10,542 matches
-
doar o dată pe lună, inițiatorii fiind Corneliu Clain, președinte și Niculae Simionescu, secretar ai Asociației inițiatoare. (Glasul Bucovinei nr.461/4 VII 1920) * „Școala, folositoarea noastră revistă de îndrumare pedagogică și de cultură generală, dispare fuzionând cu ziarul Voința. Ne pomenirăm deci cu Voința Școalei.” Dar voința acestei fuziuni, fosta ea oare și voința celor ce cu drag urmăreau scrisul școalei? Și adormi-va oare nădejdea ca buna tradiție inaugurată de un George Tofan ar putea, totuși, să învie?” („Apunerea unei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a scris un Mitrea Cocor apreciat, pe bună dreptate, de oaspetele nostru, într-un interviu, drept "un pîrț"; fapt remarcat, de altfel, ca atare încă de atunci, de către orice cititor cît de cît instruit. Nicăieri în bibliografia sa nu este pomenită culegerea de articole apărută în 1954, la Editura de stat pentru literatură și artă, într-un tiraj de 15.000 de exemplare, sub denumirea: Despre viață și cărți (a se observa prioritatea vieții asupra cărților, conform cu spiritul epocii), carte despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe care partidul, prin oamenii săi, îl are cu munca de creație! (Spre exemplu: Blaga era transformat în custode la Biblioteca Universității unde fusese profesor; Arghezi își vindea mobila din casă ca să nu moară de foame și nu-i mai pomenim pe cei aflați prin pușcăriile politice). Nu numai mie, ci și multor scriitori și poeți li s-a întîmplat ca punctul de plecare al unei opere să fie îndemnul partidului de a contribui cu condeiul în victoria unei bătălii împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acestui vandalism. Ce poate fi mai malefic decît pulverizarea valorilor, mai ales a celor etice și încercarea, prin această uriașă diversiune, a celor vînduți cu acte și soldă în regulă Securității (cum ar fi C.V. Tudor sau Artur Silvestru) și pomeniți în notele informative sau rapoarte, prin pozițiile lor, ca nemulțumiți (?) și de pătare a celor cunoscuți și recunoscuți de toată lumea ca opozanți ai regimului. Ce se mai poate remarca în această Carte albă este încercarea, cu mijloace, se înțelege, subliminale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altele, ideologia totalitară, sînt îndeosebi filosofia și poezia. Unul din "comandamentele" vremii a fost exilarea, anihilarea pe toate căile și prin toate mijloacele a acestora. Panica puterii bolșevice era firească, "fiindcă, ne explică Virgil Ierunca, filosofia, de cînd s-a pomenit, a pus pe om să întrebe în libertate despre adevăr. Panică tot atît de firească, fiindcă poezia apare în spațiul acela de har și tăcere ce ia naștere după întrebarea, răspunsul sau lipsa de răspuns a filosofului". Condiția esențială de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
măsură "unei comedii a libertății ca liberalizare". Pentru Virgil Ierunca, ca prioritate în acel context istoric, există o permanentă nevoie de Maiorescu. Mai ales că "s-au găsit oameni de cultură ca Edgar Papu, ca Nicolae Balotă, ca să nu mai pomenim de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care să ne anunțe că momentul Maiorescu nu mai e actual". În scandalul iscat de plagiatul nerușinat al lui Eugen Barbu, din Incognito III, este citat Marian Popa cu o frază bombastică și, nu-i exclus, scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cultural respectiv, adică exerciții de admirație pentru epocă și diriguitorii ei, adică, în ultimă instanță, mîncarea unei cantități minime din materialul biologic despre care Teodor Pîcă se tot întreba cine l-a pus pe clanță. Amintirile deghizate ale lui Crohmălniceanu pomenesc despre momentul cînd Petru Dumitriu se hotărîse să publice mai mulți tineri în paginile revistei "Viața românească". Viitorul președinte al Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu, se declară de acord cu această inițiativă, însă sugerează că și tinerii trebuie aduși la stadiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
semen. Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te lasă să dormi sau, brusc, te deșteaptă la o bucată de noapte, la fel poate să se întîmple ca și de pe urma fericirii să te pomenești treaz în toiul nopții. Așa se va întîmpla la Jilava, mult după primirea botezului, celui convertit la dreapta credință. E într-o stare euforică ce nu-l lasă să doarmă, un preaplin de viață îl copleșește: Îmi venea să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comandat direct de la Paris, care-i venea ca turnat, cu batista aranjată perfect la piept, cu cravata legată impecabil și aura sa de semizeu, care cucerea cu fiecare cântec publicul. Iar dincolo de aspectul său de amorez și de vocea nemai- pomenit de caldă, nici buzunarele nu-i mai erau atât de goale, ceea ce îl făcea și mai dorit. Venitul de la Răcaru îi asigura nu doar cele necesare, își permitea acum o viață mai libertină, își permitea să iasă în oraș oriunde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
știa unde îl puteai găsi în următoarea zi sau dacă mai era de găsit. A văzut toată țara de sus, și chiar a mers dincolo de ea. Din Moldova în Ardeal, din Serbia în Bulgaria și înapoi, brusc Cristi se putea pomeni cu el la un concert, după ce nu auzise de el câteva săptămâni, când lua o pauză și ajungea iar pe Băneasa, iar de-acolo se urca grăbit într-un taxi, până pe Victoriei. Aerul era noua scenă preferată a lui Ionel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
c-o să ne mai vedem, zâmbește Cristi. — Să fii în continuare cel mai bun, amice ! Capitolul 9 Rada Bucureștiul e parcă tot un concert fără oprire. Pe orice stradă nimerești, dai de o altă voce și o altă orchestră nemai- pomenită cu alte chei și note care te agață și te poartă pe ritmurile lor nebunești. Tangouri, romanțe, populare și lău- tărești deopotrivă, să nu mai pomenim și de începuturile jazzului, care face să-ți sară inima din piept. Dacă ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Pe orice stradă nimerești, dai de o altă voce și o altă orchestră nemai- pomenită cu alte chei și note care te agață și te poartă pe ritmurile lor nebunești. Tangouri, romanțe, populare și lău- tărești deopotrivă, să nu mai pomenim și de începuturile jazzului, care face să-ți sară inima din piept. Dacă ar fi existat într-adevăr carpetele magice din poveș- tile arabe și ai fi putut zbura în viteză deasupra Micului Paris al acelor ani plini de viață
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care să fie parcă ruptă din tine, făcută pentru tine. — Și dacă nu iese, mă, Titi ? Te-ai întrebat ? — Ei, cum să nu iasă ? Uite-așa bine, la fel ca și cu celelalte o mie de femei de care ai pomenit. Lasă, tu, Cristiane, alea au fost altceva, distracții de o noapte și nimic mai mult. — Eu pe nicio femeie n-am privit-o ca pe o distracție, Titi. E drept, da, știam de multe ori că nu va duce nicăieri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și călătorii. Despre piese de teatru și filme noi. Unii au adormit pe jos de beție, alții au avut inspirația să plece acasă și au adormit în taxiuri, plătind apoi de zece ori suma cu promisiunea ca șoferul să nu pomenească nimă- nui de starea în care s-a plimbat prin oraș artistul. Când s-a făcut dimineață și lumina a început să inunde salonul Capșei, toți cei rămași au luat-o la goană spre casă ca liliecii. Cu ochii umflați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un mare scriitor, dar a ajuns de fapt să-și dea doctoratul în Drept, în Italia, la Roma, descoperind că vocația de avocat i se potrivește mai bine decât cea de om de litere. „Noi suntem prieteni încă din război“, pomenea de fiecare dată Cristi când îl prezenta pe Vladimir vreunui amic din București, din lumea muzicală sau din teatru, lăsând să se înțeleagă din tonul serios al vocii că între ei există o legătură extrem de puternică, pusă la grele încercări
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe care vreau să o dăruiesc acestui oraș... O oră mai târziu, când localul aproape că se umpluse, a apărut pe scenă zâmbind, voios, energic, și și-a cerut scuze pentru programul foarte scurt care avea să urmeze. Nu a pomenit de retragere publicului, a invocat câteva probleme de sănătate. Momentul special nu era al clienților din salon, era doar al lui. Și voia să-l savureze relaxat, secundă cu secundă. Ca de obicei, a făcut semn cu mâna dreaptă către
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
semnele valorii și ale căii de urmat. România a fost „gândită” și „construită” de marii boieri - unii dintre ei! - și de marii scriitori, un Kogălniceanu, I.C. Brătianu, Titu Maiorescu, Eminescu, Coșbuc, apoi, Între războaie, de un Maniu, Iorga, Rebreanu, Blaga, nemaipomenind numele unor familii ca Bibescu sau Cantacuzino. Alături de cei doi regi „nemți”, cei doi regi „buni”, Carol I și Ferdinand, care nu numai că au făcut corp comun cu cele două mici țărișoare pe care le-au găsit În starea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un samizdat, ca Rușii! - s-a pus În mișcare „În noile condiții”, altfel acum, și, Încă o dată, deși exista posibilitatea unui front sau mai multora de veghe, de supravegherea a puterii politice, atât oficialitatea, cât și noi, particularii, ne-am pomenit Înconjurați de zvonuri, de adevăruri pe sfert, pe jumătate și uneori chiar În Întregime manipulate, ca un roi, un bâzâit intens și Învăluitor În care nimeni - poate cu excepția celor care se aflau În centrul acestei „mori de intoxicare!” - nu mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a Întâmplat În România și prin „navigația”, oarecum de Înțeles, În zone tulburi și ezitante ale noii, improvizatei, clase politice, dar și a societății civile și a corifeilor ei, care, uitând de primele lor declarații și angajamente, s-au pomenit și ei târâți În curentul puternic și grosolan al luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-am avut niciodată nimic de „reproșat” acestor repetate și, nu rareori, chinuitoare singurătăți! Ele, Într-un fel sau altul, țin de vocația
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creatorilor În literatură... Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce coboară brusc peste spiritele nepregătite, odată cu dispariția cenzurii politice a dispărut și cea profesională și astfel publicul românesc care ne-a fost, decenii, prieten și formidabil complice s-a pomenit cu o avalanșă de scrieri și tipărituri dintre care 90%, s-o recunoaștem, sunt ale veleitarismului neobosit și ale imposturii, oportuniste sau nu. Anarhia, care s-a infiltrat și În alte sectoare fundamentale ale vieții sociale, a apărut și În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
afară” mi-a transmis această „neliniște” care e de fapt, În adânc, sensibilitatea creatoare, dinamică. Nemulțumirea față de „ceea ce este”, uimirea activă a adultului care, după ce În marile și multiplele etape ale copilăriei „a creat și Înzestrat lumea cu mister”, se pomenește Într-o lume cuminte și previzibilă, „onestă” până la sațietate, mediocră până la plictiseala ce poate duce la sinucidere! Sensibilitatea - calitatea unui „defect”: de a nu avea, brusc, straturi protectoare, „piele”, „un écorché vif cum zic Francezii. De a fi „slab”, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atunci; universul, timpul, lumea ar fi trebuit să se oprească odată cu mine și, ceea ce e interesant În această aprehenisune obsesivă a puberilor este faptul că ea reapare „la suprafață” În cazul unor adulți care, printr-un proces sau altul, se pomenesc În postura de dictatori absoluți. Și atunci ei Își trădează ne-acceptarea actului final prin tot felul de „măsuri” și programe care trebuie să se finalizeze Încă În timpul vieții și puterii lor, apreciate ca foarte Îndelungate. Ce să mai vorbim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a atenuat Însă, pe măsura unei campanii lipsite de imaginație. Pe de altă parte, P.S.D. a conștientizat pericolul și s-a lansat Într-o campanie mai agresivă decât cea a adversarilor, presărată cu tot felul de promisiuni și de „pomeni“ electorale. A constituit la rându-i o coaliție cu ciudatul Partid Umanist Român — P.U.R., proprietatea unui magnat al televiziunii și specializat Într-un „du-te-vino“ Între putere și opoziție. Chiar În ajunul deschiderii campaniei oficiale a explodat o bombă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În favoarea Ungariei, În ciuda faptului că În Transilvania românii sunt astăzi de aproape patru ori mai numeroși decât ungurii). În realitate, grație uniformizării comuniste, provinciile României au ajuns să semene destul de bine Între ele și, În afara unor voci izolate, nimeni nu pomenește de vreo federalizare. Visează poate la ea unii unguri din Transilvania și câte un român dezgustat de „bizantinismul“ din „vechiul Regat“ (ca jurnalistul clujean Sabin Gherman, autor al unui articol care a stârnit scandal: „M-am săturat de România“). A
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un erou național. Pentru români, Traian Vuia (1872-1953) este autorul primului zbor din lume realizat exclusiv cu mijloace proprii de bord (În 1906), iar Henri Coandă (1886-1972), constructorul primului avion cu reacție (În 1910). Din păcate, ei sunt mai des pomeniți În România decât În Occident. Invențiile sunt o treabă complicată: mulți concură și, până la urmă, rămân puține nume. Un alt inginer român, George Constantinescu (1881-1965), s-a stabilit În Anglia, unde a elaborat teoria sonicității (Theory of Sonics, 1918): știința
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]