8,935 matches
-
fel și legătura dintre o entitate politică oarecare și o anumită confesiune va deveni irelevantă. Din acest punct de vedere este foarte interesant de speculat asupra evoluției bisericilor ortodoxe, care se identifică extrem de mult cu satul național. Având în vedere vocația universală a Creștinismului această formulă este oarecum nefericită și dă naștere la antagonisme inutile. Biserica catolică este prin comparație mai bine pregătită sa facă față provocărilor. Statul național se erodează sub asaltul realităților generate de noile tehnologii. Vor avea din ce în ce mai
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
culturii literelor. Literatura capătă o îndoită accepție ce rezumă întreaga evoluție semantică de până acum: 1. cunoștința, știința literelor scrise, știința de carte și 2. arta, știința învățării literelor, a gramaticii în sens de disciplină și instrument pedagogic. Există această vocație a totalității și literatura este percepută drept cultura totală având două simboluri centrale: limba latină și grammatica - știința pilot, de enorm prestigiu intelectual și universitar, prezidând toate artele vorbirii. Evul Mediu constituie în cultura europeană momentul maxim al ideii enciclopedice
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de poezie.” Necesitatea de a defini poezia, poeticul, emoția poetică este și cauza primei crize a terminologice cu adevărat serioase a ideii de literatură. Universalitatea literaturii este sesizabilă și în acest secol, dar literele încep să-și revendice și o vocație ideologică militantă. Pe lângă ideea de libertate a conștiinței și de exprimare literară liberă există și ideologia contrară a educației controlate. Apare concepția purificării textelor,a cenzurii ideologice și pedagogice. Literatura este pentru prima dată investită cu o funcție socială bine
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
secolele următoare. Străbatem o perioadă de evidentă estetizare și accelerare semantică a literaturii. Legat de ideea de literatură și frumos apare ideea de gust: literatura ca obiect de lectură și judecată de gust (Herder). Ideea este gândită în dublu sens: vocație pentru literatură și capacitate de a gusta și aprecia literatura. Legat de acest din urmă sens, gustul se confundă cu emoția, satisfacția, plăcerea literaturii. Pentru prima dată literatura este asociată în mod direct subiectivității și sensibilității. Vechea disociere literatură/poezie
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
conștiinței este proclamată solemn în marea profeție mesianică a lui Ieremia, la care se referă scrisorile pauline (Ier 31, 31-33)”. Dimensiunea Alianței, subliniată de Häring, în care întrevede deschiderea față de Dumnezeu și față de ceilalți, o putem reciti ca pe o vocație originară la Binele prin excelență, adică Dumnezeu. În paralel cu dimensiunea ontologică a conștiinței, tradiția tomistă a precizat natura intelectuală a aceleiași conștiințe, ca judecată de aplicare a principiului la un act particular oarecare, semnalând, în acest fel, raportul conștiinței
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
această subzistență prin adeziunea sa la o ierarhie de valori liber adoptate, asimilate și trăite printr-o angajare responsabilă și o convertire constantă; el unește astfel toată activitatea sa în libertate și dezvoltă pe deasupra o serie de acte creatoare, singularitatea vocației sale.” Mențiunea pe care o oferă Mounier, alături de definiția care caracterizează orientarea sa personalistă, este utilă pentru descifrarea ei. Din moment ce persoana este prezența însăși a omului, ea nu poate fi susceptibilă de o definiție riguroasă. De asemenea, ea nu este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
perspectivă, Maxim dezvoltă ideea de om ca microcosmos, mediator al celor cinci diviziuni ale creației: între masculin și feminin, între paradis și lume, între cer și pământ, între creație sensibilă și creație inteligibilă, și între Dumnezeu și creație. Aceasta este vocația omului de a depăși aceste diviziuni, pentru a manifesta caracterul teofanic al universului. Jean Claude Larchet recunoaște că viziunea lui Maxim trimite, așa cum s-a observat, la distincția naturii de ipostază, beneficiind de dezbaterile cristologice consecutive conciliului din Calcedon și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
are pretenția absolutistă de a fonda în mod autonom doctrina morală, deoarece presupune două adevăruri: omul este guvernat de Dumnezeu cu o providență specială, care îl distinge de toate celelalte creaturi și îl face solidar cu ele; omul își realizează vocația în fidelitate față de Dumnezeu, care domnește și guvernează peste toate creaturile, fiecare după condiția proprie, și toate converg spre realizarea planului său. 2.1 Probleme relevante Aici am vrea să luăm în considerare câteva probleme, cu soluțiile lor (vom vedea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Maria, sora lui Lazăr. Ceea ce-i irită pe unii invitați (în Marcu), pe discipoli (în Matei) sau pe Iuda (Ioan) este risipa parfumului, al cărui echivalent în bani ar fi putut să fie folosit pentru operele de binefacere. 1.3 Vocația de a-l urma pe Învățător Într-un mod surprinzător, M. Adinolfi, fără să diminueze rolul femeilor, reușește să individualizeze misiunea celor doisprezece și a femeilor prin optica unei chemări diverse. „Deși concordă în urmarea și în slujirea lui Isus
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
M. Adinolfi, fără să diminueze rolul femeilor, reușește să individualizeze misiunea celor doisprezece și a femeilor prin optica unei chemări diverse. „Deși concordă în urmarea și în slujirea lui Isus, cei doisprezece apostoli și ucenicele din Galileea se diferențiază în ceea ce privește vocația lor. Sunt cunoscute trei scene din Evanghelia lui Marcu despre vocația lui Simon și a lui Andrei (Mc 1,16-18), a lui Iacob și a lui Ioan (Mc 1,19-20) și a lui Levi (Mc 2,13-14). Este vorba despre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
celor doisprezece și a femeilor prin optica unei chemări diverse. „Deși concordă în urmarea și în slujirea lui Isus, cei doisprezece apostoli și ucenicele din Galileea se diferențiază în ceea ce privește vocația lor. Sunt cunoscute trei scene din Evanghelia lui Marcu despre vocația lui Simon și a lui Andrei (Mc 1,16-18), a lui Iacob și a lui Ioan (Mc 1,19-20) și a lui Levi (Mc 2,13-14). Este vorba despre trei scene tipice, dar nu pentru aceasta lipsite de valoare istorică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
rezultă că la originea urmării lui Isus nu se află o alegere făcută de discipoli, ci o inițiativă expresă a lui Isus, prin dinamismul privirii sale și prin chemarea sa eficace. În schimb, despre femeile galileence evangheliile nu prezintă nicio vocație directă din partea lui Isus. Ele l-au urmat în mod spontan, așa cum voiau să procedeze cei doi indivizi anonimi din Lc 9,57.61, atrase de cuvintele și de operele sale și de atitudinea sa față de femeie. Isus a consimțit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
preocupări, de înțelegere, de acceptare reverențială și de dialog sincer, care nu confundă identitatea personală cu rolul recunoscut și acceptat cu iubire și responsabilitate, în vederea unui scop comun, adică primirea și grija empatică, până la dăruire, față de o nouă viață umană. Vocația la paternitate și la maternitate implică această conștiință sigură a terenului antropologic pe care se joacă demnitatea de a fi părinte, în conformitate cu capacitățile, virtuțile și valorile proprii și ale celuilalt, care împărtășește în mod intim și soli-dar noul univers (acasă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care să ne întoarcem pentru a fundamenta discursul despre familia de azi? Am identificat patru dintre acestea, în relație una cu cealaltă, și țin cont de o referință creștină, impregnată de o reflecție culturală liber acceptată. - Căsătoria și familia ca vocație: criteriile principale ale alegerii nu pot fi bunăstarea, prestigiul social sau frumusețea exterioară, ci calitățile care permit ca să existe o iubire fidelă, respectul reciproc al conștiinței și absența oricărui tip de manipulare care să diminueze propria libertate interioară. De asemenea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu pot fi bunăstarea, prestigiul social sau frumusețea exterioară, ci calitățile care permit ca să existe o iubire fidelă, respectul reciproc al conștiinței și absența oricărui tip de manipulare care să diminueze propria libertate interioară. De asemenea, căsătoria și familia ca vocație presupun ca persoanele să aibă curajul de a se întreba înaintea propriei conștiințe și a lui Dumnezeu dacă se simt chemate pentru familie și sunt înclinate, prin darurile pe care le posedă, la această stare de viață. În această perspectivă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înșiși și a părinților față de copii, bazată pe valoarea persoanelor care o alcătuiesc, poate da un suflu nou de stabilitate și de autenticitate familiei actuale și să indice în mod gradual, relevând bogăția fiecăruia, pistele de urmat în vederea desăvârșirii propriei vocații, în care își află sensul ei profund și sigur. EXPERIENȚA BOLII: NOI PROBLEME ANTROPOLOGICO-ETICE Introducere Pentru a începe un discurs despre fenomenul bolii trebuie să precizăm câteva elemente fundamentale care constituie baza acestui discurs actual, cum ar fi: corpul, individul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a legăturii noastre intime cu El, prin ascultarea și meditarea asupra cuvintelor sale și, mai ales, prin frecventarea sacramentelor, semne eficace ale prezenței sale. Astfel ne dăm seama că Isus Cristos este punctul de pornire și cel de sosire al vocației noastre de oameni și de creștini, acum și în devenire. Viața spirituală își are fundamentul în această relație fascinantă și riscantă în același timp, pentru că e posibil să nu-l înțelegem și să ne îndepărtăm de El (asemenea ucenicilor care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sau indirect, cel puțin aparent. Această descriere un pic provocatoare demonstrează și faptul că suntem persoane într-o continuă relație cu celelalte persoane. Ne simțim dintr-o dată inserați într-o rețea de persoane, prin amintiri, sentimente, convingeri, opinii, înclinații și vocație. Ca să coborâm un pic mai mult spre concretețea vieții noastre, ne descoperim spontan „inserați” în această comunitate de persoane și „situați” în această localitate. Între noi fie spus, poate este perioada cea mai frumoasă din viața noastră din mai multe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
romanescă dedicată epocii Cantacuzino-Brâncoveanu, intitulată Haini la Înalta Poartă, a rămas în stadiul de proiect. Mai multe nuvele, între care Akho și Tao (1963), „o poveste din vremea ghețarilor înalți”, ca și proza Din viața înaintemergătorului și botezătorului Ioan atestă vocația autorului în această direcție. Îndeosebi ultima scriere se distinge prin ineditul viziunii și prin puterea de plasticizare a unor simboluri biblice. Memorabilă e scena finală, în care Ioan vede păcatul într-o infinită întruchipare. Romanul Taurul mării (1962), ultimul text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
a arătat că familia a fost epicentrul construcției sectorului social. La începutul secolului al XX-lea, familia nu mai era agentul natural al reproducerii ordinii stabilite, ca pe vremea Vechiului Regim. Ea devenea "un mediu" educativ și sanitar a cărui vocație era aceea de a dezvolta utilitatea socială a membrilor săi. Ea era ținta măsurilor igieniste al căror principiu de intervenție era acela de a "cupla întotdeauna o intervenție exterioară cu conflictele sau diferențele de potențial din interiorul familiei"5. Un
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atâtea elemente care potrivit analizei geografului secătuiau restul țării de "forța ei vie". Administrarea provinciei era afectată într-atât, încât compromitea însuși principiul republican al egalității șanselor. Până la începutul anilor 1960, amenajarea teritoriului a rămas însă o politică înzestrată cu vocație rurală. Jean-François Gravier îi preciza finalitatea socioeconomică: "Echilibrul regional al activităților, cu beneficii pentru întreaga națiune, nu va putea fi pe deplin realizat decât dacă fiecare sat poate trimite pe unii dintre locuitorii săi în industrie fără ca aceștia să fie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Urbanismului a evidențiat că "un mare număr de orașe mici sau mijlocii se pretează foarte bine la localizări industriale". Al doilea obiectiv vizat era acela de a moderniza agricultura, pentru ca industrializarea să nu creeze un dezechilibru între aceste două sectoare. Vocația mediului rural în contextul amenajării teritoriului era încă o dată amintită: "Diagnosticul suferințelor pe care politica de amenajare a teritoriului va trebui să le identifice ar fi incomplet dacă nu am invoca un pericol puternic pentru țara noastră și care îi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apoi parlamentul au încetat alegerile. Dar nu este vorba doar de primul act. Au rămas de îndeplinit sarcini mari și oneroase, care vor necesita multă perseverență, chiar obstinație, pentru a nu dispersa eforturile și pentru a menține ierarhia fixată în privința vocației principalelor orașe ale Franței, pe măsură ce vor fi decise implantările și vor fi repartizate creditele"108. Dacă vorbim de politica metropolelor de echilibru, ar fi mai corect să vorbim despre "politica orașelor" decât de "politica orașului". Nu orașul sau orașele ca
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
igienei, universal recunoscute" (Carta de la Atena, art. 24) stau la baza funcționalismului urban. Împărțirea orașului în zone adecvate realizării uneia dintre cele patru funcții urbane (habitatul, munca, petrecerea timpului liber, circulația) relevă grija de a amenaja ideal fiecare zonă, potrivit vocației sale, fără a aduce perturbări celorlalte funcții: zonele de locuit trebuie amplasate departe de zona industrială și de poluare etc. Locuința se află în centrul preocupărilor arhitecturii și urbanismului modern, "[ea] primează asupra tuturor celorlalte preocupări. Cele mai bune locuri
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
oameni. Moderniștii credeau cu tărie în virtuțile standardizării locuinței, fiindcă, potrivit lui Le Corbusier: "Toți oamenii au aceleași nevoi."140 Această convingere întreținea și idealul unui urbanism total. Adresându-se studenților de la școlile de arhitectură, Le Corbusier îi îndemna să descopere "[...] vocația fraternală a arhitecturii și a urbanismului în serviciul fratelui om. Nevoi materiale, dorințe spirituale, totul poate fi satisfăcut de această arhitectură și de acest urbanism."141 O astfel de ambiție nu putea decât să flateze tendințele tehnocratice ale promotorilor marilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]