9,864 matches
-
zburăm liniștiți spre Anglia... — Becky, ferea! zice Christina zâmbind, iar eu ridic privirea, tresărind. Dumnezeule, era cât p-aci să dau peste un manechin. — Tot cu gândul la nuntă? continuă, în timp ce intru în raionul de shopping personalizat. — Ai ghicit, spun veselă. — Arăți mult mai relaxată de la un timp, spune Christina pe un ton aprobator. Se vede treaba că ți-a priit vacanța. Și faptul că ți-ai văzut mama... că ai mai văzut ce se mai întâmplă pe acasă... Da, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
geantă. Trebuie să pun punct discuției imediat. Unele mirese se consumă mult prea mult cu nunta. Nu mai știu altceva decât nunta, nunta, nunta. Dar văd că la tine situația e sub control, sută la sută... — Categoric! zic, și mai veselă. Te rog să mă scuzi, trebuie să mă pregătesc pentru prima clientă... — A, vezi că ți-am inversat programările, spune Christina în clipa în care deschid ușa de la cabină. La zece vine o tipă care n-a mai fost la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nunta! Are un taior ultramarin și pantofi de lac și în brațe are o tavă cu micul dejun. Poftim, iubire! Bea niște cafea ca să te trezești! Oare visez? Ce caută Robyn la mine în dormitor? — Vin imediat cu brioșele, zice veselă și dispare din cameră. Cad fără vlagă pe pernă, cu creierii duduind, încercând să înțeleg ce naiba o fi cu ea aici. Îmi vine subit în minte filmul cu mafioți de aseară și simt cum mă sufoc de groază. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce-o fi fost în capul meu, să accept o întâlnire la micul dejun? — Sigur că-mi amintesc! zic într-un final. Doar că am... capul cât o baniță. Dar nu e nevoie să te scuzi, draga mea! spune Robyn veselă nevoie mare. Îți trebuie doar niște suc proaspăt de portocale. Și un mic dejun adevărat. Asta le spun mereu mireselor mele: trebuie să aveți mare grijă de voi! N-are nici un rost să vă înfometați, și pe urmă să leșinați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Încep să râd. Ai colectat-o vreodată? — Ei, de câteva ori? zice Robyn. Se oprește, pierdută în reverie. O fătucă prostovană a încercat o dată să fugă în Polonia... dar, până la urmă, tot am prins-o... Pa, Becky! — Pa! zic, la fel de veselă și închid ușa, cu inima bătându-mi să-mi sară din piept. O să mă prindă și pe mine. E doar o chestie de timp. Imediat ce ajung la serviciu îl sun pe Luke la birou și îmi răspunde secretara lui, Julia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Zicea că părinții tăi n-or să poată veni. Nu, zic după o pauză, nu pot să vină. — Păcat. Când vin încoace? — Ăă... Iau o înghițitură de cafea, evitându-i privirea. Nu știu ziua exactă... — Becky? Vocea lui mami răsună veselă în cameră, iar eu sar ca arsă, vărsând cafea pe canapea. Becky, scumpa mea, trebuie să vorbim despre formație. Mi-au spus că nu pot să cânte „Rock DJ“, pentru că basistul lor nu poate să cânte decât la patru corzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
orgoliu, ca atunci când Miss Phipps îmi lăuda pliéurile. — Foarte bine. De fapt, chiar voiam să te sun. Cred că a venit momentul... Eileen face o pauză de suspans... să trecem la articole mai mari. Un castron de argint. Un platou. Veselă de antichități. Mă holbez la ea șocată. În termeni de listă de nuntă, e ca și cum ar fi spus să dau la Royal Ballet. — Chiar crezi că sunt la... categoria asta? — Becky, draga mea, reacțiile la lista ta au fost de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aud pe Ernie plângând în surdină, în fundal. Sunt complet șocată, de parcă tocmai mi-ar fi dat o palmă zdravană peste față. — Ai dreptate, spun în cele din urmă. Îmi pare rău, spune ea, și nici ea nu pare mai veselă. Dar chiar am dreptate. — Știu. Mă frec mecanic pe față. O să... le înfrunt. Nu știu cum, dar o s-o fac. Scâncetul lui Ernie se transformă treptat într-un urlet în toată regula, și abia reușesc să mă aud pe mine. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai obosesc să aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu-i va spune nimic lui Robyn; că nu va fi chiar atât de răzbunătoare. Și, în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ești acolo lângă el. Însă tu pur și simplu n-ai vrut să știi de el... — E supărat pe mine. Firește că e supărat! Îl lași în urma ta și pleci în America, fără să-ți pese deloc de soarta lui, veselă și fericită ca o privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân interzisă. Cu o ușoară tresărire de rușine, îmi dau seama că nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul de a-mi pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și fericită. Ar trebui să fiu supermulțumită. Însă acum sunt în pat, gândurile mi s-au așezat în ordine, și îmi vine în minte câte o replică sau câte o imagine. Felul în care arăta Luke. Parcă un pic prea vesel. Cu ochi prea strălucitori. Și cum râdeam încontinuu amândoi, ca niște demenți. De parcă nu îndrăzneam să ne oprim din râs. Și alte lucruri. Cum arăta Elinor când am plecat. Conversația pe care am avut-o cu Annabel, acum mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chiar mai uriașă decât mi-o aduceam aminte. Chiar mai aurită și mai grandioasă. Întregul spațiu e înconjurat de spoturi de lumină, care pun în evidență candelabrele și balcoanele. Lumina devine brusc una stroboscopică, apoi flashuri disco, ce se joacă vesele pe chipurile chelnerilor care fac ultimele retușuri la aranjamentele de pe mese. Fiecare masă circulară are în centru un ornament din flori albe în cascadă. Tavanul a fost capitonat cu muselină, iar din loc în loc sunt luminițe feerice, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
B, e o onoare să vă cunosc, spune Danny, sărutându-i mâna. Sper că nu v-ați supărat că v-am picat și eu pe cap, neanunțat. — Sigur că nu! zice mami. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai vesel! Haideți să v-arăt cortul! În clipa în care văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză e întins un cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine și mă îmbrățișează. Noi două trebuie să stăm puțin de vorbă pe îndelete, mai târziu, îmi șoptește în ureche. — Și... dai o mână de ajutor la nuntă? o întreabă Luke. — A, toată lumea a muncit cot la cot, spune mama veselă. Și Annabel e de-a casei de-acum. Și unde-i tata? spune Luke, uitându-se în jur. — S-a dus cu Graham să mai ia niște pahare, spune mami. Se înțeleg de minune. Acum, ia ziceți, cine vrea niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
228-232)"/>. Și retorica antisemită interbelică speculează pe tema opoziției dintre cele două „instituții centrale” ale satului. O caricatură din epocă reprezintă cârciuma lui Ștrul, plină de țărani români beți, peste drum de biserica pustie „În Dumineca cea sfântă” : „Ștrul cel vesel, Ștrul tâlharul/ Vrea să năruie altarul,/ Și clipind șiret din pleoape,/ Și-a pus cârciuma aproape” <endnote id=" (662, p. 18)"/>. Concurența dintre biserica creștină și cârciuma evreiască nu rămâne doar la nivel calitativ, ci are și un aspect cantitativ
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai vândă băutură, pentru că „s-au cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, fiind Într-adins femei și fete tinere”. În folclorul polonez apare foarte adesea imaginea soției cârciumarului evreu, pe care o cheamă, de regulă, Haia - o evreică frumoasă, veselă, care vinde clienților votcă, dar și dansează și cântă cu ei. Câteodată ea se iubește cu un client creștin, ba chiar fuge cu acesta În lume, luând cu ea toată averea soțului <endnote id=" (127, p. 87)"/>. De altfel, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
67-93, Ed. Hasefer, București, 1999. 437. Mihail Sadoveanu, Baltagul, Ed. Gramar, București, 1996. 438. Andrei Țăranu, „Prejudecăți semnificative”, În Dilema, nr. 349, 1999, p. 9. 439. Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, Editura Minerva, București, 1988. 440. George Topîrceanu, Balade vesele și triste, ediție de Ilie Dan, Ed. Albatros, București, 1986. 441. I. Kara, Obștea evreiască din Podu Iloaiei. File din istoria unui „ștetl” moldovenesc, Ed. Hasefer, București, 1990. 442. În anul 1096, În timpul primei cruciade, izbucnirile de isterie colectivă au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și din „produsul activităților”. Organizația de tineret „Hașomer Hazair” din Dorohoi avea următoarele principii ideologice: „hașomerul este omul adevărului; pionierul renașterii poporului, limbii și patriei sale; știe să trăiască din produsul muncii sale; este milos și ajutător; supus conducătorilor, energic, vesel și voios, prietenul naturii, el știe să trăiască în mijlocul ei, își perfecționează spiritul și corpul său, curat în gânduri și faptele sale; este obligat la 18 ani să devină Haluț”. În anul 1927, organizația „Hașomer Hazair” era condusă de Croitoru
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Desnos, în Cronica . Te rog, dacă poți, strecoară în revistă aceste două traduceri care merită prin ele însele onoare. Eu scriu aceste rînduri, convins că nedreptatea va fi învinsă în cele din urmă. Îți trimit și o pilulă pentru numărul vesel de Anul Nou . Acest satir (așa îl numea dl Dima) trage în umbră sfori contra mea. Trebuie atins de fiecare dată cînd se ivește prilejul. Nota, sub aparență de veselie, este mușcătoare. Miturile trebuie dărîmate. În așteptarea răspunsului, primiți urările
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Așteptam răspuns imediat, mai cu seamă că era vorba să veniți sau să vii la Iași. La răvașul (în proză) pe care-l alăturam scrisorii precedente, adaug acum o satiră sau o fiziologie care aș vrea să apară în paginile vesele de Anul Nou. E un portret transfigurat care pornește de la un personaj sinistru de pe aici care e, într adevăr, bibliograf, adică a fost. Personajul e o in famă și ai văzut-o și tu odată într-un birou cînd ți-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de ani), dar noi am început-o chiar prea devreme și tare-mi este teamă că nu vom apuca nici măcar această vîrstă. Ceea ce mă îndurerează este mizeria fiziologică la care poate ajunge un om pe care l-ai văzut cîndva vesel, sprinten, activ, iar acum țintuit de pat, abia vorbind și cu 45 kg. greutate. E ceva înspăimîntător. Dar să trecem peste aceste lucruri triste și teribile, la viața noastră cea de toate zilele, care prin preocupările multiple și complexitatea ei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În cei 22 de ani”. Cuvintele subliniate de autorul acestor materiale vor să arate comanda politică după care se ghida Întreaga presă comunistă, fără nici cea mai mică excepție. Realizări mărețe, planuri depășite și răsdepășite, eroi ai muncii, fruntași, ceapiști veseli și fals-bucuroși pentru cei 50 de bani plătiți În contul fiecărei zile de muncă Începută pe Întuneric și sfârșită la fel, etc. Ștabii fixaseră și numărul paginilor În care trebuiau să apară ziarele și anume patru. Cu o mărinimie ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fusese amintit la greu În „Nota de intervenții” nr. S.3/ 25 aprilie 1977. Din păcate, numele autorului (autorilor) Îi scăpase (scăpaseră) sau, pur și simplu, Împuternicitul nu voise ca posteritatea să audă de el (ei). d.h. Noi sîntem băieții veseli, bă, nu cei triști! Tonul „...trist, deprimant, apăsător” al poemului „Dorința” ce ar fi trebuit să apară În numărul 6 al periodicului, nu intrase În vederile cenzorului el preferând, cel mai probabil, ritmurile vioaie de genul „hei rup, hei rup
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trecut de o anumită vârstă și a Învățat carte Înainte de 1989, știe că educația ateistă a elevilor de toate gradele era o realitate. De un mare „succes” se bucura pe atunci o carte-pamflet scrisă de un autor străin numită „Biblia veselă”, pe coperta căreia era desenat Dumnezeu cu „Materialismul dialectic” sub braț, făcând șmecherește cu ochiul către poporul cititor, datorită cunoscutei sintagme creștine „Fiat Lux!” (Să fie lumină!) inserate deasupra capului său. În punctul 2, referitor la „Preocupări În domeniul literar-artistic
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Maricica și Lențâca, supravegheate și îndrumate de stăpâna casei. îmbrăcate curat și îngrijit, se mișcau ca două furnicuțe în jurul mesei, împărțind în farfurii bucatele iar Maria a căpătat astfel răgaz ca să mai schimbe cîteva vorbe cu cei din Galați. Atmosfera veselă, de sărbătoare îl însuflețise și pe tânărul Tică, dându-i speranță că se va însănătoși de cumplita boală care pe timpul acela era destul de răspândită mai ales în aglomerațiile urbane, suprapopulate și lipsite de amenajări moderne, apă curentă, canalizări și în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]