9,583 matches
-
dracului și natură, despre viață și moarte. A lor, a ta și a pământului. Pentru că „Munții noștri aur poartă...“. Și așa se deșteaptă conștiința. Îți trebuie o coardă care să vibreze la aceeași rezonanță și ești ori pierdut, ori salvat. Tremur însă. Da, există lucruri pe lumea asta de care vreau să țin cont, știu că pot face un gest mărunt ca să schimb cursul istoriei, că, uite, contează și pot opri un dezastru. Idealisme, Finding Neverland? Pentru că îți dă prin cap
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Bonnefoit. Expoziția include ca principal tablou pe cel intitulat Puterea muzicii, realizat între 1918 și 1920. Kokoschka avea să-l explice în memoriile sale vorbind de „sunetul unei trompete, galben și de enorma masă de culoare iradiantă... care începe să tremure asemenea unui organism viu“ , transmițându-i forța copilului ce se află în fața suflătorului din trompetă, prin puterea muzicii. Alte tablouri ce marchează expoziția sunt două portrete ale violoncelistului Pablo Casals cântând, reunite pentru prima dată. Casals, și el în termeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în existența cosmopolită, hiperdezvoltată și eliberarea care se petrece sub vraja nopții îl fac pe Murakami să expună cu precauție și suficientă metaforă ideea că s-ar putea să nu fim chiar ceea ce suntem. „Silueta lui Eri Asai se distorsonează, tremurând ușor. Își dă seama că se întâmplă ceva bizar cu corpul ei și își întoarce capul, uitându-se împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
lui Eri Asai se distorsonează, tremurând ușor. Își dă seama că se întâmplă ceva bizar cu corpul ei și își întoarce capul, uitându-se împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei își pierde claritatea. Pe chip îi apare o expresie neliniștită. Ce naiba se întâmplă? Țiuitul iritant de fundal se întețește. Undeva, pe un deal din depărtare, vântul începe să bată din nou cu putere, zgâlțâind punctul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și am mâncat un castravete murat cu puțină brânză, mai mult zer, ce se strecura printre degetele celui ce o împărțea din putină. Mămăliga mirosea a mucegai, era făcută din păpușoi pe jumătate stricat. țăranii care munceau pe moșia boierului tremurau de frica harapnicului mânuit de Chihaia, administrator de moșie, ca și al altora ca Mironescu sau V. Axinte. In condițiile de grea cumpănă pentru țăranii din Hudești , ideea înființării unei bănci populare și a obștei agricole sătești, a găsit un
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
scoate o cutie mică,de carton. Pe albul cutiei văd o pată de sânge uscat. Pune cutia pe bancă, apoi face un pas în spate. Mă uit în ochii ei, care mă privesc cu dispreț nedisimulat. Buza de jos îi tremură tare. Fără să mi iau ochii de la ea, îi fac un semn cu degetul. Deschide-o. Pentru câteva secunde continuă să-mi susțină privirea, apoi clipește și ochii ei se întorc spre fereastră, ca și cum ar căuta o soluție. Hai, deschide
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spre ea, apoi se uită confuz prin toată bucătăria, în căutarea unui geam inexistent. Fumul s-a îngroșat. Mitică se repede la Cerasela și o îmbrățișează protector. Amândoi se lasă pe vine, sprijinindu-se de perete. Se țin în brațe, tremurând și privind spre ușă, în așteptarea lui Superman. Brusc, Mitică și Cerasela se uită unul la altul. Ochii îngroziți ai Ceraselei strigă mut o să murim. Buzele ei tremură, o bucățică de măr i se desprinde de pe buza de jos și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se lasă pe vine, sprijinindu-se de perete. Se țin în brațe, tremurând și privind spre ușă, în așteptarea lui Superman. Brusc, Mitică și Cerasela se uită unul la altul. Ochii îngroziți ai Ceraselei strigă mut o să murim. Buzele ei tremură, o bucățică de măr i se desprinde de pe buza de jos și cade pe haina lui Mitică. O picătură de sudoare alunecă de la rădăcina părului Ceraselei, îi curge pe frunte, îi intră în ochi. Cerasela clipește. Te iubesc, spune Mitică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-n ziua de azi. Hai pa, mă. Pizza și țâțe Bătrânul intră în gura de metrou și pășește atent pe scara rulantă. Așteaptă răbdător în timp ce scara îl transportă sub pământ. Ajunge la bariere și scoate cartela din buzunar. Mâna lui tremură puțin, dar într-un final reușește să nimerească fanta care trage cartela. Se aude un zgomot de imprimantă, apoi cartela își face din nou apariția. Bătrânul o scoate cu grijă și o pune în buzunar. Intră pe peron. Se așază
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
panica în ele. Trec cinci minute, de două ori mai lungi ca alea zece de dinainte. Blonda nu mai rezistă. Și acuma ce facem, dom profesor? Stăm așa? A încercat să fie agresivă. Nu prea i-a ieșit, i-a tremurat glăsciorul ca unui băiețel la pubertate. Continui să privesc în față. Când vorbesc, o fac pe un ton neutru, alb. Las cuvintele să mi iasă din gură încet, rar și clar. Da, acum stăm așa. Iar peste cinci minute o să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
robot mai urât decât al meu. Ba e un ursuleț, am spus eu. Tu ai apucat ursulețul și l-ai izbit de perete. Piesele s-au împrăștiat prin toată camera. Eu am rămas nemișcat, apoi bărbia a început să-mi tremure. Da, recunosc, era un robot, am spus. Dar semăna puțin cu un ursuleț. Tu ai stat un timp și n-ai mai spus nimic. Apoi părinții tăi au venit și te-au luat acasă. Eu am strâns piesele ursulețului și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
unui bloc întreg. Îi târăsc cu chiu, cu vai până la lift. Și după aia așteptăm liftul. Și după aia coborâm cu liftul. Și după aia ajungem cu sacii afară și-așteptăm în gerul ăsta s-apară taxiul. Și eu deja tremur ca varga și-mi spun că se-ntâmplă. Chiar acum. Ne despărțim. Și mai trece un minut. Și mă aud spunându-i să se gândească bine la ce face. Și după aia văd farurile taxiului care se apropie și-i
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spun o dată. Dă mi zece lei. Acuma. Băi. Mai ești pe fir? Îi spun că-l ascult. Așa. Dă-mi zece lei, îi zic. Dacă pleci, s-a terminat definitiv, îi zic. Și taxiul ajunge lângă mine, și noi doi tremurăm ca doi rahați în ploaie, și eu nici măcar nu mai știu dacă tremur de frig sau de nervi. Și șoferul lasă jos geamul și mă-ntreabă dacă noi suntem cu comanda, și eu îi spun că da, numai că s
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spun că-l ascult. Așa. Dă-mi zece lei, îi zic. Dacă pleci, s-a terminat definitiv, îi zic. Și taxiul ajunge lângă mine, și noi doi tremurăm ca doi rahați în ploaie, și eu nici măcar nu mai știu dacă tremur de frig sau de nervi. Și șoferul lasă jos geamul și mă-ntreabă dacă noi suntem cu comanda, și eu îi spun că da, numai că s aștepte o clipă. Și mă-ntorc la ea și-i spun să-mi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
picior până la sânge. Dar îmi sugeam, gata să plâng, buza de jos. Capul îmi atârna într-o parte și mă durea de furia ce mă cuprinsese. Am vrut să mă așez pe marginea șanțului să mă liniștesc, dar picioarele îmi tremurau ca apucate de friguri. Mi se împăienjeniseră ochii de lacrimi, printre ele vedeam deformată gloata de copii îndepărtându-se. Mă simțeam umilit, ultragiat... Eu am vrut să merg la deal, să-l văd pe tata, știam că muncește din greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
s-a întors ținea în mână un pui de iepure. Ți-am adus "jucăria" asta, mi-a spus. Inima mi-a zvâcnit cu putere. Am întins mâinile spre iepurașul speriat, l-am mângâiat, avea botul umed. Sub blană, pielea îi tremura nestăpânit, inima îi zvâcnea în ritm sacadat. Să-l crești, tu, mare a adăugat tata. Să-i dai de mâncare morcovi și să te joci frumos cu el. Am uitat de picior, de bubă. Nu mai simțeam nimic rău în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
văzut pe tata supărat. Era foarte agitat și pe mine parcă nici nu mă vedea. Atunci a apărut bunicul cu fiu-său. Și ei l-au amenințat. Dacă nu-ți vine mintea la cap, o pățești, spuse bunicul. Tata, furios, tremura tot și fornăia pe nas ca un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară din curtea noastră. Dar unchiul meu dinspre mamă, tânăr și vânjos, l-a izbit la pământ. El se zvârcolea acolo năuc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a înnebunit... Unchiul lovea cu pumnii mai tare, mai hotărât. Vezi că vin vecinii îndrăzni mătușa ezitând. Apoi privi spre mine îngrijorată și încurcată. Eram speriat, începusem să tremur, nu de teamă, asta parcă dispăruse, ci de furie că trebuia să asist la un asemenea spectacol. Liniștește-te, omului, spuse mătușa cu glas scăzut. Îl sperii și pe copilul ăsta. Ești un ratat, un bețiv, asta ești! Taci din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
linear, orizontal, încercare a neinițiaților, sortită eșecului și morții (drumul copiilor) și drumul vertical, tot prin apă, al inițiatului, labirint și metaforă a misterului creației. Drumul vertical este cel care i se atribuie lui Teodul prin fântână: „Numai în fântână tremură apa ... Se pare că, în clipa când a ieșit de aici, călugărul Teodul s-a cufundat în pământ.” (Cruciada...: 270). Revelatoarea imagine a poeticii blagiene („Numai în fântână tremură apa...”) exprimă, deopotrivă, o întreagă filosofie existențială, dar și o insinuare
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
care i se atribuie lui Teodul prin fântână: „Numai în fântână tremură apa ... Se pare că, în clipa când a ieșit de aici, călugărul Teodul s-a cufundat în pământ.” (Cruciada...: 270). Revelatoarea imagine a poeticii blagiene („Numai în fântână tremură apa...”) exprimă, deopotrivă, o întreagă filosofie existențială, dar și o insinuare a Fantasticului oarecum neașteptat în această dramă, sub forma discretă a eresului. în Ivanca , ipostaza hidoasă a morții este susținută nu prin lipsa apei (Bachelard), ci prin prea-plinul ei
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
de care nu m-am îndoit niciodată. Înainte de orele 12, în timp ce se pregătea cafeaua pentru vizita forțelor de ordine, trei autoturisme ale poliției parcaseră la intrarea principală, unde aștepta portarul. Din autoturismul încadrat de patru polițiști coborî o tânără care tremura de frică, neștiind ce se întâmplă cu ea. Era atât de speriată că se opri plângând în brațele vecinei, care o adusese de la București. Am lăsat-o câteva minute, timp în care am oferit cafea celor patru însoțitori, dintre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
unei recluziuni simbolice „Flăcăul nu înțelegea din toate decât o frică strecurată din pământ în el și începu să vorbească cu cânele și cu calul, adresându-le cuvinte fără noimă”. Gheorghiță din film, a cărui interpretare lasă de dorit, țipă, tremură ca un copil, speriat de pași iluzorii. Ritualul înmormântării (mai puțin de două pagini în roman)e cel din vremuri vechi: car cu boi împodobit cu cetină, preoți, buciumași, bocitoare, „suluri de pânză pentru datina podurilor”, pomeni și altele ca
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
tovarăș, Enache, să spună: "A, vrea să cânte în România? Să vină, mai întâi, și să stea la coadă la ardei aici!" Au mai fost și multe alte mizerii care mi s-au făcut. Începusem cariera internațională și trebuia să tremur până în ultima secundă dacă primeam viza sau nu. Nu poți face meserie așa! Nu mai spun că, la întoarcere, îmi luau și banii! Într-o zi, mi-am spus: "Plec, dau și divorțul în lipsă și îmi continui profesia! Apoi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Vorbeam des la telefon. Noi am cântat destul împreună, o actriță de te treceau fiorii, ca și Magda Oli vero. Am făcut Trubadurul de mai multe ori, dar am cântat, în ultimii ani, Sora Angelica împreună, la Madrid. Ea cam tremura, pentru că rolul e foarte dificil vocalmente, dar l-a rezolvat strălucit! — Cu Ghena Dimitrova nu ați cântat niciodată, din păcate... — Dar eram foarte bune prietene! și ea era la Gorlinsky, ne vedeam mereu. Apoi a dat-o și ea pe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Nu te preocupa, tu dă din mâini pentru orchestră și, din când în când, mai bagă-ne și pe noi în seamă. Eu am să te ajut cât pot, chiar dacă nu mă uit la tine! O să fie foarte bine." Îi tremurau picioarele când a intrat în fosă, cu toate fantomele de la Viena pe cap: Furtwängler, Klemperer... A fost un spectacol excelent! — Otto Schenk semna regia... — Veche de când bunica! Dansam în picioarele goale pe masă la Lilas Pastia, a trebuit să îmi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]