9,695 matches
-
datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra țării noastre, Mănăstirea Tismana a suferit mai multe distrugeri și transformări, multe refaceri și donații din partea voievozilor Basarabi și a unor boieri înstăriți, mănăstirea fiind ctitorie voievodală și un puternic loc strategic. În 1520 voievodul Neagoe Basarab a acoperit biserica cu plumb; în 1541 domnitorul Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii mari; Matei Basarab a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), clopotnița și a dăruit un clopot mare; marele ban al Craiovei
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
și importante înnoiri. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având "hramul" „Sfinții Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de același egumen în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS Teofan, Arhiepiscop
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
sus scrise sate și părți de ocine să le fie lor dispre toate părțile după vechile lor hotare, pe unde din veac au fost folosite. Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului noi Io Radu Mîhnea voievod și credința boierilor noștri: Dumitrașco Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize vestier, Mihăilă Furtună comis ”. Aceasta danie făcută de Radu voievod postelnicului este cel mai însemnat document care evocă perioadă de înființare a satului Cucueți. În document se remarcă că “ Coste și sora lui Ticea, copiii Agafiei și a lui Nasture, nepoții lui Cirțiu și Necoriță, fiul Magdalenii, nepotul lui Ivan
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
lui Ivan și Isac și sora lui Coschița, copiii Stancăi, nepoții lui Stan cel bătrîn și Marica, fiica Erinei nepoata lui Văsiu dresele le-au avut de la Petru voevod, pentru nouăzeci și cinci de ughi buni”. Remarcam că acest Petru voievod este Petru al VI-lea Cazacul, Domn al Moldovei: august 1592 - 25 octombrie 1592. Despre originea lui există date incerte.Cel mai sigur se crede că ar fi fost fiul lui Alexandru Lapusneanu.Conform unor documente și scrisori ale epocii
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
construite pe vechi lăcașuri de cult (de. ex. Vodița, Tismana, Vișina, Prislop), iar bisericile lor Nicodim fie le-a reparat sau le-a adăogit, fie că le-a construit din zid dacă ele erau din lemn. Altele sunt ctitorii ale voievozilor, construite special de ei, pentru a se îngropa acolo. Mai sunt altele care de fapt sunt metoace, adică vechi fundații boierești care au fost ulterior închinate Tismanei: Gura Motrului, Cerneți, Topolnița, Valea cu Apă. Un alt grup, mai ales pentru
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
arendașului Ion Georgescu. În 1922 a înfiat pe Mărită Gavrilă, ce a devenit Maria Dîrdala , născută în anul 1910 . Ion Ț. Dîrdala moare în anul 1930 in varsta de nici 57 de ani și e inmormantat în cimitirul Bisericii Sf Voievozi din localitatea Gură Călitei. Următorul copil al lui Teodor Dîrdala este Isofache Dîrdala, bunicul deputatului, născut între 1875-1880 . Isofache Dîrdala s-a căsătorit în 1905 cu Lină I. Dîrdala , fiica lui Ștefan și Stana Carnu, născută, se pare, pe la 1884
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]
-
mondial, dar nu se știe nici unde și-a pierdut viața și nici unde este îngropat .Este pomenit în lista eroilor de război, prezentată de P. Abeaboeru în lucrarea monografica Urechesti și pe crucea monument aflată în curtea bisericii Sf Voievozi din satul Gură Călitei. Pentru copiii acestuia , Ioana , Ion și Dumitru , statul prin Judecătoria Plainesti și Primăria comunei Urechesti au decis să deschidă un dosar de tutelă , adică de administrare a puținelor bunuri mobile și imobile ce au aparținut lui
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]
-
1828-1832, și apărută în 1835, amintește despre un cătun neînsemnat, Crângași, cu maximum cinci gospodării. La începutul secolului al XX-lea acest cătun reprezenta o mică zonă locuită din apropierea râului Dâmbovița, mai exact la granița dintre București și comuna Marele Voievod Mihai, ulterior comuna 16 Februarie. În 1923, o parte din cătunul Crângași a fost inclus în teritoriul capitalei. În perioada dintre cele două războaie, dezvoltarea orașului și a vecinătăților a făcut ca această zonă să fie înconjurată de câteva dintre
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
vecinătăților a făcut ca această zonă să fie înconjurată de câteva dintre cele mai importante parcelari din acea perioadă, cum ar fi Regiei, Herescu, Grant, situate pe teritoriul administrativ al capitalei, și Costescu și Micescu, aflate în intravilanul comunei Marele Voievod Mihai. În 1936, se pune temelia unei adevărate capodopere de arhitectură bisericească în stil neobizantin, Biserica Belvedere, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfânta Muceniță Ecaterina proiectată în anul 1934 de către reputatul arhitect Ion Traianescu. Biserica a fost
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
mai puțin afectat de inundațiile periodice (primăvara) ale Dâmboviței, a început să fie ocupat în etape succesive de locuințele individuale, din paiantă și chirpici, ale unor familii sărace. În 1946, se înființează organizația de tineret a Partidului Național-Țărănesc, din comuna Voievodul Mihai, așa cum se numea atunci actualul cartier Crângași - Giulești. Această organizație ținea de sectorul condus de domnul Ion Marinache și a fost consolidată în timpul campaniei electorale din același an, numărând în jur de cinci-șase sute de tineri în circumscripție, de la
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
la gimnaziul de băieți din Vinița. Tot atunci scrie studiul " Problema timpului nostru", care va fi tradus și publicat la București abia în 1938. În 1860 în "Foița de istorie și literatură" apare lucrarea sa "Notiță asupra operei lui Kantemir Voievod". În 1866 este ales membru fondator al Societății Filologice Române. Informații amănunțite privind copilăria și mediul familial al lui Alexandru sunt precare. Sigur este, în schimb, că Alexandru a dobândit în familie cunoștințe în ce privește limbiile străine, argumente sigure ar fi
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
turn. Timișoara va juca un rol important și în lupta cu noua amenințare de la Sud: turcii otomani. În 1394, turcii conduși de Baiazid trec pe lângă Becicherecul Mare și Timișoara în drumul lor spre Țara Românească unde vor fi înfrânți de către voievodul muntean Mircea cel Bătrân în bătălia de la Rovine. Timișoara va servi din nou ca punct de concentrare a forțelor armate creștine, de data aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta Banatul până la Timișoara, de unde vor fi
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
la fel ca unchiul său, se dedică carierei armelor participând la războiul ruso-austriaco-turc din anii 1787-1791. Faptele de arme în timpul luptelor contra austriecilor din 1788 i-au adus un deosebit prestigiu fiind numit căpitan în oastea de țară întocmită de voievodul Nicolae Mavrogheni și "[...]l-au îmbrăcat cu caftan roșu și i-au dat și un cal domnesc, înșelat, înfrânat[...]" (dintr-o carte domnească a lui Nicolae Mavrogheni din 1788, astăzi dispărută). Șerban Măgheriu primește diverse funcții militare după război (căpitan
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
puțin obișnuit pentru un șef de guvern. Se zice că atunci când regele îi cerea ceva ce se putea realiza el spunea: „S-a făcut, Majestate!”, iar când îi cerea un lucru imposibil de realizat răspundea: „Se face, Majestate!”. Al. Vaida Voievod spunea despre el că: „râde cînd regele râde și plânge când regele e întristat”. Cel de-al doilea mandat de premier al lui Gheorghe Tătărescu nu s-a mai ridicat la nivelul atins de primul. Țara nu a mai cunoscut
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Bordușani-Popina (preistorie), Săveni - La Movile (preistorie), Bucu-Popină (protoistorie), Platonești-terasă (protoistorie), Platonești - tumul (populații alogene pe teritoriul țării noastre), Stelnica-Grâdiștea Mare (perioada getică), Platonești-necropolă și Vlădeni-Popina Blagodeasca (cultura Dridu), Giurgeni -Orașul de Floci (civilizație medievală, locul de naștere al marelui Mihai Voievod Viteazul). Cuprinde un număr de 6882 piese, din următoarele categorii: Deosebit de valoroase sunt fondurile documentare aparținând unor personalități originare din lalomița, sau a căror activitate este legată de aceste locuri. Este constituită din icoane pe lemn din sec. XVIII-XIX, vase
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania. În anul 1427 împăratul Sigismund de
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
ocrotite de cavalerii teutoni. Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342-1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Astfel, tătarii au fost siliți să se retragă din țară peste Nistru, spre nordul Mării Neagre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al țării care s-a eliberat de sub dependența maghiară și a devenit stat feudal de sine stătător, sub Bogdan I Voievod (1359-1365). Sigiliul târgului a purtat inscripția latină: "„Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești“". Sub urmașii acestuia, în timpul lui Lațcu Vodă (1365-1373), capitala s-a mutat la Siret, iar în anul 1388, sub domnia lui Petru Mușat (1375-1391), a fost fixată
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
mănăstirea franciscană din Baia avea călugări sași și unguri. Mănăstirea a fost grav avariată la sfârșitul secolului al XIV-lea. Biserica catolică cu hramul "Sfânta Fecioară Maria" din Baia a fost construită la începutul secolului al XV-lea din porunca voievodului Alexandru cel Bun (1400-1432), a cărui primă soție, Margareta, era de neam polonez și de religie catolică. Alexandru cel Bun s-a căsătorit prin 1393-1394 cu Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz din Transilvania. Construirea bisericii de către domnitor era un
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
în ) Profesorul Franz Pieszczoch afirmă că Alexandru cel Bun ar fi reconstruit în anul 1410 mănăstirea franciscană care fusese grav avariată la sfârșitul secolului trecut, la cererea soției sale. Unii istorici acreditează ideea că în acel an ""Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei, împreună cu soția sa, Margareta, care era catolică, au organizat episcopia pentru credincioșii catolici"". Preotul profesor Emil Dumea avansează ipoteza că biserica ar fi fost construită de domnitor între anii 1417-1420, după înființarea Episcopiei de Baia. Biserica era construită integral
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
anul 1632 scrie că în Baia se aflau 40 de case ale credincioșilor catolici, iar aceștia, din cauza sărăciei, nu mai pot întreține biserica. El relatează că biserica închinată Sfintei Fecioare are trei altare, iar acolo se află înmormântată soția unui voievod. Episcopul Pietro de Sofia a vizitat Baia la 14 octombrie 1641, scriind că în localitate trăiau 160 de catolici în majoritate sași, dar și câțiva unguri. Vorbind despre bisericile din Baia el scrie următoarele: ""Au o biserică mare și frumoasă
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
zid închinată Adormirei Fecioarei Maria avea patru altare, iar în corul ei se afla o inscripție cu următorul cuprins: ""În anul Domnului 1410, s-a închinat această biserică în cinstea Fericitei Fecioarei Maria. A fost ridicată de prealuminatul principe Alexandru Voievod o dată cu mănăstirea din Baia"". Și el precizează de faptul că soția domnitorului, Margareta, este îngropată sub cristelniță. Misionarul sus-amintit menționează că biserica avea în proprietate o casă cu pivniță și cinci vii. În afară de aceasta, se mai afla în afara orașului o
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al țării care s-a eliberat de sub dependența maghiară și a devenit stat feudal de sine stătător, sub Bogdan I Voievod (1359-1365). Sigiliul târgului a purtat inscripția latină: "„Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești“". Sub urmașii acestuia, în timpul lui Lațcu Vodă (1365-1373), capitala s-a mutat la Siret, iar în anul 1388, sub domnia lui Petru Mușat (1375-1391), a fost fixată
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
Rareș (1527-1538, 1541-1546), fiul lui Ștefan cel Mare. Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, binecredinciosul și iubitorul de Hristos, Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul bătrânului Ștefan Voievod, a zidit și săvârșit acest hram întru numele Adormirii Precistei și stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu Maria, în anul 7040 luna septembrie 12, iar al domniei lui anul al
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]