11,416 matches
-
și să înțeleagă rostul vieții. Observația pertinentă, sufletul exprimat frumos, întrețeserea întâmplărilor, limbajul accesibil sunt doar câteva dintre calitățile acestei apariții editoriale. Ce neam face noi, toți, fără un munte de vise? E o carte a cuvintelor potrivite pentru a relata un destin. Prof. Dr. Dumitru V. Marin III Partea a I-a Visul cu aripi frânte Cap. I Emoții și suspans Parcă nici nu-i venea să dea glas sentimentelor stranii care stăpâneau de la o vreme sufletul ei plin de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de subiecte. Ești acolo, la focul continuu al muncii productive... Vreau un subiect de-acolo, care să fie... așa... ca un vin băut la cramă... I-am vorbit de existența mea ca angajat al unui mare combinat și i-am relatat cîteva conflicte care ar putea constitui "miza dramatică" a unui eventual scenariu. Fratele Marianei a mai băut două pahare la rînd, apoi m-a pus la punct: Ușa din dos a socialismului, băiete! Acestea nu-s conflicte de film! Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care va contribui cu informații esențiale la anchetă și, prin urmare, la condamnarea Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu. Prima întâl nire cu „Ioana“ (Ion Caraion) s-a petrecut la spital și a avut un final neobișnuit, pe care Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu îl relata fiicei și ginerelui ei fără a bănui că era premonitoriu: „26 noiembrie 1956, luni. Am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat chiar la spital. Ioana iese cu mine, mă conduce până la capătul culoarului, în dreptul unei scări. Încep să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
total unsprezece ani de temniță)“ (Mircea Eliade, Jurnal II, pp. 264-265). În 1958, Ion Caraion a fost din nou arestat pentru că trimisese la Paris poeme de Radu Gyr și de ale lui însuși. La despărțirea de mama Monicăi, după cum a relatat ea la anchetă, Caraion și-a făcut cruce și i-a sărutat mâinile. A fost condamnat la muncă silnică pe viață, pedeapsă comutată în 25 de ani m. s. A fost grațiat după cinci ani, pe 24 ianuarie 1963. Devenise
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bucură; astăzi bunul Dumnezeu și-a deșertat sacul cu minuni, în camera ta: fac ochii mari și nu-mi cred... urechilor și fericirii. N-am vrut să telefonez nimănui; pe urmă am început să-ți fac comisioanele. Înainte de a-ți relata toate astea, o să-ți mărturisesc ceva, cu toată suferința pe care am să ți-o provoc: n-am să pot veni să te văd. Și dacă ți-o spun așa de-a dreptul, e fiindcă, cu orice chip, o să trebuiască
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe frigarea din iad și dimineața o iau de la capăt. Poate că am să fiu obligată să mă mut, dar, fii convinsă, n-am s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am relatat cât am putut de exact calvarul meu, celălalt calvar. O să mai urmeze oare și altul? Trebuie să fim pregătite. La început, m-am temut chiar pentru viața mea: 1) sănătate, 2) altceva. Dar, de vreme ce mi am înștiințat, cinstit, șeful (care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci cu sinceră invidie (În Curierul de Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181"/>). Se cunosc acțiunile antievreiești Înfăptuite În Țările Române de „volintirii” eteriști În timpul Zaverei din 1821. Martori oculari relatau faptul că, după ce i-au jefuit și torturat pe evreii ploieșteni, zavergiii greci au fugit din oraș de frica turcilor. Unii dintre ei au luat ca ostatec un evreu Înstărit, Leibu Bicherul. Ulterior, acesta „s-a Întors cu o jumătate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
români zare] amenință prăbușirea economiei naționale” <endnote id="(693, II, pp. 77-79)"/>. În diferite forme, fenomenul s-a manifestat pe tot teritoriul româ nesc. De pildă, În timpul guvernării legionare (septembrie 1940 - ianuarie 1941), „fondurile de comerț ale micilor negustori israeliți - relatează Petre Pandrea - au fost jefuite de mărfuri și preluate cu pistolul, pe străzi, aruncându-i pe drumuri pe proprietari”. Deva, orașul liderului legionar Ion Moța, „a fost decretat oraș sfânt”, fiind „expulzați toți evreii” <endnote id="(771, p. 164)"/>. Orașul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt de la Început ? Care sunt caracterele unui neam ? Neamuri de culoare. Ierarhia neamurilor. Țiganul, evreul, ungurul, sasul, românul etc. Cum sunt explicate Însușirile naționale ?” <endnote id=" (765, p. 248)"/>. Într-o legendă populară autentică, culeasă tot În nordul Moldovei, se relatează ce „talanturi” [= talente] a Împărțit Dumnezeu, la Începutul lumii, „celor Întâi popoare”. Conform legendei, cele dintâi nații ar fi jidanii, țiganii și moldovenii (aceștia din urmă fiind Împărțiți, la rândul lor, În „boieri” și „țărani”). Sosiți primii În fața lui Dumnezeu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 141)"/>. Evident, evreul putea să-și ascundă coada, dar coarnele mai greu, așa că este uimitor că anume acest stereotip a supraviețuit totuși, În pofida faptului că (in)existența acestui accesoriu fizic din creștetul capului putea fi ușor verificată. Joshua Trachtenberg relatează o experiență personală simptomatică, petrecută În primele decenii ale secolului XX : „Odată, În timpul unei călătorii prin Kansas (SUA), am Întâlnit un fermier care a refuzat să creadă că sunt evreu, pentru că nu aveam coarne pe cap” <endnote id="(242, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale deicidului, pentru că - din punctul de vedere al dogmei creștine - ostia și icoana nu simbolizează, ci chiar sunt Corpus Domini. În toate cazurile, din ostia călcată În picioare, din crucifixul Înțepat sau din icoana Înjunghiată țâșnește sânge - simbolul vieții. După cum relatează Evanghelia, la fel s-ar fi Întâmplat și la moartea lui Cristos : „Și venind la Isus, au văzut că murise [...]. Dar unul dintre ostași l-a Împuns cu sulița În coastă și a ieșit numaidecât sânge” (Ioan 19, 33-34). Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ostași l-a Împuns cu sulița În coastă și a ieșit numaidecât sânge” (Ioan 19, 33-34). Este un alt fel de a spune că Isus continuă să fie viu, chiar și după ce „și-a dat duhul”. O legendă medievală spaniolă relatează fapta unui evreu din Toledo, care - vrând să se răzbune pe creștini - ar fi uns cu venin imaginea din biserică a Mântuitorului crucificat. Când o bătrână creș tină s-a apropiat să-i sărute picioarele, Isus și le-a retras
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care un ovrei au dat cu un cuțit În chipul domnului, și au ieșit sânge. Se vede și până astăzi În icoană - că iaste la Argeș, la mănăstirea sa ; leat 7023 [= 1515]” <endnote id="(75)"/>. De asemenea, legenda a fost relatată și de Paul de Alep - secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei - În jurnalul călătoriei lor În Țările Române. El a descris icoana respectivă, pe care a văzut-o la Mănăstirea Argeș, la 14 ianuarie 1657. Paul de Alep a susținut că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rus prin Constantinopol, a văzut la Mănăstirea Periolept „icoana Precistii, pe care un evreu o pătrunsese [cu cuțitul], [...] și din care a ieșit sânge, ce se vede până acum”. În anul 1200, un alt pelerin rus - Antonie, arhiepiscop de Novgorod - relatează că a văzut În biserica Sfânta Sofia din Constantinopol „icoana Prea Sfintei Fecioare ținând [În brațe] pe Hristos ; un evreu lovise la gât pe acest Hristos cu un cuțit și a curs sânge”. „În diaconicon - continuă pelerinul rus - sărutarăm acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În brațe] pe Hristos ; un evreu lovise la gât pe acest Hristos cu un cuțit și a curs sânge”. „În diaconicon - continuă pelerinul rus - sărutarăm acest sânge al Mântuitorului nostru ieșit din icoană” <endnote id="(73, p. 8)"/>. Legenda este relatată În secolul al XII-lea și de un pelerin englez la Constantinopol, care a văzut (tot la biserica Sf. Sofia) o icoană similară, despre care tradiția spunea că a fost Înjunghiată de un evreu. „Restul povestirii - aruncarea icoanei În puț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cazacii ucid o turcoaică de la marginea satului, convinși că ea, nefiind creștină, a provocat molima care decima vitele comunității <endnote id="(140)"/>. În Memoriile sale, contele ruso-francez Langeron - vorbind despre „cruzimea rușilor” - relatează următorul fapt, petre cut În Moldova În timpul războiului ruso-turc : În iarna lui 1788, În urma unei vijelii distrugătoare care a surprins armata generalului Kamenski, acesta a pus să fie omorâți un evreu și (prin decapitare) mai mulți prizonieri tătari <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
După ce au fost transportați la Galați sub escortă, soldații români i-au aruncat În apele Dunării din ordinul superiorilor. Un evreu s-a Înecat, altul a Înnebunit. Ceilalți au fost salvați de către soldații turci. Aflat În Germania, Adolphe Stern a relatat acest „episod zguduitor”, după cum l-au descris „ziarele din Lipsca” (754, p. 56). Acest tip de eveniment nu pare accidental În zonă. N.V. Gogol a descris un episod similar În romanul istoric Taras Bulba (1835) : „Jidani afurisiți ! La Nipru cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întrunirilor în Basarabia și nordul Moldovei, unde terenul părea mai propice pentru câștigarea de noi aderenți. Populația evreiască se simțea intimidată și amenințată de acțiunile Gărzii de Fier. Ca urmare, organizațiile evreiești sprijinite de presă - care exagera pericolul legionar și relata despre actele de agresiune ale legionarilor împotriva evreilor - au desfășurat o adevărată campanie pentru a determina guvernul să retragă autorizația pentru marșurile legionare. Acuzat că sprijină mișcările antisemite și supus unei puternice presiuni, guvernul condus de Al.Vaida Vv. a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
documentele datate la 3 iulie 1940 și 30 mai 1941, oferă date care pot fi mai apropiate de realitățile momentului respectiv. Credibilitatea acestor date este susținută nu numai de instituțiile care le emit ci și de motivația pentru care sunt relatate. Astfel, în procesul-verbal din 3 iulie 1940, scopul precizat al comisiei a fost acela de a emite autorizații care să grăbească înhumarea pentru a împiedica completa descompunere a cadavrelor. În documentul din 30 mai 1941, scopul precizat era de a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
noastre radio, telegrafice și telefonice de a 28 iunie 1940. Evreii au avut o atitudine criminală față de țară și popor care i-a hrănit și ocrotit 22 de ani. Din faptele 334 raportate de personalul polițienesc refugiat și din cele relatate de civili reiese că evreii, când au auzit de cedarea Basarabiei, dând jos masca ipocriziei, arătând adevăratele sentimente față de poporul român au dat mâna cu elementele comuniste formând în orașe și târguri comitete orășenești care au hotărât modul cum să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
să spună ceea ce știu și, eventual, să amendeze inexactitățile de orice fel. Personal, m-am ferit să dau curs partipris-urilor sau propriilor mele aversiuni, dar mi-am folosit „calitatea de martor” și nu m-am abținut să menționez ceea ce trebuia relatat cu această ocazie. Spre deosebire de un editor neutru, am avantajul că pot să includ, pe lîngă informațiile de natură biobibliografică, amintirile de destinatar, de ins implicat - moral și afectiv - cu voie și fără de voie - în unele din „povești”. Scopul e clarificarea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
urmau îndoielile asupra eficienței lor. „O polemică - spunea Camil Petrescu - impune o mică sforțare”. Zeci de polemici aproape înlănțuite înseamnă negreșit o foarte mare sforțare, care duce la oboseală, la „căderi”, la „pase proaste”, la boală. „Toată luna ianuarie - îmi relata la 4 februarie 1974 - m-am simțit prost (aproape zilnic la... policlinică). și mai rău, sufletește, dar mă străduiesc zilnic să devin un filosof senin”. Cîteodată obținea seninătatea, însă n-o păstra prea mult timp. Polemiștii sînt sau devin triști
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Iași (1-12 iulie) orgoliosul și megalomanul I. Const[tantinescu], despre ale cărui isprăvi ți-am vorbit, m-a denigrat pe unde a putut (inclusiv la redacții și la prietenii adevărați), prezentînd total fals așa-zisul incident despre care ți-am relatat. Posibilitatea unei reconcilieri este exclusă pentru totdeauna. Cum îi cunosc bine laturile slabe, acest individ, sunt sigur, va ajunge foarte prost. Este, în exclusivitate, omul interesului, care se iubește numai pe sine și pe nevasta-sa , pe care a mulat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
față. Privea veselia din jurul său, îngăduitor și trist, ca pe un amurg. Ne scrisesem unul altuia și am continuat să ne scriem. Corespondența primită de la el e una dintre cele mai substanțiale din cîte păstrez. Pe un ton sceptic, sînt relatate suferințe diverse: lipsuri, accidente, boală, dificultăți în relațiile cu editurile și cu redacțiile revistelor, cenzură și autocenzură, nemulțumiri provocate de climatul moral și intelectual al epocii, una constrîngătoare, implacabilă, tragică în viziunea sa. Dar și multe proiecte în ordinea creației
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aflate În fabricație la Fabrica de antibiotice Iași și denumirile lor, deoarece nu avem aprobare”. „Vulpoiul” F. Șerbescu pus de partid să vegheze la deplina liniște a cetățenilor patriei noastre socialiste, interzisese informația din emisiunea „Glasul patriei” În care se relata „...despre construirea În Japonia a patru tancuri petroliere românești, precizîndu-se capacitățile acestora și termenele la care vor intra În probe și În cursele de transport”. Considerăm că motivul real al refuzului difuzării acestei știri a fost acela al provenienței tancurilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]