10,586 matches
-
erau aprinse, așa că nu era suficientă lumină. Totuși, se putea desluși dacă mai este vreo persoană în cameră. Noroc că nu a căutat sub pat că acolo erau ascunse surorile mele și o vecină. Nu au avut posibilitatea să se strecoare afară din casă. Între timp a fost alertat bunicul, care nu stătea departe de noi; a venit și a reușit să-l scoată din casă și din curte. Războiul a lăsat urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
armonia și o notă optimistă. Să-l urmărim deci pe Grigore Antipa în demersul tău: „Nici un popor de pe întreaga suprafață a globului nu a fost mai ponegrit ca poporul român. Neadevăruri patente, statistici anume ticluite, insinuări tendențioase, etc., s-au strecurat de mai bine de o jumătate de secol în literatura beletristică și științifică din toate Țările, în cărțile cele mai răspândite de informațiuni (Lexicoane, Enciclopedii, descrieri de călătorii, ghiduri etc.), în descrieri geografice, reviste științifice, ziare și așa mai departe
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
zona fostei „cortine de fier” este reluată după legile unei istorii perimate. Și Grigore Antipa continuă: au știut să îmbrace într-o formă științifică - și uneori cu aparență de simpatie prefăcută - toate ticluirile și insinuările lor, spre a le putea strecura în organele cele mai importante de publicitate din toată lumea, sau spre a le publica în cărți cu aparențele cele mai serioase de obiectivitate științifică, contestându-ne originea, limba, toate calitățile culturale și însușirile firești - trupești și sufletești - progresele ce le-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
luate ca „vorbe în vânt”, cum mulți încearcă să ne convingă în unele emisiuni televizate sau în presă. Însă unele vorbe prind. Par a fi comandate și întreținute cu mari eforturi financiare de unele cercuri. Au reușit chiar să se strecoare în casa noastră și să ne „ajute”, să ne educe și să ne emancipeze fără alte pretenții decât satisfacerea unor veleități altruiste. Și pentru a înțelege că astfel de manifestări nu sunt izolate, sunt aduse și alte argumente: Nu comentăm
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și d-ta cu ei”.”. Pentru Leon expediția făcută împreună cu Kükenthal și Weissenborn a constituit o cotitură în activitatea sa. De altfel cele consemnate de el sunt edificatoare. Este însă impresionantă întâlnirea sa cu maestrul, cu omul care știa să strecoare în sufletul discipolilor săi cultul pentru munca științifică și focul sacru al cercetării, așa cum obișnuia să spună profesorul Ioan Borcea. „Nu pot uita cu câtă plăcere m-a privit la reîntoarcerea mea din Norvegia, cerându-mi să-i indic pe
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de zid protector invizibil, permițându-i să-și continue activitatea rabinică fără ca pericolul unei noi arestări, deși fără șicane directe, să fi fost suprimat, până ce va reuși, datorită unei manevre ingenioase de deturnare a atenției organelor de securitate, să se strecoare printr-o portiță de scăpare descoperită adhoc și să plece, împreună cu soția și doi copii, la bordul vasului "Transilvania", în Israel. Dr. Moses David Rosen a fost ales, foarte de tânăr nu împlinise treizeci de ani în funcția de șef-rabin
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pe care o astupa la nevoie și chiar un fel de pat. Ploaia la început bătea dinspre Miorcani, apoi s-a sucit și venea dinspre Prut. Nu după mult timp a întors-o și bătea dinspre Coțușca. Șuvoaie reci se strecurau pe dedesubt dar Costică nu stătea degeaba. Cîțiva snopi pe jos, puși cu socoteală, reușeau să țină puhoaiele departe de picioarele și pielea bietului drumeț. Totuși Potopul acesta a fost mai mare decît cel de pe vremea lui Noe. Atunci au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de măritat și de hîrjoană. Mă, tu tot vrei să mergi? întreabă unchiul Victor. Da... a, spun eu mai puțin hotărît. Am rămas doar patru, adică trei flăcăi voinici și eu drept... coadă. Se iscase un vînt rece care se strecura pervers prin toate neetanșeitățile bulendrelor de pe noi. Zăpada scîrțîia sub opincile mele și sub botinii celor trei flăcăi. Opincile erau înghețate bocnă, mîinile mă usturau și o fleandură de fular peste nas nu servea la cine știe ce. Unde ai luat dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Victor, se uită și el ca un dobitoc și rîde. Mă mai și mîngîie, animalul, ca și cum și-ar lua rămas bun. Eu îl țineam strîns de mînă, era cel în care îmi puneam toată speranța. Vîntul sufla tăios și se strecura pervers pe sub bulendre, dar eu transpiram. De frică. Unul dintre animalele alea de flăcăi vine cu o propunere înspăimîntătoare. Eu zic s-o luăm fiecare pe cont propriu. Ăsta mic nu se poate ține de noi, îl lăsăm să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Doar Dumnezeu știe de ce fac oamenii asta. Cînd apele cresc și devin furioase, rîulețul se transformă în asanator și duce la vale toate mizeriile și spurcăciunile acelor locuri. Nepătrunse sînt însă căile apelor și prin pămînt, prin canale nevăzute se strecoară în fîntîni, în apa freatică. Așa ajunge apa infestată în burtica noastră care, săraca, ne avertizează că ceva nu-i în regulă. Evident că burtica este învățată cu tot felul de mișcurici, de gîngănii spurcate, pe care toarnă acid clorhidric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fiu ca tine, mamă. Cele două femei, mamă și fiică, au înțeles ce mulți n-au înțeles. Dar chestia cu apa Prutului... Cam scump somnul de la Prut În memoria fratelui meu Victor Sufla un vîntișor rece ca gheața care se strecura perfid spre pielea omului. Ca să provoace suferință maximă celor care urmăreau cu ochii holbați dacă mișcă sau nu mișcă plutitorul de la scula de pescuit, vîntișorul ăsta lovea acolo unde erai cel mai sensibil, adică la zestrea bărbătească. Pe malul Prutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura ca un ombilic în burta enormă a codrului. Deodată drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și spune triumfător celor dragi: Ați văzut? Am învins! Hristos a înviat! Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită. În căsuța aceea părinții Larei au viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să aștearnă aur curat pe hîrtie, aur generat de neuronii mei aflați într-o teribilă mișcare browniană, adică mai pe șleau, într-o grozavă zbenguială bezmetică. Simt cum fluxul creator se umflă ca o gogoașă și se grămădește să se strecoare printre țevi înguste, selec tante, ca la o fabrică de cîrnați. Așteptam să văd cum filtre, nevăzute de profani, lasă spre lumină esența gîndirii omenești, esență care a fermentat secole și secole și acum, în seara aceasta se revarsă strălucitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
presupune că musai trebuie să fie demn, autoritate morală, prestigios, măreț, vrednic, capabil, destoinic, corect, respectabil, rezervat, sobru. Nu am avea motive de cîrcotășeală dacă un demnitar nu ar avea nici una din aceste calități enumerate mai sus. DEI însă ne strecoară o‚ "șopîrlă"‚ și anume că acest cuvînt, demnitar, provine de la franțuzescul digni taire, după cuvîntul digne, adică demn. Cu alte cuvinte cuvîntul demnitar ar cam implica și sensul de demn. Sigur, mă aștept la o reacție virulentă din partea unor demnitari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de multe calorii, trec și eu cu un aer de nepăsare și mă mir de cît de abstinent sînt. Mă agăț de lactate și abia dacă ating "carnatele". Doar cîteva felii de somon subțiri de să vezi prin ele se strecoară printre dieteticele chestii alese cu grijă. Marea majoritate a meselor sînt libere și aleg un loc cu vedere spre aeroport. Oftez și apoi beau puțin suc de portocale. Încă nu mă grăbesc să apuc cuțitul și furculița și sînt surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prînz, ne plimbam pe aleile din jurul lacului. Alei umbroase, cu mirosuri de fîn cosit de pe la mine de acasă. Vorbim de una, de alta, rar despre altceva decît despre acele locuri cu lunga și bogata lor istorie. Pe acolo s-a strecurat acel cavaler pentru o răpire, acolo a murit în duel acel nefericit cavaler fără prihană, de acea creangă s-a spînzurat ăla dus puțin cu sorcova. Ce mai, peste tot istorie veche și contemporană. Cu barca aceea Georges a plimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care se prăvălesc în mare, cu vîrfurile arse de soare și cu vile care de care mai ochioase. Cînd treci în Corint remarci un canal săpat în stîncă, îngust ca un coridor de școală confort redus, dar prin care se strecoară vapoare pîntecoase. Corintul a devenit astfel o insulă și grecii sînt mîndri de realizarea lor. Cînd Patras-ul apare, în sfîrșit, remarci imediat că este un oraș mare, cu urme în trecut dar și cu pretenții viguroase în viitor. Portul imens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că o poate face. Am cuprins-o în brațe și, culmea, am început să țip și eu cît mă țineau plămînii. Valuri compacte de apă se izbeau cu furie de tot ce întîlneau în cale. Apa a început să se strecoare în casă. Asta a făcut-o pe soție să se oprească și să încerce să mă calmeze. Chiar a reușit s-o facă, dar deodată ne-am dat seama că Mașenka nu era în casă. Mașenka, țipă soția, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
manual de Istorie, se simte atras, ca de un miraculos magnet, de întâmplările și faptele înaintașilor, de toate câte au fost pe când el încă nu era. De multe ori, fără să și-o impună în chip deliberat, acel om se strecoară pe firul Istoriei, ca pe acela al unei ape curgătoare, dar în sensul invers al curgerii ei, pentru a-și descoperi izvoarele și datele de bază ale propriei biografii. Ispita cu care Istoria îi ademenește pe artiști - scriitori, plasticieni, muzicieni
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
decât pe bacșiș, serviciile în genere nu se pun în mișcare decât la suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a fraieri, de a da „țepe“ și „tunuri“, de a te strecura șmecherește, de a „da clasă“, de „a lua fața“, de a te-nvârti. Nici una din aceste metehne nu se poate explica prin proastă organizare, sărăcie, corupție. E mai degrabă adevărat că și proasta organizare, și sărăcia, și corupția sunt rezultatul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
drept frig. Și socotește că ceea ce e esențial în alcătuirea sa omenească nu atârnă de această „rece“ constatare... Potrivit Evangheliilor, salvatorul lumii, speranța ei ultimă, și-a făcut apariția iarna, într-o iesle încălzită numai de răsuflarea vitelor. Așa se strecoară, uneori, soluția în istorie: în chip discret și mizer. Frigul nu e, în cazul acesta, frig pur și simplu, ci o parabolă a lumii. Iar a spera nu e nimic mai mult decât a fi atent la aburul cald al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur toxic, deopotrivă umil și obraznic, înzestrat prin naștere să lingă, să pupe și să scuipe după cum e cazul, el nu gândește, ci combină oportun, nu acționează, ci se strecoară convenabil, nu comunică, ci pestiferează. În timp ce fură la cântar face bancuri, în timp ce îți întinde mâna, te vinde. Dinamica lui e o succesiune de târâre, salt furtiv și scurgere băloasă. Simte prompt care sunt alianțele utile, cultivă, prin afinitate, ticăloși din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreție picantă, senzațional și vulgaritate. Numai că, în țările cât de cât normale, tematica aceasta e preluată de publicații specializate, numite tabloide, „presă de supermarket“, „junk-food news“. Uneori, și ziarele „serioase“ lasă să se strecoare, în josul câte unei pagini marginale de divertisment sau de „diverse“, câte o bârfă în doi peri despre celebrități din sport, cinema sau politică. La noi însă, procentul de tabloidizare a tuturor ziarelor și a tuturor posturilor de televiziune a atins
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
florini, deci împreună 50.000 de guldeni peșin, și și-au stabilit apoi drept domiciliu Moldova, unde locuiesc și acum. Altă pagubă pentru locuitori rezultă prin mulțimea evreilor sărmani ce nu pot fi întrebuințați la nici o muncă, care s-au strecurat în Bucovina de la războiul rusesc și din timpul ocupației Majestății Voastre încoace și care reușesc să se hrănească foarte îndestulător, împreună cu animalele lor, prin arendarea cârciumelor, la care, prin șiretlicurile lor periculoase, îi aduc pe țărani la mari datorii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]