în 1843. Clopotul mare s-a turnat în 1836 și a fost înlocuit în 1923. A fost construită în anul 1988, pe locul vechii biserici. Are planul în formă de cruce, interiorul cu boltă. Fresca este pictată în stil neobizantin. Clopolul mare a fost turnat în anul 1896 iar clopotul mic în 1918. Reconstruită în anul 1903, are înălțimea turnului de 42 m. Altarele au fost confecționate în Budapesta. Statuile sculptate în lemn sunt lucrate în Tirolia
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
impună ca un ilustrator și artist. Pe distanța unui deceniu (1940-1950), într-un moment când își căuta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul de înghețare a limbajului în formele neoacademice, convenționale. A avut o scurtă perioadă în care a pictat în stilul realismului socialist, oțelari și tablouri cu țărani, dar și-a revenit repede. Baba depășește contradicția simplificatoare a acestui climat. Soluția sa se bazează pe apelul la valorile marii tradiții a picturii, numit de obicei spațiu al clasicității. Se
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
tablouri cu țărani, dar și-a revenit repede. Baba depășește contradicția simplificatoare a acestui climat. Soluția sa se bazează pe apelul la valorile marii tradiții a picturii, numit de obicei spațiu al clasicității. Se refugiază în tablourile cu țărani și pictează foarte multe scene din timpul răscoalei din 1907. Pictorul redescoperă chipul și universul țăranului român, conferindu-le simbolul permanenței , din această epocă datează pânzele "Întoarcerea de la sapă", 1943; "Țărani", 1953; "Odihnă pe câmp", 1954; "Oameni odihnindu-se". În 1955 i-
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
Pavel Șușară, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au văzut în acest ciclu de tablouri o reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României. Deși ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta în secolul XX, Baba lucra în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular în vest. Chiar dacă anumite opere ale sale arată o influență impresionistă puternică, cele mai bune opere amintesc de Marii
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
și actorul Iancu Brezianu. B.P. Hasdeu i-a trimis o felicitare foarte elogioasă și prietenească. La banchet, maestrului i s-au oferit câteva daruri simbolice: o călimară de bronz, un ceasornic de buzunar, o pană de argint și un tablou pictat de I.V. Voinescu. În acea zi, a fost tipărit un număr de revistă festiv și unic, pe opt pagini, cu titlul "Caragiale". Pe copertă avea un desen de N. S. Petrescu și o caricatură de Constantin Jiquidi, iar textele - proză
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
de ani mai târziu, comercianții egipteni amplasau de-a lungul drumurilor publice bucăți de stâncă în care erau sculptate diverse mesaje în scopul informării călătorilor în legătură cu produsele sau serviciile oferite. În perioada anilor 500 î.e.n., în vechea Romă, mesajele erau pictate pe pereți în scopul promovării jocurilor publice, afacerilor locale sau pentru a chema alegătorii la vot. Perioada medievală se caracterizează prin apariția unor noi forme de publicitate, simplă, dar eficientă: folosirea așa-numiților "strigători". Aceștia erau cetățeni, angajați de către comercianți
Publicitate () [Corola-website/Science/297145_a_298474]
-
care putea fi imprimat. O dată cu apariția calculatorului, s-a dezvoltat și o întreagă industrie de obiecte promoționale legate de acesta: mousepad-uri, wrist rests, mouse holders, screensavers etc. 1990 - Tehnologia digitală a transformat industria outdoor. Panourile publicitare care până acum erau pictate manual, încep să fie tipărite cu ajutorul calculatorului. Companiile outdoor oferă o selecție diversificată de formate outdoor: reclame în stațiile de autobuz, pe chioșcuri, publicitate în aeroporturi, display-ere în marile centre comerciale și pe taxi-uri. În perioada 1990 - 2002, în
Publicitate () [Corola-website/Science/297145_a_298474]
-
fresce frumoase între 1200 și 1480, deși jefuitorii turci au distrus multe dintre ele în anii 1550. Există și o serie de biserici rupestre, între care grota de la , un altar al Nașterii Maicii Domnului, unde, conform legendei, Sfântul Luca a pictat o imagine a . Acesta este loc de pelerinaj încă din vremurile medievale. Actele Sinodului de la Calcedon consemnează că în 451 e.n. un anume Acachie era episcop de Malta ("Melitenus Episcopus"). De asemenea, este cunoscut faptul că în 501 e.n., un
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
una dintre cele mai vechi structuri artificiale de sine stătătoare din lume. Constructorii templelor neolitice din 3800-2500 î.e.n. au dotat numeroasele temple din Malta și Gozo cu basoreliefuri complicate, între care spirale care evocă arborele vieții portrete de animale, modele pictate în ocru roșu, ceramică și o vastă colecție de sculpturi antropomorfe dintre care se remarcă Venus din Malta. Acestea pot fi vizualizate chiar la temple (mai ales la templele Hypogeum și Tarxien), și la Muzeul Național de Arheologie din Valletta
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
cărui opere apar în și în din Valletta, și Filippo Paladini, care a fost activ în Malta din 1590 până în 1595. Pentru mulți ani, manierismul a continuat să informeze gusturile și idealurile artiștilor maltezi locali. Sosirea lui Caravaggio, care a pictat cel puțin șapte opere în timpul celor 15 luni de ședere pe aceste insule, a revoluționat și mai mult arta locală. Două din cele mai notabile lucrări ale lui Caravaggio, ' și ', sunt expuse în Oratoriul de Bisericii Sf. Ioan. Moștenirea lui
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
care pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe perspectivă. În vara anului 1908, Braque lucrează la Estaque, în apropiere de Marsilia, în mijlocul peisajelor pictate deja de Cézanne. Din acest dialog iau naștere pânze puternic geometrizate, în care perspectiva începe să dispară. Refuzate la "Salonul de Toamnă", tablourile sunt expuse în galeria lui Kahnweiler. Louis Vauxcelles, criticul care a lansat termenul de "fauves"și care
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
faze ale cubismului: Prima fază, cunoscută sub numele de precubistă, durează până în anul 1910 și se află sub puternica influență a lui Cézanne și celebrei lui recomandări de a "reda natura prin intermediul cilindrului, sferei și conului". Braque și Picasso, care pictau în această perioadă personaje, peisaje și naturi moarte, nu se mulțumesc numai cu încercările de renunțare la perspectivă, ci aspiră mai ales să reducă motivele la forme geometrice fundamentale. Caracteristică pentru această fază (numită și "cubism ermetic") este înclinația artistului
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
noroc. Prima însemnare despre un cuplu homosexual provine din Egiptul antic și face referire la doi manichiuriști la curtea faraonului Nyuserre Ini, Khnumhotep și Niankhkhnum, care au trăit undeva între anii 2380-2320 î. Hr. În mormântul lor comun, cei doi sunt pictați atingându-și nasurile, cea mai intimă poziție în arta egipteană, înconjurați de ceea ce par a fi copiii lor. Antropologii Stephen Murray și Will Roscoe spuneau în scrierile lor că femeile din Lesotho se angajau în "relații erotice pe termen lung
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
său tablou: Dante și Vergiliu în Infern. În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia, unde studiază pictura spaniolă. Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primaria Parisului. Pictează și biserici pariziene: Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. În ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase. Natura a avut pentru Delacroix o mare însemnătate; adesea își vizitează prietenii care locuiau la sat. Îndeosebi, îi apreciază pe scriitoarea
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
era considerat un pictor cu o influență dăunătoare. De la "Dante și Vergiliu în Infern" - debutul artistic la Salon - până la ultimele sale tablouri, creația lui Delacroix este obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepția sa referitoare la arta de a picta, precum și tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacțiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările și-l acuză de "masacrarea mascată a picturii". Artistului i se reproșează faptul că știe numai să schițeze. Se
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]