9,648 matches
-
pasiv sau pacifist al conflictului. Dimpotrivă, este convins de nedreptatea pe care o reprezintă agresiunea germană și a făcut atât cât poate face un expatriat american trupeș și cu sănătatea șubredă pentru a susține cauza aliată. I-a vizitat pe răniți la spital (fluența exprimării sale În franceză apreciată de valonii belgieni, chiar dacă prietenii făceau speculații amuzate cu privire la ce vor fi Înțeles aceștia sau soldații englezi din stilul convolut al discursului lui) și s-a arătat activ În operele de binefacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
moartea tânărului poet, atât de chipeș și de galant, pe care Îl cunoscuse cândva la Cambridge, ca student cu farmec și perspective excepționale, a cărui carieră o urmărise ulterior cu mult interes. Faptul că felul În care murise Brooke - nu rănit În bătălie, ci În urma unei septicemii contractate la bordul vasului care Îl purta spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil În a Împlini sublima profeție a lui „Și dac-ar fi să mor...“ nu făcuse decât să intensifice patosul, să accentueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decurs conform planului. Pe frontul de vest, marile campanii de toamnă s-au Înnămolit fără a câștiga cine știe ce teren, iar armatele epuizate sapă tranșee pentru iarnă și Își contabilizează pierderile. O jumătate de milion de soldați britanici morți, dispăruți și răniți de la Începutul războiului, a declarat primul-ministru, răspunzând unei interpelări În parlament. — Și tu ești unul din ei, Burgess, spune Minnie. Da, unul din cei norocoși, zice el aspru. Hrana, deși Încă neraționalizată, este scumpă și greu de găsit. Joan Anderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi scrise că, desigur, are să o amuze să afle că restul băieților din pluton credeau că are o drăguță acasă, de primește atâtea scrisori cu o caligrafie atât de frumoasă și de rotundă. Când sosi știrea, În mai, că fusese rănit, Minnie mai că leșină, dar când se vădi că nu era nimic foarte grav și că primise Învoire să se Îngrijească de dl James, o copleși bucuria și Începu să Își repete În gând clipa când el avea să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roșește violent. El o privește curios. — Mda, În tranșee ai și avantaje dacă ești scund, spune el. Ai mai puține șanse să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit? Întreabă Minnie cu Îndrăzneală. — Păi a fost un proiectil de mortier, răspunde el, descriind cu mâna traiectoria abruptă a unei salve de mortiere Înălțându-se sus, În aer, apoi căzând din nou. Dacă tirul e bine reglat, n-ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea ca un instrument ascuțit Înfipt În carne. — Să tăiem?? Cum? — Cu un creion albastru, zâmbi Compton, puțin cam crud, după părerea lui Henry. Nu există piesă căreia să nu-i prindă bine câteva tăieturi. Soția mea e foarte pricepută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cei doi fii mai mici să devină voluntari când nu erau decât niște copii - Wilky la șaptesprezece ani și Bob, care Își dăduse o vârstă falsă, la șaisprezece. Amândoi fuseseră aruncați În focul luptei și arătaseră mult curaj. Bob fusese rănit, iar Wilky era să moară - un obuz Îi zburase capul de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Robins, care stătea Împreună cu dna Hugh Bell În loja absentului Henry James la invitația lui, simți o imensă ușurare În contul autorului, dar și al său propriu, căci Își amintea cât fusese de epuizant procesul de alinare a sentimentelor lui rănite după cronicile dezamăgitoare la Americanul și după anularea spectacolului cu Calea doamnei Jasper și era Încântată să scape de repetarea acestei Îndatoriri. Îl admira enorm pe Henry ca romancier și critic și se simțea privilegiată că se putea considera prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acum nimănui cum a fost cu adevărat, dar a venit vremea să se descarce și Îi convine să aibă un ascultător tăcut și răbdător, care nu-l Întrerupe, nu-i pune Întrebări și nu face comentarii. Faptul că am fost rănit n-a fost cel mai rău. Într-un fel, asta a fost partea cea mai bună. Abia Îi schimbaserăm pe cei din Batalionul II În tranșeele de lângă Cambrin. În clipa aia nu se dădeau lupte, dar nemții mai trăgeau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi luai mâna și i-o sărutai. Apoi i-o pusei în părul meu și îmi mângâiam capul împreună. Îmi dădui ochii peste cap de plăcere și scoasei un geamăt. Atunci el mă trase rapid peste el, fără să mă rănească și-mi atinse ușor buzele de ale lui. Într-o clipă de pauză ne auzirăm răsuflările grele. Îi mușcai ușor buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne înțelegem este ceva plin de plăcere, o plăcere împărtășită, pură și foarte mare, totală, care mă scapă de lumea din jur. De fapt, vraja e atât de mare, încât nimic din jur nu mă mai atinge, nu mă mai rănește. Deci trebuie să fie undeva sus de tot, pentru a avea mintea clară și a trăit numai ce aleg eu să trăiesc. Câteva impresii: Trebuie să tindem mereu spre infinit, să nu ne limităm la experiențele până într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
niciodată! Cât despre a suferi: Nu-mi poți face nici un rău, pentru că nu te las eu. Zbor, și pentru ca să mă ajungi ar trebui să zbori în aceeași dimensiune cu mine. Cam greu, nu? Și: ce nu există nu mă poate răni, și, dacă nu mă gândesc la asta, atunci pentru mine nu există. Asta ne deosebește de organismele inferioare. De asemenea , cu puterea gândului poți intra dintr-o realitate în alta, chiar dacă avem o percepție intimă asupra ceea ce realitate și vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
minții în ceea ce privește oboseala, nu poate fi controlată în totalitate. Însă, dacă nu te forțezi și impulsul vieții e în tine în mod natural, dacă nu opui rezistență și accepți și le savurezi pe toate, păstrându-te, nimic nu te poate răni. Asta-i calea cea mai ușoară pentru mine. Ceva mă îndeamnă, ceva m-atrage și mi-e greu să mă desprind. De aceea am și trăit ca mine. Numai că vine un moment când te odihnești singur și uiți. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
geamul. Nu se poate. Să-l sparg si să-l sar nu cred că am timp. Ce intenționează tipul? Încerc totuși varianta cu geamul. Surpriza: nu numai ca e incasabilă, dar zgomotul îl atrage imediat. Mă apucă, fără să mă rănească, de braț și mă trage afară, în compartiment, mă lipește de ușa. Eu închid ochii. Stând în fața mea, lipit de mine: Vrei să trăiești? Da. Îmi ia bărbia în mână, dar nu mă ține, și mă sărută. Intim, curat, frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și Epoca contemporană. Irlanda. · Totul e clar. Și logic. Păreri și simțuri. Perfecțiunea. Apoi vin restul. Viața perfecțiunii vine prima. Există păreri. Există persoane deosebite și persoane ce merită. Există persoane ce nu ți-au fost alături, ce te-au rănit, există gloata. Și, pentru a îndulci, există și cei ce te-au iubit. Sau pe care i-ai iubit. · Coreea de sud e o păpușă de țară. Între orașe desenate în luminițe colorate și locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că era dispus să nu renunțe, să mă întoarcă la hotel gentil și cu grijă, să vegheze asupra mea, dar de la distanță. Nu m-ar fi părăsit din acest punct de vedere, se poartă prea frumos, dar l-aș fi rănit. Nu, șoptisem și eu disperată, lăsându-mă în brațele lui, și agățându-mă de el. El nu slăbi strânsoarea dar se potrivi mai bine trupului meu, profitând. Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mintea ta, se poate. În fine, mi se ia un lucru dosarele mele. Și eu le vreau. Intru prin efracție. Sunt prinsă: Ce faci? Tu ce crezi? Te-nșeli. Iau astea și plec. Îmi aparțin. De nu vrei să te rănesc, stai liniștit. Puteai să mi le ceri. Ți le-aș fi dat. Cum să nu! · Ce am cu ea? Uite, ea crede că un anumit gen de oameni sunt într-un fel destin închipuită. Eu sunt dovada vie că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
slujbele sale de la Comitetul Central, dă înapoi limuzina, se descalță de ea, așează urechea pe grătarul canalului de scurgere și, concentrîndu-se, deslușește printre borangicul și mileurile pânzelor de păianjen, chiotele îngropaților: ...Mi-am lăsat barbă cu sila Ca să nu-ți rănesc pupila... O dată se făcu fleașcă inimioara Cârmaciului. Domnule, francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe muștiucul puturoșeniei de țeavă, ce-și petrecuse veacul tot răsucindu-se prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lăsîndu-se fotografiat pe lângă lizierele unor arbuști foarte pitici. 239 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Robin îi dăruise primul său șorț de frunze, primul ceasornic, îi predase primele lecții cum poate să apuce halca de carne crudă, fără să se rănească, întrebuințînd furculița. Să nu-ți închipui că Urban era, totuși, un cine știe ce Tarzan. Robin a trebuit să vândă un automobil ca să-l vitaminizeze, cu propria sa mână l-a șters primele dăți la gură sau la fund. I-a cumpărat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
destăinuia... Era toamnă. Ploua. Era perioada aia, de îndată ce-l aduseseră de la Crematoriu, că nevastă-sa aia... Unde-i nevastă-sa?... Ca să economisească banii cu cimitirul, îl lepădase... Să-l facă scrum, la Crematoriu... Și trădarea cu Crematoriul, pe Răposat îl rănise enorm... Îl și plouase. Trecuse unul cu basculanta și-l mai și stropise. Așa că-l văd că urcă, murat, pe prispă la mine și-mi zice: "Mărgiculițo! Amoarea mea. Împrumută-mi și mie fărașul. Fiindcă sânt trist... Mi-s gândurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amabilitate. Și așa ieșise la lumină dovada - dacă mai era nevoie de ea - că țelul Belindei în viață era să-și înrăiască singurul copil împotriva noii soții a tatălui. Cu toate că Fiona nu făcuse nimic, în mod deliberat, ca s-o rănească. În felul ăsta fusese instituit tiparul tuturor week-end-urilor cu Jake: ore petrecute într-o atmosferă stânjenitoare, vizite volatile, pe parcursul cărora certuri colosale puteau să izbucnească în orice moment, așa cum se întâmplase și după incidentul cu Jessica abandonată în baie. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i poate oferi lui Luca un copil, îi era teamă că n-o poată ajunge din urmă pe prima soție. Vorbele Sofiei, cum că Alison n-o să fie niciodată în stare să împartă cu Luca fericirea nașterii primului fiu, o răniseră profund. Mai ales acum, că femeia se temea că n-o să-i poată oferi soțului nici un copil. Noapte de noapte, Alison avea același vis: că ea și Luca au o fetiță. Asta era cea mai mare dorință a femeii: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
parter, probabil împreună cu copiii lor frumoși, concepuți pe cale naturală și fără nici un efort, s-a gândit Alison mâhnită. De fapt, lui Alison îi venea să-i tot tragă palme lui Luca, până când bărbatul avea să-și dea seama cum o rănea cu atitudea lui încăpățânată și răutăcioasă pe femeia pe care pretindea c-o iubește. Luca o făcea să se simtă ca un monstru, ca o creatură incompletă, ca un rebut sterp. Și, pentru asta, Alison îl ura. Dar, în egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se autodistrusese, mintea lui Virgil Jones. Viermele care-și înghite coada se înghite până la urmă în întregime. Asta pentru că lumile pe care muntele Calf și Efectul lui le dezlănțuiau în mintea cuiva nu erau fantome. Erau palpabile. Puteau lovi și răni. Atunci când călătorise printre Dimensiuni, înainte ca Efectul să devină prea uriaș ca să-l mai poată stăpâni, Virgil Jones își petrecuse o veșnicie plimbându-și gândurile peste agoniile trecutului și încercând să strângă în el cunoașterea de care avea nevoie. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul Jones și i-a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de fapt intenția. Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]