8,848 matches
-
de broască, Su Nu Jing / Cartea Doamnei Pure. Pe lângă haremurile populate de soții, concubine și favorite, ce aparțineau împăratului, (uneori împărătesei), înalților dregători, prinților și prințeselor, existau și casele vesele sau casele de plăceri, similare bordelurilor de lux, unde curtezanele, veritabile preotese ale plăcerilor, ofereau prilejuri de relaxare și distracții celor capabili să plătească. Categoria socială a curtezanelor a fost recunoscută oficial printr-un act legislativ al împăratului Wu din dinastia Han (48-32 î.H.). Numărul lor a crescut, numai în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Paradisului. Schimnicul era desfigurat de suferință, devenise hidos iar măicuțele l-au alungat. Sonia / Sofia F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
niciunuia dintre ei; nu-i va face mai puțin să creadă că este adevărat, dacă este un pictor bun, pe copii și pe neștiutori, pictând un dulgher și arătându-l de la distanță, pentru că îi va fi dat aparența unui dulgher veritabil." (Cartea X, 598, b-c) Numai muzica, mai puțin direct imitativă, este acceptată de Platon. De aceea ea se înscrie, excluzând toate celelalte arte, în vastul program educativ pe care îl elaborează pentru gardienii Republicii ideale. Literatura, la fel ca imaginația
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu sertare", luând în considerare istoria teatrului, rareori i-au captivat pe spectatori. Numai Molière, cu geniul său, face excepție, cu două piese ca L'Etourdi (Zăpăcitul) sau Les Fâcheux (Pisălogii), construite după unicul principiu al juxtapunerii episoadelor, fără legătură veritabilă unele cu altele 13. După cum arată Paul Ricoeur în Temps et récit (Timp și povestire), (t.1, Le Seuil, 1983), inventarea intrigii, fie ea romanescă sau dramatică, permite reconfigurarea experienței temporale. Operă de sinteză, ea reunește elemente eterogene, scopuri, cauze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trei tehnici ale declamației, cântului și dansului. De aceea, episoadele pun față în față două sau trei personaje. În rarele momente în care patru personaje apar pe scenă simultan, unul din roluri, deținut de un figurant și nu de un veritabil actor, este mut. Dacă autori dramatici ca Eschil, Sofocle și Euripide au respectat cu ușurință o regulă atât de limitatoare, asta se datorează faptului că se potrivea concepției lor despre dialog, static. Ei n-au utilizat, de altfel, decât rareori
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin acest efort de memorie, pentru a face ca starea sa sufletească să nu mai răspundă la ceea ce ar pronunța ea. Auditoriul nu s-ar lăsa emoționat de acest lucru, și l-ar vedea prea premeditat pentru a-l crede veritabil." Aceste reticențe, formulate de unii teoreticieni ai clasicismului asupra necesității utilizării versului în teatru, se vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare, din cauza pompei și emfazei care îl caracterizează, în secolul al XVIII-lea, când este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spune ceva ca pentru el care nu trebuie să fie auzit, trebuie ca cel ce ascultă să se mire de faptul că celălalt nu mai vorbește, să-l oblige să continue, și să știe care-ar fi motivul, fals sau veritabil, al acestei întreruperi; altfel, ar fi ridicol ca un om să vorbească și să tacă în diverse rânduri, fără ca cei care-l ascultă să fie surprinși, nici fără să le spună cauza: căci trebuie presupus totdeauna că acela care face
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și spus, după promisiuni, Locuri, Timp și primele aparențe ale Poemului; pentru că nu credem că acest lucru s-a întâmplat în acest fel. Atât de mult este adevărat că Tragedia se consideră în mod deosebit în sine, ca o acțiune veritabilă." (Cartea I, cap. 6, "Despre spectatori și cum trebuie să-i considere poetul") Unitățile de timp și de loc se elaborează pentru asigurarea acestei verosimilități externe. Elipsele temporale, schimbările de loc sunt de condamnat, amintind de joc. Pentru ca spectatorul să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, că Poemul dramatic are două forme de durată, dintre care fiecare are timpul său propriu și convenabil." El insistă asupra realității timpului reprezentării, măsurabil în mod obiectiv, spre deosebire de timpul ficțiunii, care nu este totdeauna clar definit. "Prima este durata veritabilă a reprezentării, căci deși acest poem, după cum am mai spus de mai multe ori, nu este în sine, dacă-l considerăm cu exactitate, decât o imagine, și de aici nu trebuie considerat în mod normal decât printr-un a fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amintim că există realitate chiar și în lucrurile reprezentate. În mod real actorii sunt văzuți și auziți; versurile sunt în mod real pronunțate, și încercăm în mod real plăcere sau suferință asistând la aceste reprezentații, se consumă acolo un timp veritabil care menține mintea auditorilor atentă în cursul desfășurării anumitor momente, adică de când se deschide teatrul, până ce se închide. Or, acest timp este ceea ce eu numesc durata veritabilă a reprezentației." Scopul regulii unității de timp este de a-i face pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
real plăcere sau suferință asistând la aceste reprezentații, se consumă acolo un timp veritabil care menține mintea auditorilor atentă în cursul desfășurării anumitor momente, adică de când se deschide teatrul, până ce se închide. Or, acest timp este ceea ce eu numesc durata veritabilă a reprezentației." Scopul regulii unității de timp este de a-i face pe spectatori să creadă că cele două durate sunt identice. Trebuie făcut tot posibilul pentru ca spectatorul să aibă iluzia că evenimentul reprezentat sub ochii săi se produce în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrul Cum teatrul pune în mișcare emoții puternice, la actor ca și la spectator, mulți părinți ai Bisericii, în secolul al XVII-lea, îl privesc cu suspiciune. Reluând argumentele lui Tertulian și ale Sfântului Augustin, unii construiesc împotriva lui un veritabil rechizitoriu. Nicole, în Tratat despre comedie (Traité de la comédie), în 1667, Bossuet, în Scrisoarea către Părintele Caffaro (Lettre au Père Caffaro) și în Maxime și reflecții asupra comediei (Maximes et réflexions sur la comédie) din 1694, se arată deosebit de virulenți
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
egida lor. Goldoni, a cărui operă îmbracă o originalitate de netăgăduit, participă și el, datorită reformei pe care o întreprinde, la această mișcare. În ciuda specificității formelor pe care le îmbracă teatrul în Franța, în Germania și în Italia, o înrudire veritabilă le unește. Pretutindeni doctrina referitoare la imitarea Anticilor este respinsă definitiv. Cultului rațiunii îi succede cel al emoției. Regulile sunt înlăturate în numele libertății artei. Perimată, noțiunea de veșnicie a Frumosului este detronată de visul pentru un teatru național în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timp este o obișnuință franceză, obișnuință profund înrădăcinată, obișnuință de care ne vom desprinde cu greu, pentru că Parisul este salonul Europei și îi dă tonul; dar spun că aceste unități nu sunt deloc necesare la producerea emoției profunde și la veritabilul efect dramatic." În Prefața la Cromwell, Hugo constată și el că, deși construite sub pretextul verosimilului, aceste două unități generează deseori situații neverosimile. Ce poate fi mai neverosimil și mai absurd în realitate, decât acest vestibul, acest peristil, această anticameră
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interpretare (sub conducerea unui regizor)." Orice efect care nu ar fi produs chiar de interpreți este eliminat. Actorul, investit cu cea mai înaltă misiune, trebuie să creeze, în sărăcie, cu singurele mijloace de care dispune. Grotowski cere, din partea actorului, o veritabilă asceză, bazată pe un antrenament fizic deosebit de dur. El a studiat metodele cele mai marcante, exercițiile lui Dullin, "biomecanica" lui Meyerhold, tehnicile de antrenament de la Opera din Pekin, ale teatrului Nô japonez, ale lui Kathalaki hindus. Actorul, într-o "maturizare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
carele pe roți ale teatrului spaniol (vezi ilustrația nr. 3). Împrumută de asemenea unele dispozitive din teatrul oriental, în special podul din teatrul japonez ce traversează spațiul destinat spectatorilor, de la culise la scenă, dând intrării actorului pe scenă caracterul unei veritabile apariții. 3.2. Distanțarea brechtiană Scrierile despre teatru reunesc esențialul operei teoretice a lui Brecht (1898-1956) care a fost în același timp autor dramatic, regizor scenic și teoretician. Din cauza evenimentelor politice care despart Franța de Germania timp de mai multe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
l'Aquarium, de către Jacques Nichet. Unele spectacole se nasc din transpunerea unor texte narative, recitite în lumina actualității politice. Așa se întâmplă în special cu Războaiele pichrocoline (Les Guerres pichocrolines), după Rabelais, creat de Gildas Bourdet; altele sunt produsul unei veritabile creații colective, pornind de la anchete făcute de comedianți. Astfel în 1976, La Vieille Lune tient la jeune lune toute une nuit dans ses bras, creată de Aquarium, este o piesă despre ocuparea uzinelor în care documetele sunt utilizate pentru a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de un lirism esențializat, ce amintesc de Blaga sau de Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
cererea și aportul de oxigen la nivel tisular. Cu toate că structurile oxigen-sensibile ce acționează la nivel tisular local nu sunt complet înțelese, celulele endoteliale în contact direct cu sângele au anumite proprietăți care le conferă posibilitatea de a acționa ca un veritabil senzor de oxigen. Detecția nivelului de oxigen implică depolarizarea și hiperpolarizarea celulelor endoteliale, iar comunicarea este realizată prin propagarea electronică prin joncțiunile comunicante intercelulare dintre endoteliu și mușchiul neted. In timpul hipoxiei capacitatea țesutului de a extrage oxigenul și de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
din Biblos afirmă că a fructificat moștenirea unui preot fenician legendar, Sanchuniaton, care a trăit În epoca războiului troian. În materialele sale, În care sunt expuse credințele privitoare la cosmogonie, la originile culturii și la teogonie, se poate Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și transformat de mode culturale precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
postoperator [122]. O foarte bună sensibilitate și specificitate s-a obținut prin determinarea simultană a moleculelor plasmatice al miR 16, miR 196a și CA19-9 pentru diagnosticul CP precoce, precum și diferențierea de pancreatita cronică [123]. În încercarea de a identifica o veritabilă „semnătură” a profilului miR plasmatic s-a definit o combinație de șapte miR: miR-20a, 21, 24, 25, 99a, 185 și 191, care s-a dovedit a avea o acuratețe diagnostică de 83,6% în clasificarea cazurilor suspecte de CP, cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
și practicile economice) cunosc astăzi ipostaze actuale pe care autorii cărții le pun foarte bine în evidență. Astfel, relațiile de rudenie sunt, în fond, un subiect clasic și mereu actual. În termenii celor doi autori, rudenia rămâne și acum un veritabil cod al tuturor relațiilor sociale. În afara specificului relațiilor de rudenie, noi n-am mai putea înțelege nimic din jocurile subtile ale socialului. Or, legăturile de filiație și alianță, relațiile dintre frați și surori cunosc acum provocări și reconfigurări semnificative, grație
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
mă ocup nu numai de Iorga istoricul, politicianul, ziaristul, criticul literar, dramaturgul, scriitorul, poetul și lingvistul, ci și de Iorga oratorul, profesorul și ultimul, dar nu cel din urmă -, de Iorga ca ființă umană. Dimensiunile fantastice ale acestui titan, acest veritabil Tatmensch goethian, m-au convins că nu aveam altă posibilitate decît să apelez la metoda lui Rembrandt: să zugrăvesc imaginea și să scot în evidență în cadrul tabloului elementul activ esențial. Nu pot decît să sper că am reușit acest lucru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
soare luminos, dar lipsit de căldură, sau la o apă uscată. Dacă analizăm revolta actuală din Europa de răsărit și de sud-vest, nu avem nici un motiv de surpriză: tulburările acestea constituie semnalul revenirii la viață și la libertate. Lenin, un veritabil internaționalist și realist iluminat, considera națiunile, ca să folosim cuvintele lui, drept "fapte încăpățînate". Nu-i plăceau (poate că nici nu le înțelegea cu adevărat), dar recunoștea existența lor și a învățat să coexiste cu națiunea. În zilele noastre, mulți intelectuali
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]