93,058 matches
-
impunea condiția de a avea permisiune de libera circulație în Europa, condiția pe care autoritățile de la Moscova amînau să o accepte. Spre sfîrșitul verii anului 1934, Kapița împreună cu soția sa au venit în vizită în URSS, dar dorind sa se întoarcă în Anglia au aflat că vizele lor au fost anulate. Ulterior soției lui Kapița i-a fost acordată permisiunea de a pleca în Anglia, la copiii săi. Anna Alekseevna se va întoarce la Kapița după o perioadă scurtă, luîndu-i la
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
în vizită în URSS, dar dorind sa se întoarcă în Anglia au aflat că vizele lor au fost anulate. Ulterior soției lui Kapița i-a fost acordată permisiunea de a pleca în Anglia, la copiii săi. Anna Alekseevna se va întoarce la Kapița după o perioadă scurtă, luîndu-i la Moscova și pe copii. Rutherford și alți prieteni ai lui Piotr Kapița apelau la autoritățile sovietice cu cererea de a i se acorda viza pentru continuarea lucrărilor științifice în Anglia, dar totul
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
el a pus bazele noii direcții - a electronicii de mare putere, considerat primul pas în calea spre dobîndirea energiei termonucleare. Dar să continue lucrările sale la nivel maxim în acest domeniu omul de știință a putut doar după ce s-a întors la institutul său în 1955. Acolo și s-a ocupat cu cercetarea plasmei la temperaturi ridicate. Descoperirile făcute de Kapița au stat la baza creării schemei reactorului termonuclear cu funcționare neîntreruptă. Cercetările științifice de după război ale lui Kapița cuprind cele
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
și 1945 interpretează diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Operă din Atena în operele ""Îl Mercante di Venezia"" de Mario Castelnuovo-Tedesco, ""Fidelio"" de Ludwig van Beethoven, ""Der Bettelstudent"" de Carl Millöcker și ""Țoșca"" de Giacomo Puccini. În 1945 se întoarce la New York, unde obține o audiție la "Metropolitan Opera Theater", soldata însă cu un insucces. Continuă să studieze pentru a-și perfecționă tehnică vocală și, în fine, prin intermediul cunoscutului impresar teatral Eddie Bagarozy, este angajată să cânte la Operă din
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
care îl înțelege Germania și că „securitatea colectivă” nu poate oferi nicio șansă de a evita asemenea evenimente până ce nu va beneficia de o forță copleșitoare susținută de hotărârea de a o folosi. ... Domnul știe că nu vreau să mă întorc la alianțe, dar dacă Germania va continua să se comporte ca până de curând, s-ar putea să ne oblige să o facem. La 14 martie, ziua de după "Anschluss", s-a adresat Camerei Comunelor, condamnând ferm metodele utilizate de germani
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
durat aproximativ trei ore. Hitler a cerut anexarea regiunii Sudete, și, din discuții, Chamberlain a obținut asigurări că Hitler nu avea niciun plan pentru restul Cehoslovaciei sau pentru alte zone din Europa de Est locuite de minorități germane. După întâlnire s-a întors la Londra, crezând că a obținut spațiu de mișcare în care se poate ajunge la un acord și se poate păstra pacea. Conform propunerilor făcute la Berchtesgaden, regiunea Sudetă avea să fie anexată de Germania dacă un plebiscit în respectiva
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
ale independenței sale, garanții ce aveau să înlocuiască obligațiile din tratate, în principal angajamentul francez de acordare a ajutorului. Francezii au acceptat aceste cerințe. Sub mari presiuni, și cehii au acceptat, ceea ce a dus la căderea guvernului cehoslovac. S-a întors în Germania, întâlnindu-se cu Hitler la Bad Godesberg la 22 septembrie. Hitler a dat la o parte propunerile întâlnirii anterioare, spunând că „nu mai sunt suficiente”. El a cerut ocuparea imediată a regiunii Sudete și satisfacerea pretențiilor teritoriale germane
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în cadrul unei comisii restrânse de elaborare. La 1:30 a.m., Acordul de la München era gata de semnat, ceremonie ce a fost întârziată pentru că Hitler a constatat că se golise călimara de cerneală de pe biroul său. Chamberlain și Daladier s-au întors la hotel, și i-au informat pe cehi despre acordul final. Cei doi premieri au cerut acceptarea lui de către Cehoslovacia, întrucât evacuarea cehilor avea să înceapă a doua zi. La 12:30 pm, guvernul ceh de la Praga s-a opus
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
târziu, ministrul de externe al Germaniei Joachim von Ribbentrop a obiectat la semnarea sa, "Führerul" a răspuns, „O, n-o lua prea în serios. Hârtia aia nu mai are oricum nicio semnificație.” Chamberlain, pe de altă parte, când s-a întors la hotel pentru masa de prânz, s-a bătut cu mâna peste buzunarul de la piept și a spus: „O am!” Rezultatul întâlnirilor s-a răspândit ca zvon înainte de întoarcerea sa, mulți oamenii bucurându-se la Londra, doar Churchill și susținătorii
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
s-a bătut cu mâna peste buzunarul de la piept și a spus: „O am!” Rezultatul întâlnirilor s-a răspândit ca zvon înainte de întoarcerea sa, mulți oamenii bucurându-se la Londra, doar Churchill și susținătorii săi rămânând circumspecți. Chamberlain s-a întors triumfător la Londra. La Heston se adunase o mulțime de oameni, unde premierul a fost primit de Lordul Șambelan, Contele George Villiers de Clarendon, care i-a înmânat o scrisoare din partea Regelui George al VI-lea, prin care l-a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
strada și curtea din fața Numărului 10 erau pline de oameni. Când s-a dus la etaj să se adreseze mulțimii de la fereastră, cineva i-a strigat: „Neville, du-te la fereastră și spune «pace în vremea noastră».” Chamberlain s-a întors și a răspuns: „Nu, eu nu fac lucruri de acest gen.” Cu toate acestea, și-a amintit cuvintele predecesorului său, Benjamin Disraeli de la întoarcerea de la Congresul de la Berlin și a spus în discursul său: Prieteni, este a doua oară când
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
dar i-au ascuns acest fapt, spunându-i că nu va mai trebui operat. A plecat din sanatoriul în care se internase, ducându-se la Highfield Park din Hampshire, și și-a reluat munca la jumătatea lui august. S-a întors la birou la 9 septembrie. Reapariția durerilor, în timpul bombardamentelor nocturne asupra Londrei, care l-au forțat să se refugieze într-un adăpost antiaerian și l-au privat de odihnă, i-au consumat energia, și a plecat din Londra pentru ultima
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
septembrie. Reapariția durerilor, în timpul bombardamentelor nocturne asupra Londrei, care l-au forțat să se refugieze într-un adăpost antiaerian și l-au privat de odihnă, i-au consumat energia, și a plecat din Londra pentru ultima oară la 19 septembrie, întorcându-se la Highfield Park. La 22 septembrie i-a transmis lui Churchill demisia, pe care, la început, primul ministru n-a dorit să o accepte. După ce, însă, ambii au realizat că Chamberlain nu se va mai întoarce la lucru, Churchill
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
la 19 septembrie, întorcându-se la Highfield Park. La 22 septembrie i-a transmis lui Churchill demisia, pe care, la început, primul ministru n-a dorit să o accepte. După ce, însă, ambii au realizat că Chamberlain nu se va mai întoarce la lucru, Churchill i-a permis să se retragă din funcție. Primul ministru a întrebat dacă Chamberlain va accepta cea mai înaltă distincție cavalerească britanică, Ordinul Jartierei, care fusese acordată și fratelui său. Chamberlain a refuzat, declarând că ar „prefera
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
din Bergamo. O bursă a Fundației Cerasoli (1901) i-a permis să meargă mai departe la Apollinaris, în Roma, unde studiază Istoria Bisericii cu Umberto Benigni (printre alții). Își întrerupe studiile pentru a satisface serviciul militar în armata italiană, dar întors în seminar își desăvârșește studiile cu un doctorat în teologie și este hirotonit în 1904. Continuându-și studiile în drept canonic este numit secretar al noului episcop din Bergamo, Giacomo Radini-Tedeschi. Angelo îl slujește timp de nouă ani pe acest
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
bătălie neconcludentă, au avut loc o serie de bătălii care au fost câștigate de Carol: la Chargrove Field în 18 iunie 1643, la Lansdowe (5 iulie), la Roundway Down (13 iulie) Dar în 2 iulie 1644 soarta războiului s-a întors în favoarea Parlamentului. Cu bătălia de la Marston Moor, armata Parlamentului, condusă de colonelul de cavalerie Oliver Cromwell, a învins trupele regale. Datorită acestei victorii, Parlamentul și-a extins controlul până în orașul York. Pe timpul iernii, ambele tabere s-au retras pentru a
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
târziu, după mari eforturi, Benedict a reușit să-i trimită pe prizonierii răniți și bolnavi în țările neutre bogate. Papa a încercat să-i ajute și pe civilii aflați în suferință. Mijlocirea sa le-a permis deportaților belgieni să se întoarcă acasă. A cerut milă pentru sărmanii armeni, și a oferit bani pentru cei suferinzi din întreaga Europă chinuită. Benedict și-a continuat faptele bune și după armistițiu. I-a rugat pe aliați să întrerupă blocada criminală a Germaniei care a
Papa Benedict al XV-lea () [Corola-website/Science/298406_a_299735]
-
poziție de elită și-a promovat încă o dată politica "populares". A cerut un cont destinat restaurării capitalei, pe care "optimații" i l-au refuzat. Fără succes în această încercare, Caesar i-a întărit coaliția cu Pompei, care urma să se întoarcă curând la Roma din campaniile sale în est. Întoarcerea lui Pompei i-a neliniștit pe "optimați", care se temeau de un marș în stilul lui Sulla asupra Romei și de instaurarea dictaturii. Aveau nevoie să prezinte orașul și împrejurimile sale
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
de administrația guvernământului său. În ciuda grandioaselor mulțumiri oferite de diverse triburi galice, nemulțumirea creștea. Cezar a auzit un zvon despre formarea unei confederații a triburilor galice sub stăpânire belgică, pentru a se opune prezenței romane în Galia. Cezar s-a întors în grabă la legiunile sale, formând două noi astfel de legiuni, alcătuite majoritar din „cetățeni” galici, numărul total al acestora ridicându-se acum la opt. La sosirea lui Cezar, probabil în iulie 57 î.Hr., zvonurile opoziției galice se adeveriseră. Cezar
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
iar Crassus primind Siria. Pompei, gelos asupra creșterii pe care o înregistra armata lui Cezar, dorea securitatea unei domnii provinciale cu ajutorul legiunilor, iar Crassus dorea oportunitatea gloriei militare către est, în Parthia. După soluționarea problemelor, Crassus și Pompei s-au întors la Roma pentru a participa la alegerile din 55 î.Hr.. În ciuda înverșunatei rezistențe din partea Optimaților, inclusiv o întârziere în alegeri, statutul de consuli al celor doi a fost confirmat până la urmă. Cezar nu și-a asumat nici un risc, însă, și
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
risc, însă, și a trimis nunțiul său, Publius Crassus, înapoi la Roma alături de 1.000 de oameni pentru a „păstra ordinea”. Prezența acestor oameni, alături de popularitatea lui Crassus și Pompei au reușit cu greu sa stabilizeze situația. Cezar s-a întors în grabă în Galia pentru a pune pe picioare prima invazie romană în Britania. Înainte ca Cezar să-și poată concentra atenția asupra Britaniei, o invazie germanică de-a lungul Rinului, în teritoriul ubian i-a întors atenția asupra Germaniei
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Cezar s-a întors în grabă în Galia pentru a pune pe picioare prima invazie romană în Britania. Înainte ca Cezar să-și poată concentra atenția asupra Britaniei, o invazie germanică de-a lungul Rinului, în teritoriul ubian i-a întors atenția asupra Germaniei. Invadatorii au trimis ambasadori către Cezar spunând că doreau pace, însă Cezar le-a cerut mutarea de pe teritoriul Galiei și a ordonat mobilizarea legiunilor sale pentru a înfăptui acest lucru. Înainte ca Cezar să pornească atacurile, cavaleria
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
au sucombat înecându-se. Nu se știe care a fost numărul victimelor până la final, însă Cezar a pretins că nu a pierdut nici măcar un soldat. În anul 50 î.Hr., Senatul condus de Pompei i-a ordonat lui Cezar să se întoarcă la Roma și să-și demobilizeze armata pentru că termenul său ca proconsul se încheiase. În plus, Senatul îi interzice lui Cezar să candideze pentru un consulat secund în absența sa. Cezar a crezut că va fi judecat și marginalizat politic
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
până la Brundisium, sperând să restaureze alianța lor anterioară de zece ani. Pompei l-a evitat, însă, iar Cezar a făcut un uimitor marș de 27 de zile către Spania, unde i-a înfrânt pe locotenenții lui Pompei. Apoi s-a întors la est, pentru a-l provoca pe Pompei în Grecia, acolo unde pe 10 iulie 48 î.Hr. la Dyrrhacium Cezar abia a evitat o înfrângere catastrofală. L-a înfrânt decisiv pe Pompei, în ciuda avantajului numeric al acestuia (aproape dublul infanteriei
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Munda în martie 45 î.Hr.. În tot acest timp, Cezar a fost ales pentru al treilea și al patrulea său mandat în poziția de consul în anii 46 î.Hr. (alături de Marcus Aemilius Lepidus) și 45 î.Hr. (fără partener). Cezar se întoarce în Italia în luna septembrie a anului 45 î.Hr.. Își completează testamentul printre primele sale sarcini, numindu-l pe Octavian ca unic succesor. Senatul deja începuse să-i ofere onoruri chiar și în absența sa. Deși Cezar nu și-a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]