10,155 matches
-
Blindajul reactiv se considera cea mai bună apărare contra acestei muniții până la invenția blindajului compus care se compunea dintr-un "sandwich " de explozibil plastic între straturile de metal, care detonau când proiectilul impacta, creând un curent de gaze și o undă de șoc reactivă care reduceau drastic efectivitatea atacului. S-au creat vârfuri de proiectil HEAT cu duble pentru a evita efectele blindajului reactiv. În ziua de azi cea mai bună protecție pasivă, dar insuficientă, sunt sofisticatele blindaje compuse din multiple
HEAT () [Corola-website/Science/311260_a_312589]
-
englez care a dezvoltat sisteme revoliționare pentru telescoape radio și le-a folosit pentru a localiza și fotografia cu precizie surse slabe de unde radio. În 1946 Ryle și Vonberg au fost primii care au publicat măsurători astronomice interferometrice în domeniul undelor radio, deși se afirmă că Joseph Pawsey de la Universitatea Sydney efectuase măsurători interferometrice înaintea celor doi, în același an. Cu echipamente îmbunătățite, Ryle a observat cele mai depărtate galaxii cunoscute în univers la acea vreme. Ryle, împreună cu Antony Hewish, a
Martin Ryle () [Corola-website/Science/311267_a_312596]
-
pe bază de clorați și perclorați, gelurile explozive, amestecurile explozive simple de tip AMAL, emulsiile explozive și dinamita RA. Acești explozivi se caracterizează printr-o sensibilitate mică la impulsuri mecanice, termice sau acustice, dar printr-o mare sensibilitate la activarea undei detonante. Acești explozivi realizează puntea de legătură între explozivii de amorsare primară și încărcăturile de explozivi cu sensibilitate mai mică. De aceea, acești explozivi se mai numesc și explozivi intermediari. Datorită proprietăților termoexplozive, aceștia sunt întrebuințați la fabricarea capselor detonante
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
folosească mijloace special concepute și realizate. În funcție de principiul de funcționare, mijloacele de amorsare a încărcăturilor explozibile pot fi: Mijloacele pirotehnice de amorsare sunt acele dispozitive care funcționează sub influența unor impulsuri inițiale simple cum ar fi flacără, frecare, percuție sau undă detonantă. Aceste dispozitive pot fi fitilul de amorsare Bickford, fitilul detonant și capsele detonante pirotehnice. Fitilul de amorsare se mai numește și Bickford după numele ofițerului naval care l-a inventat. Fitilul de amorsare Bickford este întrebuințat pentru aprinderea pulberii
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
borne. Explozoarele sunt prevăzute cu un contact care permite să treacă curentul electric numai la intensitatea de curent necesară aprinderii capselor detonante electrice. Datirită numeroaselor riscuri prezente la mânuirea și utilizarea încărcăturilor explozibile (sarcini electrice datorate acumulărilor de electricitate statică, undelor electromagnetice generate de stații de radio-emisie, radiolocație etc., curenților vagabonzi generați de rețelele electrice de joasă și înaltă tensiune și electricității atmosferice, acțiunile exterioare de natură mecanică sau termică), a fost necesară introducerea unui sistem de amorsare fără explozivii de
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
În fizică, ipoteza De Broglie este afirmația că materia (orice obiect) are o natură ondulatorie (dualitatea undă-corpuscul). Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza sa de doctorat; pentru această lucrare, de Broglie a primit
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
mai complecși decât cel de hidrogen. De fapt, el căuta o ecuație care să explice caracteristicile ondulatorii ale materiei. Ipoteza sa avea să fie confirmată atât pentru electroni cât și pentru obiecte macroscopice. În ecuația lui De Broglie, lungimea de undă a unui electron este o funcție de constanta lui Planck (6,626 x 10 joule secunde) împărțită la impulsul obiectului. Când acest impuls este foarte mare (relativ la constanta lui Planck), atunci lungimea de undă a obiectului este foarte mică. Este cazul
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
În ecuația lui De Broglie, lungimea de undă a unui electron este o funcție de constanta lui Planck (6,626 x 10 joule secunde) împărțită la impulsul obiectului. Când acest impuls este foarte mare (relativ la constanta lui Planck), atunci lungimea de undă a obiectului este foarte mică. Este cazul obiectelor macroscopice. Dat fiind impulsul uriaș al acestora în raport cu constanta lui Planck, lungimea de undă a unui obiect macroscopic este foarte mică (de ordinul lui 10 metri), încât este nedetectabilă de niciun instrument
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
secunde) împărțită la impulsul obiectului. Când acest impuls este foarte mare (relativ la constanta lui Planck), atunci lungimea de undă a obiectului este foarte mică. Este cazul obiectelor macroscopice. Dat fiind impulsul uriaș al acestora în raport cu constanta lui Planck, lungimea de undă a unui obiect macroscopic este foarte mică (de ordinul lui 10 metri), încât este nedetectabilă de niciun instrument de măsură. Pe de altă parte, particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
este foarte mică (de ordinul lui 10 metri), încât este nedetectabilă de niciun instrument de măsură. Pe de altă parte, particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii, lungimea lor de undă De Broglie este mai mică, având ca rezultat o rezoluție spațială îmbunătățită. Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de undă formula 1 de impulsul particulei formula 2 sub forma unde formula 4 este constanta lui Planck, formula 5 este masa de repaus a particulei
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii, lungimea lor de undă De Broglie este mai mică, având ca rezultat o rezoluție spațială îmbunătățită. Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de undă formula 1 de impulsul particulei formula 2 sub forma unde formula 4 este constanta lui Planck, formula 5 este masa de repaus a particulei, formula 6 este viteza particulei, formula 7 este factorul Lorentz, iar formula 8 este viteza luminii în vid. Cu cât energia este mai
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
de repaus a particulei, formula 6 este viteza particulei, formula 7 este factorul Lorentz, iar formula 8 este viteza luminii în vid. Cu cât energia este mai mare, cu atât este mai mare și frecvența și cu atât este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de undă reduse au mai multă energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate unei particule de energia totală a particulei astfel
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
particulei, formula 7 este factorul Lorentz, iar formula 8 este viteza luminii în vid. Cu cât energia este mai mare, cu atât este mai mare și frecvența și cu atât este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de undă reduse au mai multă energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate unei particule de energia totală a particulei astfel: unde formula 10 este frecvența și formula 11 este
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
este viteza luminii în vid. Cu cât energia este mai mare, cu atât este mai mare și frecvența și cu atât este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de undă reduse au mai multă energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate unei particule de energia totală a particulei astfel: unde formula 10 este frecvența și formula 11 este energia totală. Cele două ecuații pot fi
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
frecvența și cu atât este mai mică lungimea de undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de undă reduse au mai multă energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate unei particule de energia totală a particulei astfel: unde formula 10 este frecvența și formula 11 este energia totală. Cele două ecuații pot fi scrise sub forma unde formula 14 este constanta lui Planck redusă (cunoscută și ca constanta lui Dirac), formula 15
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
de energia totală a particulei astfel: unde formula 10 este frecvența și formula 11 este energia totală. Cele două ecuații pot fi scrise sub forma unde formula 14 este constanta lui Planck redusă (cunoscută și ca constanta lui Dirac), formula 15 este numărul de undă, iar formula 16 este frecvența unghiulară.
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
cu o viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație H, specifice unei lungimi de undă de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O aflate în miezul nebuloasei. Explicația nuanței de verde a fost o problemă greu de rezolvat pentru astronomii de la începutul secolului al XX-lea, întrucât niciuna dintre liniile
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
de mase solare și se poate extinde la sute de ani-lumină. Forța de gravitație este prea slabă pentru a comprima norul, fiind contracarată de presiunea foarte slabă a gazului din nor. Fie în urma coliziunii cu un braț spiral, fie din cauza undei de șoc emise de supernove, atomii se condensează în molecule mai grele, fapt care duce la formarea unui nor molecular. Aceasta precedă formarea stelelor din nor cu . Discul se concentrează în nucleul viitoarei stele, care poate fi înconjurat de un
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
este un principiu din mecanica cuantică, formulat de Wolfgang Pauli în 1925. Acesta afirmă că doi fermioni identici nu pot ocupa aceeași stare cuantică "simultan". O formulare mai riguroasă a acestui principiu este că, pentru doi fermioni identici, funcția de undă totală este antisimetrică. Pentru electronii dintr-un singur atom, înseamnă că doi electroni nu pot avea aceleași patru numere cuantice, adică dacă "n", "l", și "m" sunt aceleași, atunci "m" trebuie să fie diferit, astfel încât electronii să aibă spin opus
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
matematic din definiția operatorului impuls unghiular (operator de rotație) din mecanica cuantică. Schimbul de particule din sistemul cu două particule identice (care este echivalent matematic cu rotația fiecărei particule cu 180 de grade) are ca rezultat schimbarea semnului funcției de undă a sistemului (când particulele au spin semiîntreg) sau nu (când particulele au spin întreg). Astfel, două particule identice cu spin semiîntreg nu pot fi în același loc cuantic - pentru că funcția de undă a unui astfel de sistem ar trebui să
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
grade) are ca rezultat schimbarea semnului funcției de undă a sistemului (când particulele au spin semiîntreg) sau nu (când particulele au spin întreg). Astfel, două particule identice cu spin semiîntreg nu pot fi în același loc cuantic - pentru că funcția de undă a unui astfel de sistem ar trebui să fie egală cu opusul său - și singura funcție de undă care satisface această condiție este funcția de undă nulă. Particulele cu funcții de undă antisimetrice se numesc fermioni—și respectă principiul de excluziune
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
nu (când particulele au spin întreg). Astfel, două particule identice cu spin semiîntreg nu pot fi în același loc cuantic - pentru că funcția de undă a unui astfel de sistem ar trebui să fie egală cu opusul său - și singura funcție de undă care satisface această condiție este funcția de undă nulă. Particulele cu funcții de undă antisimetrice se numesc fermioni—și respectă principiul de excluziune Pauli. În afară de electron, proton și neutron, în această categorie se mai înscriu neutrinii și quarkurile (din care
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
particule identice cu spin semiîntreg nu pot fi în același loc cuantic - pentru că funcția de undă a unui astfel de sistem ar trebui să fie egală cu opusul său - și singura funcție de undă care satisface această condiție este funcția de undă nulă. Particulele cu funcții de undă antisimetrice se numesc fermioni—și respectă principiul de excluziune Pauli. În afară de electron, proton și neutron, în această categorie se mai înscriu neutrinii și quarkurile (din care sunt formați protonii și neutronii), precum și unii atomi
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
pot fi în același loc cuantic - pentru că funcția de undă a unui astfel de sistem ar trebui să fie egală cu opusul său - și singura funcție de undă care satisface această condiție este funcția de undă nulă. Particulele cu funcții de undă antisimetrice se numesc fermioni—și respectă principiul de excluziune Pauli. În afară de electron, proton și neutron, în această categorie se mai înscriu neutrinii și quarkurile (din care sunt formați protonii și neutronii), precum și unii atomi cum ar fi cel de heliu-3
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]