8,989 matches
-
a spiritului de grup și cu riscul asumat de a fi pus pe linia moartă a vreunei cariere, a vreunei situații social-politice. Societatea perfectă implică o uniformizare socială a indivizilor, pentru că aceasta nu poate deveni perfectă fără ca individul să-i slujească. Aici vedem etatizarea socială. Individul format, cu toate pretențiile sale de a se diferenția, de a-și afirma personalitatea printr-o serie de diferențe în gândire și de acțiune, nu poate fi elementul docil al societății perfecte și al statului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
elitistă se află condițiile (de producere) ale nazismului și ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei istorice. Toți acei intelectuali, unii cu o gândire remarcabilă și foarte bine instruiți, care au slujit diverselor regimuri politice dictatoriale, practic, au susținut posibilitatea crimelor comise de acele regimuri și a diverselor abuzuri de putere. Cele mai sinistre efecte ale ideii de elită din secolul XX sunt Holocaustul și crimele regimurilor comuniste postbelice. De exemplu, Heidegger
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda [...]. Căci el nu disprețuiește și nici nu respinge cererea sărmanului și nu-și întoarce fața de la el, iar când strigă către el, îl ascultă [...]. și descendența mea îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generației [viitoare] și vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naște: „Domnul a făcut acestea!” (vv. 23.25.31-32). E posibil ca Isus să fi avut în minte întregul psalm, inclusiv concluzia optimistă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nevoie de libera dezvoltare a tuturor însușirilor [...]", autorul pledează pentru un spor de autoritate ministerială, în timpul perioadelor care urmează unei etape revoluționare. Astfel, el apreciază că: "un egoism mai mic al indivizilor", un "despotism al miniștrilor", înțeles ca adevărată autoritate, slujind mulțimii, ar crea condițiile necesare pentru depășirea crizei de autoritate din acel moment, ceea ce ar duce la apariția unor gospodării în folosul celor guvernați și nu în folosul exclusiv al celor care guvernează 312. Partidul condus de Gheorghe Brătianu accepta
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
umor absurd, scene improvizate, ca în comedia italiană medievală, flashuri de real și inserări în simbolic. Și încă: pasaje în versuri, efecte sonore, „ritmică alegorică”. Sumedenie de personaje, „personaje corale și speciale”, „personaje reci” („voci”, „umbre” ș.a.), personaje-măști, balerini. Toate, slujind un proiect dramatic orgolios, dar fără o deosebită percutanță în plan valoric. Talentul, la S., nu-i pe măsura gândirii lui teatrale efervescente. Într-o țară capitalistă - ca om de stânga, autorul are ce are cu burghezia ahtiată după îmbogățire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
nici o realitate cunoscută. „Este un fel de scaun cu picioarele tăiate”, explica Charlotte, și imaginea mobilei mutilate ne lăsa perplecși. Ca și Nicolae, ne-am stăpânit dorința de a pipăi mantaua de purpură cu fireturi de aur stins care-i slujise lui Napoleon în ziua încoronării. Aveam nevoie de pipăitul acela profanator. Universul în gestație era încă lipsit de materialitate. În Sainte-Chapelle, un pergament zgrunțuros a trezit dorința aceea - Charlotte ne-a destăinuit că literele alungite, scrise cu mâna, fuseseră trasate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea?, m-am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea?, m-am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și să stea îngropate într-un cufăr vechi, într-un oraș somnoros și prăfuit, pierdut în inima unei câmpii nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
modificărilor de structură la nivelul discursului, al frazei, al cuvântului și, în sfârșit, al corespondentelor sonore. Ultima fază, restructurarea, oferă prilejul discutării variantelor și nivelurilor de limbaj. Stilurile sunt abordate funcțional, caracteristicile lor fiind dictate de scopurile pe care le slujesc. Aceste scopuri sau funcții vizează fie eficientă - de fapt inteligibilitatea -, fie efecte speciale: sporirea impactului, înfrumusețarea formei mesajului. Trăsăturile stilistice sunt și ele de două feluri: formale (aranjarea cuvintelor) și lexicale (cuvintele și expresiile folosite). Definițiile caracterizate prin acuratețe și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în texte poetice, dar și în contexte în care personaje din afara poporului ales recunosc existența unei divinități supreme și o slujesc: Melchisedec (Gen 14, 18.19.20), Balaam (Num 24,16). În Psalmi, YHWH și ‘ElyÄn sunt adesea sinonime pentru realizarea paralelismului care este elementul esențial al acestui tip de poezie. În toate aceste situații funcționează că nume propriu: Qaƒ ba-YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pavel folosește o expresie mai amplă pentru a sublinia existența lui Dumnezeu în contrast cu nimicnicia idolilor, când le scrie tesalonicenilor: epestrépsasthe pròs tòn theòn apò tÄÎn eidÀlÄn douleúein theÄÎi zÄÎnti kaì alQthinÄÎi: „v-ați întors la Dumnezeu de la idoli ca să-i slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat” (1Tes 1,9). Semnificații de bază: existent, viu, pentru totdeauna. 3.2.1.3.2. ho alQthinós: „Cel adevărat (SC, Blaj, BVA, G-R, BS); „Cel ce este adevarat” (C); „qui verus est” (Vg); „le Véridique
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
toți...” (BVA) De asemenea, în Mt 20,28 și Mc 10,45, Isus spune despre sine: ho hyiòs to¤ anthrÀpou ouk QÎlthen diakonQthQÎnai allà diakonQÎsai kaì doónai tgn psychgn auto¤ lýtron antì pollÄÎn: „Fiul omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața că răscumpărare pentru multi.” 301 (t.n.) Semnificații de bază: Cel care îi eliberează pe oameni de păcat cu prețul propriei pătimiri și morți + metonimie. 3.2.2.13.3. ho amnòs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
asemenea, în Mt 20,28 și Mc 10,45, Isus spune despre sine: ho hyiòs to¤ anthrÀpou ouk QÎlthen diakonQthQÎnai allà diakonQÎsai kaì doónai tgn psychgn auto¤ lýtron antì pollÄÎn: „Fiul omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața că răscumpărare pentru multi.” 301 (t.n.) Semnificații de bază: Cel care îi eliberează pe oameni de păcat cu prețul propriei pătimiri și morți + metonimie. 3.2.2.13.3. ho amnòs to¤ theo¤: „Mielul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că nu oricine poate avea statutul de manager și nu oricine poate modela și forma pe cei de lângă el. Iar dacă ajungeți să fiți manageri Într-o instituție de Învățământ, nu uitați că aici este locul În care educația este slujită de elemente Încercate și devotate, aici este lăcașul unde formarea și instruirea este Într-o armonie deplină cu trecerea timpului ce-l trăim. În Încheiere vă rog să vă gândiți că: “VALOAREA NU AȘTEAPTĂ ANII”. CONSIDERAȚII MODERNE PRIVIND ABORDAREA MANAGEMENTULUI
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare. Daria și Fapta sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
a fost "anexat"19 ca strămoș ilustru a cărui operă, supusă sfârtecării cu "foarfecele"20 care au înlăturat toate inadvertențele, denaturată și contrafăcută 21 prin prefețe și studii dirijate, dobândea privilegiul supraviețuirii printr-o recalificare în sprijinul luptei de clasă, "slujind construirii României socialiste"22, dar care, în ciuda deghizării impuse din rațiuni politice, putea provoca dezastre asemenea unui cal troian. Academicianul post-mortem Caragiale își putea oricând trăda noii "amici", manifestându-și ingratitudinea printr-o ofensivă surprinzătoare îndreptată chiar împotriva celor care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care ironia este considerată "un lux". Profetică, în acest sens pare observația lui Caragiale dintr-o scrisoare trimisă lui Th. Missir: " începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai sluji de mângâiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul"144. 3.7. Sub semnul ironiei Despre semnificația și rolul ironiei în creația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mlădios): Îmi dați voie, domnule inspector... (Cu poză, patetic.) Să nu ne înduioșăm, domnilor, pentru o pedeapsă bine meritată! Democrația e severă și fără milă când sunt în joc interesele poporului!... Țara cere muncă și cinste multă celor ce o slujesc cu pasiune!... Da, domnilor!... Și de aceea trebuie să eliminăm dintre noi toate uscăturile, să facem toate jertfele, ca astfel să întemeiem în România nouă și mare o epocă de cinste, libertate și dreptate!...99 Satira politică pe coordonatele impuse
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a absurdului în toată ilogicitatea sa. Au cultivat, așadar, paradoxul, oximoronul, ambiguitățile, incongruențele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
n-a mai pătruns nimeni, devine o torță vie și țâșnește prin lumină înspre lumină "pe adevăratul ei drum: în sus", așa cum spunea profetic în prima replică a tragediei. Personajul sorescian nu-l mai așteaptă și nici nu-l mai slujește pe Godot, pentru că i se asimilează ("lumea e de-a dreapta și de-a stânga mea") și de aceea, ultima lumânare, propriul trup aprins ca un rug, este pentru "sufletul" său, și nu ca jertfă supremă pentru un Dumnezeu mort. După
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se folosesc diferite obiecte purtate de victimă (brățări, traiste ș.a.), se recurg la descântece, vrăji și blesteme, se trag săgeți vrăjite, din os de om, În partea unde se află jertfa pe care și-au ales-o. Aceluiași scop Îi slujește un os ascuțit, o bucată de lemn sau o suliță În miniatură care se aruncă noaptea În timp ce vrăjitorul rostește formule magice cântate sau murmurate, pricinuindu-i victimei o boală grea sau chiar moartea. „Dacă un băștinaș australian găsește pe neașteptate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se aprinde focul pentru a-l Încălzi pe răposat. Incinerarea este mai rar Întâlnită, după cum și Înmormântarea dublă și parțială, cadavrul fiind mai Întâi lăsat să se usuce Într-un copac, și apoi oasele sunt Îngropate. Câteodată arborele scorburos care slujește drept coșciug se străpunge pe deasupra cu o suliță, pentru a prinde cu ea gâtul 239 Ibidem, p.19. 112 celui răposat, sau tot copacul se arde după ce s-au Îndeplinit riturile de Înmormântare. Tasmanienii Își leagă morții de mâini și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cântecele. Pentru Întărirea efectelor, australienii folosesc „bețe sunătoare”, hârâitori și alte instrumente asemănătoare, tigve, copaci scorburoși ș.a. Cea mai veche formă a acestor instrumente este așa numita zbârnâitoare, care joacă un rol deosebit de Însemnat cu prilejul ceremoniilor mistice ale australienilor, slujind drept „voce” a unor ființe dumnezeiești. Nici o femeie sau tânăr neinițiat nu are voie să vadă zbârnâitoarea. Unele triburi foloseau un lemn lung golit pe dinăuntru, care atunci când se sufla scotea un zumzet ciudat (didgeridoo), ca o chemare a spiritelor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se ridică o colibă, În care poți găsi nuci de cocos, unelte de pescuit, tigve umplute cu apă, și o vatră În care arde focul. Luntrea mare este prevăzută cu pânze de rogojină, Împletite din frunze de pandanus. Ca ancore slujesc pietre mari sau coșuri umplute cu pietre, iar cârma este aninată de un băț la pupa luntrei. În partea de sud-est a Noii Guinee și pe insulele Santa Cruz aceste pânze au cunoscut forma de « cozi de rândunică», În timp ce pânzele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
femeile, fie că sunt păgâne, asemenea femeii siro-feniciene (Mc 7,24-30), sau considerate eretice și egale cu cele păgâne, asemenea samaritencei (In 4,6-27). A permis Mariei din Magdala și altor ucenice din Galileea să-l urmeze și să-i slujească în timpul activității sale (Lc 8,1-3) și ele nu l-au părăsit în ultimele clipe tragice din viața sa umană. În casa din Betania, spre deosebire de sora ei Marta, Maria uită de toate și se preocupă să nu piardă niciun cuvânt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]