8,796 matches
-
Jandarmi, Facultatea de Științe Juridice și Administrative, Facultatea de Pompieri sau Facultatea de Arhivistică. Școlile postliceale ale Ministerului Afacerilor Interne scot la concurs 1.434 de locuri pentru agenți de poliție, agenți de poliție de frontieră, subofițeri de jandarmi și subofițeri de pompieri și protecție civilă. MAI beneficiază și de 123 de locuri la instituțiile de învățământ ale altor structuri din sistemul de ordine publică și siguranță națională. Recrutarea candidaților pentru admiterea la instituțiile de învățământ ale MAI se realizează de către
MAI: 2000 de POSTURI DISPONIBILE by Vladimir Neagu () [Corola-website/Journalistic/102192_a_103484]
-
a îndeplinit funcția de președinte al Partidului Social Democrat din Germania. Ferdinand , cunoscut mai ales cu prenumele său mijlociu, s-a născut pe 22 februarie 1840, în Deutz (Germania), care face parte acum din orașul Köln. El era fiul unui subofițer prusac în Infanteria Prusacă, originar din orașul Ostrowo din provincia Posen, și s-a născut în cazarma militară. În tinerețe Bebel și-a făcut ucenicia la Leipzig în meseriile de dulgher și tâmplar. La fel ca majoritatea muncitorilor germani din
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
cu milioane de soldați ce vor lupta unii împotriva altora, urmat de un colaps economic, „faliment în masă, mizerie, șomaj în masă și foamete mare”. Bebel s-a evidențiat prin denunțarea maltratării soldaților de către ofițeri și tot mai frecvent de către subofițeri. Eforturile sale în această chestiune au fost puternic încurajate atunci când regele Albert al Saxoniei a emis un decret cu privire la maltratarea soldaților din contingentul saxon, atacând guvernul imperial care a încercat insistent să nege sau să explice cazurile invocate de Bebel
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
a mers până într-atât încât reprezentanții Crucii Roșii au dat ajutoare românilor numai dacă aceștia s-au declarat maghiari, deoarece respectivele ajutoare au fost împărțite numai ungurilor, germanilor și polonezilor. Posibilitățile financiare, atât ale prizonierilor (fie ei simpli soldați, subofițeri sau ofițeri), cât și ale celor care s-au angajat ulterior ca voluntari, au fost extrem de reduse. Acestea s-au limitat la micile solde plătite conform normelor de drept internațional de autoritățile ruse, solde care abia dacă ajungeau pentru asigurarea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în octombrie 1916 la insistențele guvernului român, guvernul țarist a acceptat să permită trecerea în Regat a 15.000 de prizonieri etnici români, în schimbul a 15.000 de prizonieri germani și austrieci. În urma unor circulare date de comandamentul rus, ofițerilor, subofițerilor și intelectualilor cu grade inferioare aflați în lagăre (nu și simplilor soldați), li s-a permis încadrarea în Armata Română. Lagărul de prizonieri de război de la Darnița a fost desemnat de STAVKA la data de 1/13 septembrie 1916, ca
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
utilându-se în scurt timp, ateliere de croitorie și cizmărie necesare echipării. Guvernul rus a pus la dispoziția voluntarilor echipamentul cu care voluntarii au fost dotați. La Darnița, aflați sub conducerea lui Victor Deleu, 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați voluntari au redactat între 11/24-13/26 aprilie 1917 o "Declarație" pe care au trimis-o tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și reprezentanților presei naționale și internaționale sau partidelor românești. Acest memoriu a readus în fața Marilor Puteri dorința poporului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au creat în total alte 6 comisii: la Bahmut (I), Lazovka (II), Borisoglebsk (III și IV), Eleț (V și VI). Aceste comisii au inclus, de regulă, trei membri (un ofițer al armatei române și, dintre voluntari un ofițer și un subofițer. Comisiile - cărora li s-au atribuit regiuni întinse, au avut indicație de a acoperi cât mai multe localități și de a propaga prin viu grai și prin difuzarea publicațiilor naționale, obiectivele voluntariatului. La 16 iunie ajunseseră pe teritoriul rus toate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
îmbarcării în calitate de „trupă română” pe al doilea vas. Mai devreme decât fusese estimat, în luna mai "Comisia Militară Română" a început evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța, pe 25 mai plecând Trás-os-Montes cu 1.724 de persoane (74 ofițeri, 1.595 subofițeri, gradați și soldați și 55 de civili membri de familie - avându-l alături și pe fostul lor comandant Eduard Kadlec) și pe 1 iunie Huntsgreen cu 1.106 de persoane (758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
595 subofițeri, gradați și soldați și 55 de civili membri de familie - avându-l alături și pe fostul lor comandant Eduard Kadlec) și pe 1 iunie Huntsgreen cu 1.106 de persoane (758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din militari români (pe vas au revenit în țară 116 dintre prizonierii mai bătrâni și bolnăvicioși adunați în baza română de la Vladivostok, alături de un ofițer și trei soldați voluntari ai Legiunii ieșiți din spital - în total 30 ofițeri și 90 subofițeri, gradați și soldați). Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei de 2466 militari, din care 122 ofițeri și 2344 subofițeri, gradați și soldați). Cele 3 transporturi au ajuns fără pierderi umane la Constanța în 4 și respectiv, 7 iulie, iar la Triest pe 15 octombrie 1920. Un mic număr de voluntari a rămas totuși pe drum, făcându-și rosturi fie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
împotriva măsurilor de opresiune adoptate de autoritățile austro-ungare. Încheiat într-o manieră optimistă, documentul a afirmat și credința în viitorul fericit, național și democratic al românilor într-o națiune a tuturor acestora. Semnată de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această declarație a fost tradusă pe lângă rusă]] și franceză și a fost trimisă tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și ziarelor și partidelor politice românești și reprezentanților presei ruse, franceze, engleze și italiene. Memoriul a fost
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților ardeleni și bucovineni. În cea mai mare parte a lagărelor cu prizonieri români a fost difuzată gratuit . Sarcina de difuzare pe întreg teritoriul rus a revenit atât unor ofițeri sau subofițeri din rândul grupării de la Darnița, cât și - mai ales membrilor care au aparținut celor șapte comisii cu scop de recrutare constituite în iunie 1917. Editorialul primului număr a fost scris de către Octavian Goga. În continuare ziarul a făcut o intensă
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
din Dubla Monarhie, cu atât mai mult cu cât Sever Bocu (redactorul șef) a fost adânc implicat în strângerea acestor relații. Datoria de citi gazeta cu voce tare și de a da explicații privind conținutul articolelor a revenit ofițerilor și subofițerilor intelectuali (mulți dintre prizonieri fiind neștiutori de carte). Tot aceștia au avut datoria de a conserva gazeta într-o minibibliotecă, alături de alte cărți sau broșuri trimise din Transilvania sau România. Primul său număr a întegistrat cel mai mare tiraj - 5000
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
mai degrabă decât Roland Garros (patru victorii documentate), a fost primul pilot care a dobândit statutul de as al aviației. La 31 august 1915, sublocotenentul Pégoud a fost împușcat și ucis de unul dintre elevii săi germani de dinainte de război, subofițerul Walter Kandulski, în timp ce efectua o manevră de interceptare a unui avion de recunoaștere german. Avea la acel moment vârsta de 26 de ani. Același echipaj german a aruncat ulterior o coroană mortuară în spatele liniilor franceze. Potrivit unui raport fals, Kandulski
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
cu efective echivalente a șapte batalioane, cu militari din cadrul amestecate din cadrul „Wehrmacht”, „Luftwaffe”, „Kriegsmarine”, „Waffen-SS” și ale serviciilor aprovizionare, care era comandat de generalul Hans von Tettau cu cartierul general la Grebbeberg. Printre militarii SS se numărau elevii școlii de subofițeri „SS Unteroffizierschule Arnheim” și Batalionul de instrucție al 16-lea SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și unitatea sa au jucat un rol crucial în primele faze ale bătăliei. Garnizoana orașului era sub comanda generalului Friedrich
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în seara aceleiași zile cu Batalionul I de parașutiști. Germanii au început atacurile împotriva liniilor defensive stabilite Brigăzii I aeropurtate încă din timpul dimineții. Unități ale Kampfgruppe „Von Tettau” au atacata pozițiile apărate de oamenii lui Border. Soldații scolii de subofițeri SS au atacat Renkum, iar marinarii „Kriegsmarine” au hărțuit militarii britanici de-a lungul întregii zile. Au avut loc lupte de hărțuire în jurul zonei de aterizare „X”, dar aterizarea planoarelor nu a fost împiedicată. Batalionul SS olandez s-a angajat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
divizie în centru, la hotelul Hartenstein. Perimetrul defensiv măsura cam 5 km și era apărat de arpoximativ 3.600 de oameni. În ciuda atacurilor neîntrerupte ale germanilor, linia defensivă britanică a rămas aproape neschimbată pentru următoarele cinci zile. Elevii școlii de subofițeri Hermann Göring a atacat pozițiile britanicilor din partea de vest, pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au primit un ajutor nesperat după ce au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Sosiți ulterior în Moldova, voluntarii din Rusia s-au opus ideii de a fi dispersați sub nume false pentru a evita riscul de a fi tratați ca trădători de autoritățile austro-ungare, solicitând înființarea unui corp de sine stătător, având soldații, subofițerii și ofițerii originari din provinciile românești supuse Imperiului. Pe 9 iunie 1917 a fost constituită pe lângă Ministerul de Război o comisie consultativă a ardelenilor și bucovinenilor, formată din Octavian Goga, Ion Nistor și Leonte Moldovan. La 14 iunie 1917 pe lângă
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
(n. 25 ianuarie 1863 - d. ?, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. a urmat cursurile Școlii de subofițeri din București între 1881-1883, după absolvirea căreia a fost admis să susțină examenul de absolvire a Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, pe care îl promovează în anul 1883 cu gradul de sublocotenent. Ulterior, Constantin Teodorescu a ocupat diferite poziții
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
cursuri de „filosofie formală, drept civil român și limbile: franzosească, elinească și latinească.” La 19 ani a intrat în armată că iuncăr (cadet). I se aprobă înființarea unei școli pentru soldați, unde, timp de patru luni, Bălcescu îi învață pe subofițeri scrierea, citirea, aritmetica și geografia. Este atras încă de atunci în cercurile revoluționare secrete, în speță „Partida Națională”, fondată de Ion Câmpineanu, autor, în 1838, al unui manifest care proiecta „fuziunea întregului popor românesc și reunirea lui sub același sceptru
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]