9,837 matches
-
bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite. Etiologia stafilococică a pneumoniei este neobișnuită, dar când apare poate avea o evoluție severă. Factori predispozanți pentru pneumonia stafilococică sunt: instituționalizarea în unități de ingrijire a bolnavilor cronici, antibioterapia folosită recent, spitalizarea, intubația traheală, infecții respiratorii virale, boli cronice sau care se însoțesc de imunodepresie. "S. aureus" ajunge la nivelul sistemului nervos central fie pe cale hematogenă (prin sânge), de la o endocardită cel mai frecvent, fie prin extindere directă de la o infecție a țesuturilor vecine: oasele craniului, sinusuri
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
Și după traumatisme, care rup vase din ochi, apare iridociclită cu complicații de glaucom secundar. O altă complicație este cataracta, care trebuie operată. Cauzele pot fi multiple și uneori dificil de determinat. O iridociclită survine adesea după o infecție bacteriană, virală sau parazitară. Ea poate fi provocată de orice focar infecțios din vecinătate (o infecție dentară, o sinuzită, o faringo-amigdalită), sau chiar și de infecții la distanță de ochi, cum ar fi cele pulmonare, urinare sau genitale sau de boli ca
Iridociclită () [Corola-website/Science/304663_a_305992]
-
Cu rolul de fondator al penticostalismului modern este creditat îndeobște Charles Fox Parham, născut pe 4 iunie 1873, al treilea dintre cei cinci fii ai familiei Parham. În copilărie și în tinerețea sa, Parham a fost adesea bolnav, suferind infecții virale și febră reumatică. Suferințele fizice de care a avut parte l-au făcut să devină interesat de subiectul vindecării supranaturale. Dorința sa de a deveni predicator s-a manifestat din copilărie, iar convertirea sa religioasă avut loc la 13 ani
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
Mac Callum face o clasificare a virusurilor hepatice cunoscute până în acel moment Anii 1960-1980 sunt anii în care au loc numeroase descoperiri care încearcă să aducă cât mai multe informații despre hepatita B: Particula infectantă prin virus este ADN-ul viral; Virusul este prezent în sânge și țesuturi, se elimină prin salivă, lacrimi, secreții genitale, spermă, sânge menstrual, care sunt și principalele elementele de transmitere a bolii; se poate transmite de la mamă la copilul nou născut în timpul sarcinii; din 100 de
Hepatită B () [Corola-website/Science/312242_a_313571]
-
se cercetează prin determinarea DNA VHB, care, în mod normal, trebuie să fie nedetectabil. Dacă virusul este detectabil, și concentrația sa este >2000ui/ml, se poate pune problema tratamentului antiviral. Infecția acută cu virusul hepatitei B este asociată cu hepatita virală acută, o boală care începe prin stări de slăbiciune, lipsa apetitului alimentar, amețeală, vomă, dureri în corp, febră, urină închisă la culoare și ulterior progresează spre apariția icterului. Există indicații că mâncărimea pielii este un posibil simptom al tuturor tipurilor
Hepatită B () [Corola-website/Science/312242_a_313571]
-
Sinuzita este o inflamare a sinusurilor paranazale, care poate sau nu poate fi rezultatul unei infecții, de la probleme bacteriale, virale, alergice, imunitare sau ale unor ciuperci. Noi clasificări ale sinuzitei se referă la rinosinuzită, o inflamare a sinusurilor, dar și a nasului (rinită). Sunt câteva perechi de sinusuri paranazale, incluzându-le pe cele frontale, maxilare, cele ale oaselor tâmplelor, precum și
Sinuzită () [Corola-website/Science/311988_a_313317]
-
Sinuzita poate fi acută (care durează mai puțin de 4 săptămâni), sub-acută (4-12 săptămâni) sau cronică (care durează 12 săptămâni sau mai mult). Sinuzita acută Sinuzita acută se manifestă ca o infecție a tractului respirator superior, în general de origine virală. Suprafețele țesuturilor distruse din punct de vedere viral sunt, după aceea, accentuate de bacterii, cel mai des acestea fiind "Haemophilus influenzae", "Streptococcus pneumoniae", "Moraxella catarrhalis" precum și "Staphylococcus aureus". Alți patogeni de tip bacterial includ specii streptococe, bacterii anaerobice și, mai
Sinuzită () [Corola-website/Science/311988_a_313317]
-
de 4 săptămâni), sub-acută (4-12 săptămâni) sau cronică (care durează 12 săptămâni sau mai mult). Sinuzita acută Sinuzita acută se manifestă ca o infecție a tractului respirator superior, în general de origine virală. Suprafețele țesuturilor distruse din punct de vedere viral sunt, după aceea, accentuate de bacterii, cel mai des acestea fiind "Haemophilus influenzae", "Streptococcus pneumoniae", "Moraxella catarrhalis" precum și "Staphylococcus aureus". Alți patogeni de tip bacterial includ specii streptococe, bacterii anaerobice și, mai rar, bacterii negative din perspectiva reținerii unor anumite
Sinuzită () [Corola-website/Science/311988_a_313317]
-
pot duce la sinuzită sunt: alergiile, problemele structurale cum ar fi deviațiile de sept, fumatul, polipii nazali. Sinuzita acută Sinuzita obișnuită este depistată pe cale clinică. Din punct de vedere clinic, sinuzita bacterial-acută si viral-acută este dificil de depistat, deoarece cea virală durează mai puțin de 7 zile, pe când cea bacterială mai mult o săptămână (de obicei 40%-50% dintre cazuri reprezintă sinuzita bacterială). Sinuzita cronică Pentru depistarea sinuzitei cronice (care durează mai mult de 12 săptămâni) pot fi folosite drept diagnostice
Sinuzită () [Corola-website/Science/311988_a_313317]
-
niveluri ridicate de endotoxină. Astmul este asociat cu expunerea la alergeni de interior. Alergenii comuni de interior includ: acarienii, gândacii, mătreața animalelor și mucegaiul. S-a descoperit că eforturile de a diminua acarienii nu au fost eficiente. Anumite infecții respiratorii virale pot crește riscul apariției astmului, atunci când apar la copii, cum ar fi: "virusul sincițial respirator" și "rinovirusul". Cu toate acestea, anumite alte infecții pot scădea riscul. Ipoteza igienei este o teorie ce încearcă să explice incidența crescută a cazurilor de
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
care pot duce la acutizarea astmului cuprind praful, mătreața animalelor (inclusiv și mai ales păr de la pisici și câini), alergeni de la gândacii de bucătărie și mucegai. Parfumurile sunt o cauză comună a atacurilor acute la femei și copii. Atât infecțiile virale, cât și cele bacteriene ale tractului respirator superior pot înrăutăți boala. Stresul poate înrăutăți simptomele - se consideră că stresul afectează sistemul imunitar și, astfel, crește inflamarea căilor respiratorii la alergeni și iritanți. Astmul este rezultatul inflamației cronice a căilor respiratorii
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
tipologia simptomelor și răspunsul la terapie în timp. Ar trebui suspectat un diagnostic de astm dacă există un istoric de: stridor recurent, tuse sau dificultăți de respirație, iar aceste simptome apar sau se agravează ca urmare a exercițiilor fizice, infecțiilor virale, alergenilor sau poluării aerului. Se va efectua apoi un test de spirometrie pentru confirmarea diagnosticului. În cazul copiilor mai mici de 6 ani, diagnosticul este mai dificil de stabilit deoarece sunt prea tineri pentru un test de spirometrie. Spirometria se
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
Totuși, întrucât aceste teste pot fi uneori fals pozitive, acestea trebuie confirmate prin teste treponemice ca aglutinarea particulelor treponemei paladium(TPHA) sau testul de absorbție a anticorpilor treponemici (FTA-Abs). Rezultatele fals pozitive ale testelor netreponemice pot fi rezultatul unor infecții virale ca varicela și pojarul precum și în cazurile cu limfom, tuberculoză, malarie, endocardită, boli ale țesutului conjunctiv și sarcină. Analiza anticorpilor treponemici este de obicei pozitivă la 2-5 săptămâni după infecția inițială. Neurosifilisul este identificat de obicei prin numărului crescut de
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
Febra aftoasă este o boală infecțioasă de natură virală foarte contagioasă a rumegătoarelor paricopitate, suinelor, apare și la elefanți, șobolani și arici. Cabalinele sau omul pot fi purtători sănătoși de virus. Agentul etiologic al bolii este un virus, lucru atestat pentru prima oară în anul 1897 de medicul și
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
parte din familia Picornaviridae, virusuri cu dimensiunea sub 25-30 nm, cu un înveliș proteic de forma unui icosaedru. Când virusul vine în contact cu celula-gazdă, se fixează cu ajutorul receptorilor pe membrana celulară; după pătrunderea în interiorul celulei se desface învelișul proteic viral, iar ARN-ul viral va modifica codul genetic celular. Celula-gazdă va începe să sintetizeze material viral, devenind o adevărată fabrică de virusuri. În final, membrana celulară se descompune, eliberând virușii produși, care vor infecta la rândul lor alte celule sănătoase
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
virusuri cu dimensiunea sub 25-30 nm, cu un înveliș proteic de forma unui icosaedru. Când virusul vine în contact cu celula-gazdă, se fixează cu ajutorul receptorilor pe membrana celulară; după pătrunderea în interiorul celulei se desface învelișul proteic viral, iar ARN-ul viral va modifica codul genetic celular. Celula-gazdă va începe să sintetizeze material viral, devenind o adevărată fabrică de virusuri. În final, membrana celulară se descompune, eliberând virușii produși, care vor infecta la rândul lor alte celule sănătoase. În comparație cu alți agenți infecțioși
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
unui icosaedru. Când virusul vine în contact cu celula-gazdă, se fixează cu ajutorul receptorilor pe membrana celulară; după pătrunderea în interiorul celulei se desface învelișul proteic viral, iar ARN-ul viral va modifica codul genetic celular. Celula-gazdă va începe să sintetizeze material viral, devenind o adevărată fabrică de virusuri. În final, membrana celulară se descompune, eliberând virușii produși, care vor infecta la rândul lor alte celule sănătoase. În comparație cu alți agenți infecțioși, unii cerecetători sunt de părere că este suficient un singur virus (teoretic
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
caracteristic acestei boli; totuși, poate apărea în cazul meningitei provocate de alte bacterii. Alte simptome care pot oferi indicii privind cauza meningitei sunt cele care însoțesc boala „mână-gură-picior” și herpesul genital, ambele afecțiuni fiind asociate cu diverse forme de meningită virală. În faza inițială a bolii pot apărea și alte probleme care pot necesita tratamente specifice și care, în unele cazuri, pot indica o gravitate mai mare a bolii sau un prognostic mai pesimist. Infecția poate declanșa o stare septică, sindromul
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
fie prin contactul direct dintre meninge și cavitatea nazală sau piele. În majoritatea cazurilor, meningita este urmarea invaziei circulației sanguine de către microorganisme care trăiesc pe suprafețele mucoase cum este cavitatea nazală. Deseori, aceasta este la rândul ei precedată de infecții virale care distrug bariera reprezentată de suprafețele mucoase în mod normal. Odată ce bacteriile au pătruns în circulația sanguină, acestea pătrund în spațiul subarahnoidian în locuri în care bariera hematoencefalică este vulnerabilă, cum este plexul coroidian. Meningita apare la 25% dintre nou-născuții
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
identifică organismul 70-85% din cazuri), însă până la apariția rezultatelor este nevoie de un interval de timp de până la 48 de ore. Tipul de celule albe care predomină (vezi tabelul) indică dacă meningita este bacteriană (caz în care predomină neutrofilele) sau virală (caz în care de obicei predomină limfocitele), deși în stadiile incipiente ale bolii acest fapt nu constituie întotdeauna un indiciu relevant. Mai puțin frecvent predomină eozinofilele, ceea ce sugerează că boala este provocată de paraziți sau fungi, printre altele. În mod
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
scăzută, cu excepția cazului în care prin alte teste nu s-a putut stabili un diagnostic. Reacția de polimerizare în lanț (PCR) este o tehnică prin care se amplifică urmele de ADN bacterian, pentru a detecta prezența ADN-ului bacterian sau viral în lichidul cefalorahidian; este un test de înaltă sensibilitate și specificitate, fiind suficiente cantități infime din ADN-ul agentului patogen. Poate identifica bacteriile în meningita bacteriană și poate contribui la distingerea diverselor cauze ale meningitei virale (enterovirus, virusul herpes simplex
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
ADN-ului bacterian sau viral în lichidul cefalorahidian; este un test de înaltă sensibilitate și specificitate, fiind suficiente cantități infime din ADN-ul agentului patogen. Poate identifica bacteriile în meningita bacteriană și poate contribui la distingerea diverselor cauze ale meningitei virale (enterovirus, virusul herpes simplex 2 și virusul urlian la cei care nu au fost vaccinați împotriva acestuia). Serologia (identificarea anticorpilor specifici împotriva anumitor virusuri) poate fi utilă în meningita virală. Dacă se suspectează meningita tuberculoasă, proba este prelucrată prin colorație
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
bacteriană și poate contribui la distingerea diverselor cauze ale meningitei virale (enterovirus, virusul herpes simplex 2 și virusul urlian la cei care nu au fost vaccinați împotriva acestuia). Serologia (identificarea anticorpilor specifici împotriva anumitor virusuri) poate fi utilă în meningita virală. Dacă se suspectează meningita tuberculoasă, proba este prelucrată prin colorație Ziehl-Neelsen, care are sensibilitate scăzută, și cultură, care are o durată de prelucrare îndelungată; se folosește din ce în ce mai mult PCR. Diagnosticul de boală meningococică se poate stabili cu costuri scăzute, prin
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
dificultate în diagnoză și tratament o constituie „meningita tratată parțial”, în care simptomele de meningită persistă după administrarea de antibiotice (de exemplu, pentru suspiciunea de sinuzită). În astfel de cazuri, rezultatele analizei LCR se pot asemăna cu cele pentru meningita virală, însă este posibil să fie necesară continuarea tratamentului cu antibiotice până când există dovezi pozitive concludente cu privire la cauza virală a bolii (de exemplu, test PCR pozitiv pentru enterovirus). Meningita poate fi diagnosticată în urma decesului. La examenul anatomopatologic se constată de obicei
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
de antibiotice (de exemplu, pentru suspiciunea de sinuzită). În astfel de cazuri, rezultatele analizei LCR se pot asemăna cu cele pentru meningita virală, însă este posibil să fie necesară continuarea tratamentului cu antibiotice până când există dovezi pozitive concludente cu privire la cauza virală a bolii (de exemplu, test PCR pozitiv pentru enterovirus). Meningita poate fi diagnosticată în urma decesului. La examenul anatomopatologic se constată de obicei inflamația generalizată a meningelor pia mater și arahnoidă. Granulocitele neutrofile tind să migreze în lichidul cefalorahidian și la
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]