64,222 matches
-
doua teorie dominantă, consideră "utilitatea" ca fundament al moralei și susține că acțiunile sunt bune în măsura în care tind să mărească fericirea și rele atunci când tind să producă contrariul. "Utilitatea", în sensul cel mai general al termenului, se referă la ceva folositor. Teoria lui Jeremy Bentham dezvoltată în jurul "principiului utilității" continuă să rămână cel mai bun argument în favoarea unei doctrine etice întemeiate pe ideea de utilitate. Principiul utilității se bazează pe constatarea că "natura a plasat omenirea sub conducerea a doi stăpâni suverani
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a preferințelor", insistând pe satisfacerea cu precădere a opțiunilor prevalente. Această versiune susține faptul că atâta timp cât o persoană are preferințe care depășesc sau se opun unor simple plăceri hedoniste, satisfacerea acestora reprezintă o sursă de utilitate pentru persoana respectivă. Această teorie este preocupată de consecințele morale ce decurg din aceste preferințe. Se mai face distincție între două orientări aparte, respectiv grupul "utilitariștilor idealiști" reuniți în jurul idealului estetic, benefic sau nu ființei umane, și "utilitariștii materialiști", care pun accentul pe satisfacerea intereselor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
utilizări în context public. Potrivit acestei doctrine, atunci când acțiunile noastre se răsfrâng asupra celor din jur, acțiunea corectă este cea care maximizează utilitatea globală, rezultată din însumarea utilităților individuale aparținând persoanelor implicate în acțiunea respectivă. Principala acuzație adusă utilitarismului și teoriilor consecințialiste, în general, se referă la faptul că acestea justifică săvârșirea unor fapte îngrozitoare, atâta timp cât acestea promit consecințe dintre cele mai bune. Adepții acestor teorii susțin că o astfel de acuzație e relevantă doar în circumstanțe extraordinare spre exemplu dacă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
din însumarea utilităților individuale aparținând persoanelor implicate în acțiunea respectivă. Principala acuzație adusă utilitarismului și teoriilor consecințialiste, în general, se referă la faptul că acestea justifică săvârșirea unor fapte îngrozitoare, atâta timp cât acestea promit consecințe dintre cele mai bune. Adepții acestor teorii susțin că o astfel de acuzație e relevantă doar în circumstanțe extraordinare spre exemplu dacă cineva care împărtășește valori comune încurajează tortura, acest lucru se poate întâmpla doar în cazul în care există un mare câștig potențial, cum ar fi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de datorie. Acest lucru poate părea oarecum surprinzător dacă ne gândim că, în antichitate, etica era centrată pe studiul caracterului și pe ceea ce înseamnă să duci o viață bună. Având ca model etica lui Aristotel, care este o paradigmă a teoriilor centrate pe virtute, gânditorii antici au împărțit principiile morale după cele patru virtuți cardinale: curajul, cumpătarea, înțelepciunea și dreptatea. Pentru Aristotel o persoană nu trebuia să forțeze foarte mult perfecțiunea pentru că se mișca în mod natural înspre atingerea acelei forme
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
declinul generalizat al tuturor virtuților. Dimpotrivă, interesul pentru virtute a renăscut în anii '80. Filosofi precum Elisabeth Anscombe sau Alasdair MacIntyre au militat pentru renunțarea în totalitate la sistemul etic bazat pe principii sau datorii și înlocuirea acestuia cu o teorie a virtuții, fundamentată pe conceptul de caracter. Anscombe susține, într-un articol considerat de majoritatea filosofilor contemporani actul renașterii eticii neoaristotelice, că ar trebui să ne debarasăm de conceptele de obligație morală și de datorie morală, precum și de acelea de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mai actuale probleme cu care se confruntă lumea, legate de economie, politică, globalizare, securitatea globală sau de protecția mediului înconjurător, nu pot fi rezolvate fără a face recurs la morală. Cu toate acestea, este des criticată lipsa de relevanță a teoriilor etice pentru discuțiile de etică aplicată. "Etica tradițională alunecă, adesea, într-un delir al generalizării", spune A. Pleșu. "Ea își construiește normativitatea pe genul proxim al individualității umane, trecând, totalitarist, peste tot ce e diferență specifică. Or, în plan moral
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
o idee generală a perfecțiunii spre care trebuie să țintim, decât să ne pună la dispoziție directive certe și infailibile prin care să o dobândim"42. 1.2. Dreptul în istoria gândirii juridice Filosofia dreptului distinge în mod tradițional între teoria dreptului natural și pozitivismul juridic. Susținătorii dreptului natural cred în existența unor adevăruri morale obiective ce pot fi descoperite de rațiune și în care își au temeiul legile umane. De asemenea, ei argumentează că dacă legile umane sunt în contradicție
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și temeiurile adevărului moral. Adepții acestei doctrine cred că legile umane sunt postulate ale ființelor umane, că și legile imorale trebuie considerate legi și că nu există o "conexiune necesară" între drept și morală. 1.2.1. Doctrina dreptului natural Teoria dreptului natural traversează toată istoria filosofiei dreptului, fiind una din cele mai longevive și mai răspândite doctrine, cunoscând în decursul timpului momente de ascensiune, declin și renaștere. Nu există un consens în ceea ce privește originile acestei școli, unii autori considerându-l pe
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
la fel de vechi ca și școala stoică 44. Doctrina a fost dezvoltată de juriștii romani, în special de Cicero, apoi a fost preluată de învățătura creștină, care prin patristică și scolastică, a încercat să o concilieze cu teologia. În epoca modernă, teoria a fost resuscitată și secularizată de Grotius și Pufendorf în secolul al XVII-lea și extinsă la relațiile internaționale. Idei ale dreptul natural pot fi regăsite și în doctrina lui Kant, deși adversarii ius naturalismului au sugerat că în concepția
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pot ordona acțiunile pe baza înțelegerii raționale. Astfel, Aristotel arată că, pentru a vedea care este specificul naturii umane, trebuie să determinăm mai întâi principiul interior care dirijează conduita umană, iar acesta este rațiunea. Stoicii au preluat o parte din teoria lui Aristotel cu privire la dreptul natural, respingând însă modelul biologic. Ei au elaborat un model determinist, în care tema centrală era unitatea și interdependența tuturor lucrurilor. Potrivit acestei concepții, natura umană era o parte a ordinii naturale. Stoicii, ca și Aristotel
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că există în om o dreaptă rațiune ratio recta care vorbește prin vocea naturii, arătându-ne legile eterne și neschimbătoare, aceleași pentru toți oamenii. O legislație divină, pe care reprezentanții oamenilor nu puteau să o modifice 52. Modul în care teoria dreptului natural a fost formulată în perioada Evului Mediu se apropie foarte mult de concepția ciceroniană, în ciuda dezacordurilor evidente în ceea ce privește conținutul dreptului natural. Teoria elaborată de Toma d'Aquino (1228-1274) explică dreptul natural prin intermediul rațiunii, fără a face apel la
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
O legislație divină, pe care reprezentanții oamenilor nu puteau să o modifice 52. Modul în care teoria dreptului natural a fost formulată în perioada Evului Mediu se apropie foarte mult de concepția ciceroniană, în ciuda dezacordurilor evidente în ceea ce privește conținutul dreptului natural. Teoria elaborată de Toma d'Aquino (1228-1274) explică dreptul natural prin intermediul rațiunii, fără a face apel la doctrine metafizice și religioase. Toma d'Aquino definea virtuțile morale ca fiind "acele deprinderi care ne permit să ținem sub control pasiunile și dorințele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
obliga: dreptul pozitiv nu-și are îndreptățirea decât acolo unde este indiferent din punctul de vedere al dreptului natural dacă lucrurile se prezintă așa sau invers"58. Prin conștientizarea legilor naturale, oamenii participă la legea eternă a lui Dumnezeu 59. Teoriile antice și medievale ale dreptului natural, precum și variantele sale moderne din perioada timpurie, au fost văzute ca o alternativă la scepticismul moral. Adepții scepticismului pretindeau că nu există convingeri despre felul în care sunt lucrurile, ci doar aparențe, prin acest
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
înțeles, dreptul este "o însușire morală, aparținând unei persoane, de a avea sau de a făptui ceva cu îndreptățire"75. Ideea sa de a explica drepturile ca un atribut natural al individului a câștigat o faimă considerabilă, devenind ulterior fundamentul teoriei drepturilor omului. Ideea unei sociabilități naturale este respinsă de Thomas Hobbes (1588-1679) în opera sa fundamentală, Leviathanul (1651): oamenii nu sunt ființe sociale "de la natură", nu au nicio dorință naturală de a trăi împreună, iar societatea nu este căutată din
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
toate, și nu doar în al doilea rând"77. Interesul propriu este cel ce ne determină să întemeiem societatea, dar ne provoacă totodată și imense dificultăți în a o conserva 78. Totuși, teza egoismului omenesc universal nu este "atotstăpânitoare" în teoria lui Hobbes, așa cum au considerat-o criticii săi. Anumite aversiuni și dorințe dominante, pe care le simt toți oamenii, pot explica dispoziția naturală către conflict: teama de moarte, pe care încercăm să o evităm cu toate mijloacele și dorința de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sub niciun guvernământ, războiul este generalizat. Pentru că fiecare are dreptul la orice, nimeni nu acționează în mod greșit, indiferent de ceea ce ar face în scopul autoconservării. Prin urmare, în starea naturală războiul nu este nedrept 83. Hobbes golește de conținut teoria dreptului natural, afirmând că dreptul pe care natura ni-l dă asupra tuturor lucrurilor este o forță a-juridică pentru că nu impune nicio obligație și lasă oamenii în stare de război 84. Având doar valoare individuală, "dreptul natural" este "libertatea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
voinței arbitrare a suveranului, iar legile naturale precum justiția, echitatea, modestia nu modifică legile juridice, ci pot doar să ghideze voința suveranului 88. Deși este deseori prezentat doar ca un continuator al lui Grotius, Samuel Pufendorf (1632-1694) a elaborat o teorie ce a exercitat o influență atât de durabilă și de extinsă asupra gândirii europene a dreptului natural, încât ar putea fi considerată paradigma versiunii moderne a acestei doctrine. Combinând teoriile opuse ale lui Grotius și Hobbes, Pufendorf pune la baza
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
continuator al lui Grotius, Samuel Pufendorf (1632-1694) a elaborat o teorie ce a exercitat o influență atât de durabilă și de extinsă asupra gândirii europene a dreptului natural, încât ar putea fi considerată paradigma versiunii moderne a acestei doctrine. Combinând teoriile opuse ale lui Grotius și Hobbes, Pufendorf pune la baza dreptului două caracteristici ale personalității umane: sociabilitas și imbecilitas 89. "Aceste caracteristici sunt derivate din considerarea omului ca ființă dublă, fizică și morală. Prin imbecilitate, înțeleasă ca o incapacitate funciară
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lucruri, ele nu sunt plăcute toate în mod egal. Urmând acest raționament, pentru Locke discuția despre binele suprem este la fel de relevantă precum găsirea răspunsului la întrebare dacă cel mai bun gust îl au merele, prunele sau nucile 101. Prin urmare, teoria lui Epicur potrivit căreia viața bună constă în plăcere și în absența durerii este capabilă să ne ofere o îndrumare corectă. Pentru Locke, "plăcerea" este înțeleasă în termeni de înclinație sau preferință. "Cea mai mare fericire, constă, în acest caz
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
considerat întemeietorul doctrinei pozitiviste, a exercitat o influență majoră asupra filosofiei dreptului pentru mai bine de un secol. El propune înlăturarea din știință a tot ce este speculație nesigură a rațiunii și întemeierea acesteia pe observarea faptelor concrete. În dezvoltarea teoriei sale, Auguste Comte pornește de la principiul că știința nu are dreptul să afirme decât ceea ce se constată în mod "pozitiv", adică ceea ce se constată prin simțuri ca realitate materială, externă. La baza pozitivismului său pune ceea ce el numește "legea celor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
analitice engleze, a dat naștere imperativismului juridic, iar peste ocean a îmbrăcat forma realismului juridic 116. Deși diferite, toate aceste forme de pozitivism subscriu unor idei comune, care într-o formă sau alta se regăsesc în opera lui Comte: respingerea teoriei dreptului natural ca fiind speculativă, ea admițând existența unui drept natural uman în spatele dreptului pozitiv, faptul că valorile nu pot face obiectul cunoașterii științifice, nefiind susceptibile de adevăr sau falsitate, ci reprezentând doar expresii emoționale, acordarea priorității obligațiilor în raport cu drepturile
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
reprezentând doar expresii emoționale, acordarea priorității obligațiilor în raport cu drepturile și separarea dreptului de morală, dreptul fiind știință factuală, iar morala disciplină speculativă despre valori 117. John Austin (1790-1859) a creat varianta engleză a pozitivismului juridic, cunoscută și sub numele de teoria imperativistă a dreptului. El respinge argumentele adepților dreptului natural potrivit cărora conflictele juridice exprimă opoziția dintre dreptul real și justiția ideală, considerând că acestea derivă din contrastul între diverși reali: dreptului i se opune un nondrept, care este de asemenea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
suveranului și în pericol de a suferi o sancțiune în cazul în care nesocotește acel ordin. Desigur, suveranul nu poate prevedea toate eventualitățile și, inevitabil, unele din ordinele sale vor fi vagi sau vor avea limite neclare. De aceea, potrivit teoriei lui Austin, suveranul le acordă celor care impun legea, adică magistraților, dreptul de a face ordine noi atunci când sunt prezentate cazuri inedite sau dificile. Atunci judecătorii fac reguli noi sau adaptează unele vechi, iar suveranul fie le respinge creațiile, fie
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
o sancțiune. Prin urmare, porunca, obligația și sancțiunea sunt termeni legați ombilical, care semnifică aceeași noțiune, fiecare denotând o parte diferită a acelei noțiuni și conotând restul. Gândind legea ca unitate a acestor trei termeni, Austin lasă puțin loc în teoria sa conceptului fundamental de drepturi, pe care le consideră o creație a legii, fiind conferite prin poruncă. Dar, în timp ce pot exista legi care să creeze numai datorii, drepturile nu pot exista în lipsa obligațiilor. Aceste datorii care nu au drepturi corelative
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]