9,812 matches
-
trecerea mea, iar tu vei povesti fiilor tăi într-o zi că șeriful șchiop era prietenul tău, că a poposit în casa ta și că a fost preocupat de soarta surorii tale. Însă atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se făcu nevăzut împreună cu el. Abia atunci agresorul se înfățișă victimei sale, care tremura. Harun Iscoditorul locuia de mai bine de trei ani în muntele celor din clanul Beni Walid, care-l ocroteau ca pe unul dintre ai lor. Oare doar dorința de răzbunare îl împinsese să acționeze la fel ca bandiții sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după toate aparențele, să-l sperie pe prințul credincioșilor pentru a stoarce de la el câteva zeci de mii de dinari în schimbul menținerii în funcție. Dar bătrânul nu se învoise la acest joc. Luase o hârtie lucioasă și întocmise fără să tremure actul de abdicare în favoarea fiului său. Afacerea asta s-ar fi oprit aici, o nedreptate în plus care ar fi fost curând uitată, dacă, ceva mai târziu, sultanul însuși n-ar fi simțit într-o dimineață o durere la ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-o făptuiesc. Totuși, în anul acela, datoria mi-o poruncea fără înconjur, deoarece, în fața ochilor mei, un imperiu musulman era pe cale să se nască, iar acest copil îl amenința. Într-o zi, Bayazid, fiul lui Aladin, va face să tremure tronul otomanilor. El singur, cel din urmă supraviețuitor al principilor din neamul lui, va putea stârni la revoltă triburile din Anatolia. Doar el va putea aduna în jurul lui pe mamelucii circazieni și pe safavizii din Persia pentru a-l doborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am dreptate, ea replicase că trebuia ca băiatul să știe cine este și să fie pregătit să-și asume soarta, că se temea că ea va dispărea într-o zi fără să-i fi transmis taina. În clipa aceea, Nur tremura și transpira, iar eu, alături de ea, așijderea. — Fiul lui Aladin, răspunse Bayazid. În același timp, arăta cu un deget nesigur spre locul unde eram eu așezat. M-am ridicat la gestul lui și am înaintat spre ofițer cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a aruncat peste mine și și-a ascuns obrazul îndesându-l umărul meu. Ofițerul i-a dat pace, spunându-mi: Frumos copil! Are același nume ca fiul meu cel mare! Nu l-am mai văzut de șapte luni. Mustața îi tremură. Privirea lui nu mai avea nimic înspăimântător. S-a întors și a pornit-o spre pasarelă, făcându-i semn lui Abbad că poate pleca. De îndată ce am ajuns la jumătate de milă depărtare de chei, Nur s-a întors în cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a deschis ușa biroului fără să mai bată, m-a împins înăuntru și a închis-o iute în urma mea. Când m-a văzut, papa a încetat să mai strige. Însă a rămas încruntat, iar buza de jos încă îi mai tremura. Cu degetele-i netede, care băteau febril darabana pe masă, mi-a făcut semn să vin mai aproape. M-am aplecat spre mâna lui, apoi spre cea a personajului care stătea în picioare în dreapta sa. — Leon, îl cunoști pe vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
circulația după un accident. Dar era prea târziu. Furgoneta prinse viteză și se făcu nevăzută. Rămase doar cu jumătate de număr de telefon și cu un presupus nume: National Removals. Se întoarse repede sus, repezindu-se la telefon, degetele îi tremurau pe taste. Sună la Informații și ceru numărul. Îl găsiră și se oferiră să-i facă legătura. Sună de trei, patru, cinci ori. Un mesaj înregistrat: Ne pare rău, dar birourile noastre sunt închise duminica. Programul nostru obișnuit este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de el. Amândoi aveau câte o cagulă neagră care le acoperea fața în întregime. Bărbatul mai înalt ținea un deget ridicat, pe care îl duse teatral la buze. Sssst. —Ce? Ce-i asta? întrebă Ahmed și genunchii începură să-i tremure. Vino cu noi doar, spuse bărbatul înalt. Era ceva ciudat în accentul lui. —Acum! Și pentru prima oară, Ahmed văzu arma ridicată și ațintită asupra lui. Capitolul 8 Consulatul Statelor Unite, Ierusalim. Marți, 2.14 p.m. —Informațiile pe care le deținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lut pe geam și ar fi încheiat problema. —Salam! Se întoarse și îl văzu pe tatăl lui în ușă, ducând deja o mână la catarama curelei. Se răsuci din nou spre fereastră, forțând-o mai tare acum, deși degetele îi tremurau. Dar era blocată. Nu se deschidea mai mult de doi centimetri. Oricât de tare împingea, era blocată. Deodată simți o mână apucându-l de încheietură, trăgându-i brațul înapoi. Apoi respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din perspectiva tuturor acțiunilor tale, absolut urgente. Nu mă abandona, nu mă da deoparte. Ascultă ce am de zis: îți voi spune totul și nu voi tăinui nimic. Dar îți voi spune doar ție. După ce vei auzi, vei înțelege. Vei tremura la fel ca mine, ca și cum Dumnezeu însuși ți-ar fi vorbit. Numărul meu e trecut mai jos. Te rog, sună-mă în seara asta, Kobi - de dragul legământului nostru. Shimon Tal puse hârtia jos în tăcere, conștient că în încăpere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cărui moarte pretindem că a fost accidentală se temea pentru viața sa. În al treilea rând: totul are cu siguranță legătură cu negocierile de pace. „Din perspectiva tuturor acțiunilor tale“, spune el. Și adaugă că dumneavoastră, domnule prim-ministru, ați „tremura“ dacă ați ști ce știe el. Asta implică faptul că v-ați da seama că faceți o greșeală enormă și că ați renunța la această... aproape scuipă cuvântul... înțelegere. — Asta chiar ar fi o surpriză, spuse sec Mossek. Yariv ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe după tufișuri, la marginea drumurilor, la fel de răspândite precum florile sălbatice. Dar nu stătuse niciodată atât de aproape de unul așa de... proaspăt. Căldura pe care o degaja corpul femeii în timp ce Maggie îi atingea spatele o înspăimânta și o nedumerea. Începu să tremure, apucându-i instinctiv brațul, încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Eema? Căzu în genunchi, iar pistolul i se rostogoli din mână. Începu să facă ce făcuse și Maggie, îi apucă brațul, palpă corpul. Doar că acum, îngenunchind lângă acesta, își îngropă fața în spinarea cadavrului, iar capul începu să-i tremure cum Maggie nu mai văzuse până atunci. Era ca și cum fiecare fibră a ființei sale plângea. — Am găsit-o acum cel mult trei minute, jur. Spera ca bărbatul să o recunoască la fel de repede cum îl recunoscuse ea pe el. Nu spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
recunoscuse ea pe el. Nu spuse nimic, rămase doar aplecat asupra trupului mamei sale moarte. Se strecură tiptil pe lângă el, ferindu-se din calea sa și îndreptându-se spre ușă. Fața îi era încă lipită de trupul mamei, capul îi tremura, scuturat de un hohot fără lacrimi deasupra lui. Dar mâna i se mișcă, bâjbâind după revolverul pe care-l aruncase. Maggie rămase împietrită cât timp brațul se înălță cu o mișcare lentă, aproape mecanică, până în punctul în care, chiar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simplu aici? N-aș purta o cagulă, ca să nu mă vadă nimeni? N-aș avea un pistol? Nu te-aș fi omorât imediat ce te-am văzut? Pistolul se mișcă dintr-o parte într-alta, după care mâna începu să-i tremure ușor. Îți jur, altcineva a făcut asta. Nu eu. Încet, nu mai repede decât mișcarea secundarului unui ceas de mână, brațul se lăsă în jos. Pistolul nu mai era ațintit asupra ei. Dar nu avu curajul să se miște decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
meu e Maggie. Maggie Costello. Hai să ne așezăm și să vorbim. Maggie umplu calm un pahar cu apă și i-l întinse. Apoi îl conduse din nou afară din bucătărie și îl convinse să se așeze, în timp ce trupul îi tremura din cauza atâtor emoții puternice. Crezi că ce s-a întâmplat în seara asta are legătură cu informațiile pe care le deținea tatăl tău. Uri Guttman încuviință din cap. — Crezi că tatăl tău a fost ucis cu premeditare, din cauza acelor informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Subaru alb care se ținea la o distanță de trei mașini față de ei. Și nu îi pierdea nici o clipă de sub observație. Ajunseră înapoi, la casa lui Shimon și a lui Rachel Guttman. În clipa în care intrară, Maggie începu să tremure. Nu era frig, dar în aer plutea totuși un soi de răceală. Casa aceea fusese un loc al morții, de două ori. Îl admira pe Uri pentru faptul că era în stare să pună piciorul acolo. Preșul de la intrare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot s-o desfac? — Sigur. Te ajut și eu. Henry era sigur că îi tremurau mâinile, dar le ținu suficient de ocupate încât să nu observe ofițerul. Apucă un baton la întâmplare, împinse ciocolata cu doi centimetri în afară, exact cum exersase pe masa lui din bucătărie, rupse staniolul pentru a da la iveală trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plecat cu toții. Nu există ei. E doar el. Maggie se opri, nedumerită. —E divorțat. Locuiește singur. — La naiba. Ce dracu’ putem să facem acum? Am putea să spargem ușa. Maggie conștientiză deodată cât de frig era. Ce Dumnezeu făcea aici, tremurând la un colț de stradă din Tel Aviv, când ar trebui să umble după recamiere în Georgetown? Ar trebui să fie acasă, cu Edward, pe canapea, să comande mâncare, să se uite la televizor sau să facă ce fac oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
precupeț care știe că exprimarea entuziasmului pentru un obiect îi dublează imediat prețul, făcându-l eventual de neachiziționat? Era oare un calcul de politician, o descoperire într-un moment de inspirație, faptul că ceea ce ținea în mâna lui, care acum tremura, era un obiect ce putea schimba istoria omenirii la fel de spectaculos ca și cum ar fi ținut în mână detonatorul unei bombe nucleare? Sau exista o explicație mai simplă, una mai puțin nobilă decât toate celelalte: își mușcase Guttman limba din cauză că toate instinctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a derula mesajul. Ei bine, nu ai dreptate, domnișoară Costello. Mortul era, se pare, un vânzător de fructe și legume. Nimic antic în asta. Era un zarzavagiu. Îl chema Afif Aweida. Capitolul 30 Ierusalim, joia anterioară Mâna lui Shimon Guttman tremura în timp ce introducea cheia în broască. Drumul spre casă fusese confuz, mintea lui oscilând între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut niciodată de tâlhari în toți anii cât a stat în Ierusalim, dar azi s-a uitat și peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
O pagină din Tora. Iar Radioul Armatei din Israel anunță că asasinatul a fost revendicat de un grup de care nu a auzit nimeni. Apărătorii Ierusalimului Unit. —Colonialiști? — Poate. Al-Shafi își freca bărbia, scărpinându-și tuleiele. — În acest caz, Yariv tremură acum. Toubi interveni și el. — Întotdeauna s-a crezut că Machteret va ieși din nou la suprafață în cele din urmă. Machteret, organizația secretă evreiască. Ca și Al-Shafi, învățase ebraica într-o închisoare evreiască. Dacă ar fi așa, ar omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al aragazului pentru a-i face un ceai de mentă, când singurul lucru după care tânjea Maggie era o cană de Typhoo pregătită de mama ei cum îi plăcea tatălui său, cu trei cubulețe de zahăr. Își privi mâinile, care tremurau, și își dădu seama cât de mult se îndepărtase de casă. Trecuseră aproape douăzeci de ani și iat-o din nou acum, în țara nimănui, înconjurată de bărbați în stare să comită violențe îngrozitoare. —Ești bine-venită în casa mea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În timp ce vorbea se îndrepta spre ușa dinspre alee. Apucă mânerul. Se roti, dar nu se deschise. Încuiat. Acum putea simți bărbatul stând în dreptul umărului ei, aplecându-se pe deasupra ei pentru a ajunge la mânerul ușii. Apropierea lui o făcea să tremure, amintindu-i de alee și de răsuflarea aceea fierbinte. Vru să-l împingă la o parte. Înainte să aibă ocazia să facă lucrul ăsta, el îi deschise ușa spre curtea pătrată. Ieși, însă bărbatul mergea chiar în spatele ei. — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]