9,106 matches
-
contencios! Probabil că va trebui să răsfoim analele infamiei pentru a descoperi o porcărie similară: adică un partid care lansează îndemnul la nesupunere igienică! Dincolo de grosolănia, de mizeria morală, de calculul veros există temeiuri obiective ca pesedeii să aibă o spaimă mortală de curățenie. Într-o lume curată, la propriu și la figurat, indivizi de teapa lor nu și-ar găsi de lucru nici la... salubritate. Ei cultivă în mod deliberat murdăria - morală și fizică - pentru a se cățăra neobservați pe
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
era tocmai un zgomot, pentru că nu-și dădea seama din ce direcție venea, și totuși i se părea că zgomotul acela n-a încetat, că plutește în continuare în jurul ei, foarte aproape. Din sufletul bătrînei dispăruse acum orice urmă de spaimă, era convinsă că zorile sînt aproape. - Care-i acolo? întrebă ea cu o voce nu tocmai sigură. Răspunsul sosi neîntîrziat, dintr-un loc aflat mult mai aproape decît s-ar fi așteptat, chiar din marginea casei întunecate. - Eu sînt- - Care
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
din molozul ogrăzii. Câinele îi privea năucit. Niciodată n-ar fi crezut că ar fi putut vedea așa ceva, fără sași poată apară curtea și casa. Ar fi vrut să se repeadă, dar când vedea fălcile metalice zdruncinând casă din temelii, spaimă îl reținea. Țiganii se înmulțeau văzând cu ochii. Buldozeristul, fără a mai ține seama de ei trecu cu senilele peste ruine spre casă vecină. Trecu prin gard cu aceeași ușurință, lăsând loc excavatorului grăbit sa-ncarce mașinile ce soseau necontenit
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
gard cu aceeași ușurință, lăsând loc excavatorului grăbit sa-ncarce mașinile ce soseau necontenit din strada vecină. În drumul lui trecu și pește cușcă, strivind-o sub senile. Câinele abia avu timp să sară din calea lui, plecând schelălăind de spaimă undeva, aiurea-n oraș. * * * Domnul Georgescu ieși la geam furios. Nu văzuse lumină, dar îl sculase lătraturile câinilor. Mai zări vecinii de la parter deschizând fereastră și mai zări și un câine strecurandu-se în blocul lor. ― Doamne, o să ne atace
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
am avut de spus, că doar acele trei cărți meritau să fie publicate. Poate că nu întîmplător scriu aceste rînduri exact acum: după șapte ani, dacă nu ai loc de veci, te deshumează... Ani de zile am trăit cu această spaimă îngrozitoare, care n-a putut fi alungată de consolarea aparițiilor fragmentare. Cînd, din aceeași carte de sertar, mai multe prestigioase reviste, inclusiv România literară, îți publică ample fragmente, ar reieși cumva că volumul face ceva mai mult decît doi lei
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
sau prietenilor cafea de bună calitate și haine frumoase. Nu știu câți concetățeni ai noștri au avut prilejul să petreacă mai multe zile în șir alături de străini aflați în vizită în România. Sunt absolut sigur că atât mitul supraomului european, cât și spaima de el, s-ar evapora ca prin minune. Ar putea constata că sunt oameni din carne și oase, care suferă și ei de reumatism și au nevoie de ochelari când citesc sau scriu. Sunt mai degrabă scârțari, și nu se
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
cu zi, în timp ce germana este iubita mea nemuritoare . Și limba romană este o iubită. R.B.: Iubita abandonată... D.S.: Da, iubita abandonată. Dar ciudat este că româna ca și germana rămîne pentru mine și o limbă a interogatoriilor,a vinovăției, a spaimei. Deci am o relație schizofrenă cu cele două limbi, în timp ce italiana este integră. Limba română , limbajul politic, al anchetelor, al discursurilor lui Ceaușescu... eram chinuit în română. Și această amintire este prezentă. Mi se întîmplă să am uneori coșmaruri în
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
zona unor răspunsri iritate la o recenzie. Eram pe punctul de a o face, dar am descoperit că dl. Andreescu expediase textul și Observatorului cultural, unde a și apărut în nr. 232 din săptămîna 3-9 august. Ne gîndim, cu oarece spaimă, la impresia pe care și-o făceau cititorii dacă dădeau peste textul dlui Andreescu și în R.L. și O.C. Oricum, dorința dlui Andreescu de a se vedea în două (atîtea știm noi!) reviste în același timp ni se pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
cîte unei flori, o mirosea și se minuna. împărăteasa simțea că, de acum înainte, ea nu mai are limite, că nu există nici o putere pe pămînt care i-ar putea ține în frîu dorințele. Apoi, încetul cu încetul, o cuprinse spaima. Nici pomeneală să fi dorit să-și extindă puterea asupra naturii, a fost luată, pur și simplu, de valul capriciului, de lipsa de măsură atît de caracteristică sufletului feminin. Și cum se tot plimba de la un capăt la altul al
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
liric al Ecaterianei Popa, stilistica individuală este foarte diversă și bine susținută în detaliu. Cei doi graficieni, Petti Velici și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă de gol, este completat de cel de-al doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă de gol, este completat de cel de-al doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex, nici măcar unul de superioritate, și se înscrie perfect
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
vorbește de ,rasa superioară", ,rasa pură a salamandrelor" ce au nevoie de ,spațiu vital" mai larg, de militarizarea lor etc. în mod excepțional, romanul acesta al lui Capek propune, în secțiuni succesive, delirul utopiei construite pe potențe necunoscute, urmată de spaima de această himeră care impune căutarea soluției de a se debarasa de ea prin renegare. Alegoria politică poate ține de istoria momentului, dar și de cea imediat următoare, întrucâtva anticipată. Discursul romanului a mult mai general. E și anamneză și
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
care te-a locuit și noapte și zi: uită-i numele/ tu care auzi în armele de foc hăitașii și te temi:/ ai fost în visul ei omule bun//... afară din tine este pustiul și libertatea unde/ vei scutura sămînța spaimei: atunci se vor arăta semnele de pămînt și te vor lovi/ cu patimă cu sînge cu noapte:/ tu care auzi în lacrima sălbăticiunii bubuitul armei//... pașii Fiarei clipă de clipă în limba pămîntului/ îți strigă numele sub ceruri de cranii
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
lor n-o întrecea pe-a unui brigadier ceapist. (Las' că dl. Constantinescu însuși, mare iubitor de soldăței de plumb, ne-a mai fericit cu un lot de mari galonați, că tot mai rămăseseră prin sertarele Cotroceniului câteva stele nefolosite!) Spaima întipărită pe chipurile comentatorilor politici, titlurile incendiare din paginile întâi ale ziarelor vorbesc mai degrabă despre deruta societății românești, decât despre pericolul reprezentat de acești tigri fără dinți. E suficient să-l asculți treizeci de secunde pe inovatorul lingvistic Chelaru
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
supraviețuiesc cu venituri de sub un milion de lei. Adică sub patruzeci de dolari! Toate acestea nu vor rămâne fără urmări. Oricâte F.N.I.-uri și oricâte Bingo-uri vor demara sub privirile încurajatoare ale viitorilor stăpâni ai țării, ele nu vor elimina spaima de exterminare prin foame, deja adânc înfiptă în mintea românilor. Iată, am ajuns să dăm "Matizuri" pe carne de pui, după ce am dat lemn pe cafea și minereuri pe țigări. E, oricum, un pas înainte! Un pas care vorbește despre
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
Plumbului se revelă înrudit cu Baudelaire, potrivit căruia: "Le goût immodéré de la forme pousse à des desordres monstrueux et inconnus... la spécialisation excesive d'une faculté aboutit au néant", cu Mallarmé, care, "prin excelență poet al poeziei, a notat și spaima, cutremurul pe care ivirea ei o provoacă celui care trebuie s-o manifeste", cu Valéry (La Pythie), cu Thomas Mann care a proiectat acțiunea dizolvantă a poeziei asupra lui Aschenbach și a lui Tonio Kröger. Universul din Plumb se înfățișează
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
lectura ei. Ești un scriitor elocvent și am fost captivat de la început pînă la sfîrșit de istoria tranziției dumitale de la o cultură la alta, ca și de vizita de întoarcere acasă. Americanii au fost atît de feriți de totalitarismul și spaima pe care le descrii, încît e binevenit pentru norocoși ca noi să citim despre o experiență ca a dumitale. Portretul pe care îl pictezi oribilului Ceaușescu - descrierea întîlnirii personale cu el - e o vignetă de neuitat. Sînt multe alte lucruri
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
toți cuprinși, a sângelui lățit în băltoace în piața execuțiilor publice, sorbit cu aviditate de câinii Parisului strânși roată în jurul ghilotinei, ea însăși personaj al romanului, instinctele cruzimii dezinhibate, izbucnind în mulțimile agitate de furia uciderilor, ca în transă hipnotică, spaima de conspirații, de trădări, care furnizează mereu alte și alte victime călăului legendar Sanson, toate acestea și altele sunt expresii ale unui vast proces istoric dezaxator. Ieșirea din matcă a vremurilor, sub efectul parcă al unei demonii, este de altfel
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
Domne de cei ce-mi vor binele./.../ de dictatorii încurcați în strunele harfei de cei supărați pe propriile lor popoare acum când vine iarna și n-avem nici ziduri înalte nici gâște pe Capitoliu doar mari provizii de îngăduință și spaimă.
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
iar De unde până unde, Amarul târg al unui exil fără de sfârșit - nemișcată rămâne statornicirea creatorului în aria sa de semne, acolo unde, dramatic, „lucrurile mici se-ascund în cele mari// lucrurile mari se-ascund/ în cele mici// fiecare tremurând de spaima celeilalte” (Paradox), unde „ Fondul e colina în care e-nchisă Forma/ cum un izvor// și ambele cântă/ cu-atâta foc”, pe când pentru scriptor „hârtia e o rană veche precum începutul Lumii// hârtia albă: misterium fascinans;/ textul ce-o acoperă: misterium
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de observație, încăperea în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
ochii strînși - cînd și-i deschide/ are să vadă lumea ca totdeauna și are să uite/ că o vreme s-a jucat de-a vînătoarea în zăpadă, ea fiind/ sălbăticiunea vînată, și tot ea, cu surîs rău, hăitașii, și tot ea, trăind spaima care s-o împingă urît, cu suflarea tăiată,/ spre mine, să ceară ajutor” (marea fantezie cu trei fulgi pentru martha). Interiorul, deltă plină de fine aluviuni afective, devine obsedant aidoma unei antinaturi. În contextul unor poetici tradiționale, axate pe osmoza
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
Lecția de limbă moartă de Andrzej Kusniewicz, pierderea clipei este dureroasă. Aflați ei înșiși în pragul dispariției și fiind totodată martorii unui ev în crepuscul, ei știu că soarta nu le făgăduiește timp pentru a face posibilă amintirea vremilor apuse. Spaimă celui căruia i se refuză viitorul este dublată în cazul lor de regretul celui căruia i se refuză mîngîierea prezentului devenit trecut rememorabil. Cu alte cuvinte, sub semnul unei confuzii între "Avenir" și "Souvenir" (inscripția funerară care joacă feste ochilor
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
nu numai la puritate, ci și la un iz de putrefacție. Cum este când mori? "Plânge-n mine tare teamă - mărturisește poeta -,/ însă Moartea, cum e mama,/ blând mă leagănă la sânu-i,/ și-mi alunga, prin uitare,/ grijile și toată spaimă." Rareori a mai reprezentat cineva atât de tulburător atitudinea maternă a Morții față de alesul ( în acest caz: aleasă) ei. În mod paradoxal, tocmai vitalitatea exuberanta o face pe poeta să aibă permanent conștiința morții. În poemul Perspectiva ea cedează rolul
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
asociate dereglărilor. Încrucișarea de biografii maladive cu fiziologicul ucigător nasc o lume aparte, citadin contradictorie entologic. Din concretul etnic urcăm spre orgoliul epuizării funeste. În spatele deformărilor pomenite se ițește o ordine oculta, cum și o stilistica minuțios diferențiată de grele spaime. Spiritualitatea iudaica marchează întreaga rețea de simboluri problematice, de incursiuni strămutate în regatul păcatelor și ispășirilor. Este o spiritualitate puternică, polifonica, deloc întâmplătoare, ciudată, chemată la matcă vieții de un dor nesleit spre peregrinare, mult peste nivelul contingentului. Rezultă o
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]