14,396 matches
-
nostru poartă numele de Vânătoarea lui Buteanu, în memoria tânărului revoluționar ucis de jandarmii unguri atunci în primele zile ale revoluției. Printre cei executați de elementele șovine s a numărat și pastorul Ștefan Ludwig Roth (1796 - 1849) ce se făcuse «vinovat» de a fi declarat nemeșilor adevăruri privind realitățile politice, demografice și lingvistice ce puneau în lumină drepturile românilor în Ardeal. Pentru aceasta el a fost condamnat la moarte și executat la Cluj. Deși înfrântă de trupele austriece și rusești, Revoluția
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ? Iată cîteva repere ale nostalgiilor mele, pe care nici gînd să le consider astăzi vinovate. Pionierii După cum știm, Organizația de pionieri a fost una paramilitară, așa cum era și Hitlerjugend a naziștilor (ei aveau cravate negre, noi roșii). Cu toate acestea, dacă nu m-ar fi făcut pionier în prima serie, ar fi fost o mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
al dimineții, incomparabila panoramă a Iașului. Nu se mai gândea nimeni la drumul făcut, la urâciunile pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane pentru a disimula indispoziția de care mă simțeam cuprins și aerul de om vinovat pe care-mi dădeam bine seama că-l port în figură și în privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și alte triste condițiuni ambiante, ca acestea, nu se produc nicăieri fără o rea influență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de intrare în curte, țipând ca din gură de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal s-au spart. Supărată de cele întâmplate a cerut să-i plătim toata paguba, dar când șia dat seama că e vinovată că nu citise tăblița de pe poartă, a tăcut și s-a făcut nevăzută luând cu ea doar coșul. La omleta surpriză s-au repezit păsările din curte iar cocoșul făcea cea mai mare gălăgie. În iunie 1953 împlineam șase ani
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
țintă, au dat drumul pietrelor din mână și au dispărut din jurul meu. Am fost chemat la cancelarie și muștruluit. Sora mea era chemată la școală, nu mai știu a căta oară numai în acel an școlar. Eu nu mă consideram vinovat, îmi părea foarte rău că am rănit-o pe Traude, dar evitam să-i acuz pe alții. Când făceam vreo boacănă, luam vina asupra mea. Așa m-am trezit la încheierea anului școlar cu nota „nouă” la purtare, „dar cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în mintea tuturor, de sex. Orice reprezentare mediatică a sexualității este susceptibilă de a fi considerată pornografie, indiferent dacă respectiva reprezentare are sau nu ca scop manipularea comercială a libidoului. Orice nuditate, chiar dacă pune în paranteză ideea de sexualitate, e vinovată și, deci, sancționată de societate. Orice cuvânt care trimite la sex este blamabil și trebuie înlocuit cu beep sau cu o literă urmată de puncte de suspensie. Iar CNAul, organismul care stă de strajă la fruntariile pudibonderiilor societății, are grijă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pază al ogrăzii lui Dan Voiculescu și al Antenei 1. Dă Observatorul un material despre manualele alternative și despre „scandalosul“ roman al lui Ovidiu Verdeș? Face și el o emisiune în care îi înfierează stalinist cu mânie proletară, pe cei „vinovați“. Vor unii un Parla ment curat și îl pun în discuție, printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să latre la ei și face o emisiune despre așa zișii „fluturași otrăviți“. Din păcate pentru el, are un lătrat de pe chinez
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le rostește ca și cum ar spune: SÎnt liber! În clipa aceea, fiecare rană a lui Oedip devine o gură prin care el Își strigă victoria Împotriva zeilor și libertatea. Drumul spre Colonos nu e Golgota lui, ci triumful lui. Nimeni altul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
SÎnt liber! În clipa aceea, fiecare rană a lui Oedip devine o gură prin care el Își strigă victoria Împotriva zeilor și libertatea. Drumul spre Colonos nu e Golgota lui, ci triumful lui. Nimeni altul n-a hotărît că este vinovat decît el Însuși. Cu această hotărîre mătură zeii care s-au jucat cu el și care așteptau rugăminți de Îndurare. Deoarece, se Înțelege, nu-și asumă vina În fața zeilor, ci Împotriva lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
altul n-a hotărît că este vinovat decît el Însuși. Cu această hotărîre mătură zeii care s-au jucat cu el și care așteptau rugăminți de Îndurare. Deoarece, se Înțelege, nu-și asumă vina În fața zeilor, ci Împotriva lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fără greșeală marinele impresioniștilor și cînd nu mă mai interesează că Tezeu Întoarce spatele dragostei și memoriei; Ariadna, ca și Ithaca, fiind un alt nume dat memoriei. Această mare nu-mi pune Întrebări care să mă facă să mă simt vinovat. Și sînt destule acele Întrebări cărora dacă nu le poți răspunde cu o propoziție, nici o viață nu mai e de ajuns. Iar propozițiile simple cer totdeauna curaj. Cel mai greu e să recunosc că afară plouă pur și simplu și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un Apolo prea aseptic pentru a fi un ideal. Seva dogoritoare a vieții trebuie să se adreseze altui zeu, lui Dionysos, ca să poată țipa de bucurie sau de durere. Toate poveștile despre mîntuirea apolinică se ruinează. Trăim pentru a deveni vinovați, ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu mă bucur de ea? SÎnt aici, În această zi frumoasă pe care ar fi păcat s-o trădez, marea foșnește la cîțiva pași
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Orfeu alungă toate iluziile. Trebuie să ne agățăm de țărmul cel mai Însorit al Îndoielii, spunea frumos un poet. Aceasta Înseamnă că Orfeu a alungat umbra Euridicei deoarece n-a avut curajul să creadă În ea. Într-un fel e vinovat. Dar, ca și Oedip, face din vină o sursă de libertate... (...Am avut atunci o clipă de șovăiala. Pe urmă mi-am spus: Trebuie! Altfel niciodată nu voi ști adevărul... Pașii aceia ai nimănui Îmi striveau inima, mă răsuceau ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am intrat citea și nota ceva În niște hîrtii pe care apoi le-a Împins la o parte. Acum se uita peste umărul meu În gol și comenta pentru sine. Aceasta e viața, trebuie s-o luăm așa cum este. Era vinovată și gata. Îmi dădeam seama că nici procurorul nu știa ce trebuie să dorească mai mult. Să eșuez eu, ca să scape el de o datorie penibilă? Nu, firește, nu putea să dorească așa ceva. Și apoi amîndoi făceam ceea ce era necesar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grijă. - Vin ambii părinți. Ei sunt la aproape patruzeci de kilometri depărtare. Vreau să nu ne strice nimeni bucuria asta. Se simțea răvășită și se retrăsese în camera sa. Credea că se afla pe un făgaș bun, dar se simțea vinovată. De ce vinovată? Nu spusese nimănui despre relația ei, iar când le-a fost prezentat părinților, mama ei adoptivă îi reproșă: - Am crezut că ai gusturi mai bune. Unde ai găsit muzicantul ăsta? Nu vezi cât e de slab și cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ambii părinți. Ei sunt la aproape patruzeci de kilometri depărtare. Vreau să nu ne strice nimeni bucuria asta. Se simțea răvășită și se retrăsese în camera sa. Credea că se afla pe un făgaș bun, dar se simțea vinovată. De ce vinovată? Nu spusese nimănui despre relația ei, iar când le-a fost prezentat părinților, mama ei adoptivă îi reproșă: - Am crezut că ai gusturi mai bune. Unde ai găsit muzicantul ăsta? Nu vezi cât e de slab și cum arată? Mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vezi la casa mea și acum ce insinuezi? Vreau un bărbat pentru mine, nu să mă ajute în meserie. Nu vreau să fiu un vierme oarecare. Știu că faci totul din iubire pentru mine, dar mă faci să mă simt vinovată. Eu cred că este un suflet bun. A suferit destul. E alegerea mea. Gândește-te mamă un pic. Când o să vadă cât de mult îl iubesc pe micuțul Nicky, nu crezi că va face și el la fel cu mine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
când se refugia între două pahare cu alcool uita să mai vină la timp acasă. Carlina încerca să ia toate măsurile de precauție în vederea revizuirii comportamentului. Ajunsese la concluzia că tinerețea lor este de vină. Un copil niciodată nu este vinovat, numai adulții sunt de vină. Nu au timp suficient să îi asculte și să le stea mereu în preajmă, să îi supravegheze. Era convinsă că atunci când vor fi adulți și vor fi aruncați în viață, în vârtejul ei, vor ști
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din umbră acolo unde trebuie. Nu-și închipuise niciodată că vor ajunge la o asemenea confruntare. Poate și peste ani de zile cineva îi va reproșa aceste lucruri, așa cum se va pricepe mai bine să critice și s-o găsească vinovată fără să analizeze și să afle adevărul. Alin își va da seama că o mamă este îndeajuns de pedepsită atunci când nu își poate vedea copiii. Carlina își puse o mână la zona inimii încercând s-o tempereze pentru a nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe care-i am. Ai citit corect în inima mea pe care vreau să ți-o dăruiesc. O să fie întru totul devotată ție. Carlina izbucni de astă dată în lacrimi, fără a avea nevoie să se prefacă. Se simțea foarte vinovată că tocmai ea îl întrebă. Încercă să-și adune toate puterile care erau gata să o părăsească zicând: „Uite unde am ajuns din pricina curiozității mele.” Tocmai ea îl întrebase, ea care plecase de acasă, iar acum se simțea ca o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte tare. Îl simt umflat și-mi creează disconfort psihic, mai ales când trebuie să-l primenesc zi de zi, iar dacă nu-i am grija îmi crapă piciorul de durere. - Acum înțeleg mult mai multe, zise Carlina întorcând privirea vinovată cu care-i răscolise intimitatea. Se hotărâse din start să-l ajute să ajungă la cel mai bun medic dermatolog. Avea speranțe că medicina evoluase și era încrezătoare. Leon crescuse într-un orfelinat unde fusese adoptat de o familie din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și aruncă prosopul pe jos la întâmplare, mormăind fel de fel de insulte la adresa prostiei pe care o făcuse, dar o făcuse. Regretul era de prisos. Se opri din nou în fața oglinzii, iar când se văzu se simți atât de vinovată încât oftă amar și trase aer în piept, mai mult ca de obicei și într-un fel neobișnuit. Când ieși din baie observă că Leon stătea exact în același loc. Aduse un prosop din baie, îl aruncă în fața lui și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la fel de tare, necruțător ca și atunci când se încumetaseră să traverseze râul, făcând situația în care se aflau și mai îngrozitoare. Altul din același grup zise:Slavă Domnului că am reușit și nu trebuie să dăm cont nimănui pentru tărășenia noastră vinovată de a fi trecut în mod fraudulos granița. Unuia însă îi era frică până și să rostească cuvintele „am scăpat cu bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de vreo câteva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe cap și iese. Nu trebuia să-i dai! sare cu gura către Lidia doamna Petrache. Să nu-l mai văd pe aici! Ducă-se naibii de... Ia vă rog! o oprește Lidia. N-aveți nici o dovadă că el e vinovat de ce-a pățit Silvia. Vezi să n-o pățești și tu la fel, intră în vorbă inginera Mugur. Mugurel, vezi-ți de treaba ta! o pune la punct Lidia. Dacă Vlad e vinovat în cazul Silviei, atunci, după ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aveți nici o dovadă că el e vinovat de ce-a pățit Silvia. Vezi să n-o pățești și tu la fel, intră în vorbă inginera Mugur. Mugurel, vezi-ți de treaba ta! o pune la punct Lidia. Dacă Vlad e vinovat în cazul Silviei, atunci, după ce a intrat la închisoare Silvia, de ce soții Chirilă, care se împăcau așa bine, s-au despărțit și au plecat din oraș? Ce-are una cu alta? se miră doamna Petrache. Chirilă s-a ținut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]