884,171 matches
-
după două zile o scrisoare în care i se aducea la cunoștință faptul că tatăl său căzuse într-o groapă de calcar și avea capul zdrobit. Joseph Openshaw a murit la scurtă vreme, iar moartea sa a fost declarată de autorități ca accident. Devenit proprietar al domeniului de la Horsham, John Openshaw a dus o existență liniștită. În dimineața zilei anterioare, a primit și el un plic cu cinci sâmburi de portocală, iar pe partea interioară erau scrise literele K.K.K. și textul
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
hârtiile pe ceasul solar". Plicul era trimis de această dată din estul Londrei. El s-a simțit neajutorat și a apelat la poliție, care a considerat că toate scrisorile sunt glume proaste și nu au legătură cu cele două morți. Autoritățile i-au pus la dispoziție un polițist care trebuia să stea cu el în casă. Singurul indiciu pe care John Openshaw îl poate furniza lui Holmes este o pagină din jurnalul unchiului său, datată martie 1869, în care acesta scrie
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
dintr-un ziar în care scria că s-a găsit cadavrul lui John Openshaw în râul Tamisa, după ce un ofițer de poliție auzise între orele 9 și 10, lângă podul Waterloo, un strigăt de ajutor și ceva căzând în apă. Autoritățile consideră moartea acestuia ca fiind un accident cauzat de întuneric și de neatenție. Fiindu-i rănită mândria, detectivul afirmă că afacerea a devenit personală pentru el și vrea acum să pună mâna pe bandă. Holmes verifică registrele companiei Lloyd și
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
Emilia și Liguria, alături de "Urbicaria" din jurul Romei ("Urbs"). Astfel, până la sfârșitul secolului al VI-lea, o nouă ordine a puterilor era instituită, în încercarea de a se asigura o oarecare stabilitate. Ravenna, care era guvernată de către un exarh ce deținea autoritatea civilă și militară pe lângă cea ecleziastică, se reducea la orașul propriu-zis, portul acestuia și împrejurimile ajungând la nord până la râul Pad (dincolo de care se întindea ducatul de Veneția, nominal în serviciul Imperiului), iar la sud până la râul Marecchia (dincolo de care
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
coastei adriatice; cuprindea de asemenea și orașe care nu erau situate pe coastă, precum Forlì de exemplu. Întreg acest teritoriu ajungea până la Munții Apenini. Teritoriile din jur erau guvernate de către duci și "magistri militium" mai mult sau mai puțin supuși autorității exarhului. Din punctul de vedere al Constantinopolului, exarhatul de Ravenna consta în întreaga provincie a Italiei. nu era singura provincie bizantină din Italia. Sicilia bizantină forma un guvernământ separat, în vreme ce Corsica și Sardinia țineau de Exarhatul de Africa. Longobarzii își
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
și Sardinia țineau de Exarhatul de Africa. Longobarzii își stabiliseră capitala la Pavia și controlau valea râului Pad. Valul longobard se răspândea mult către sud, invadatorii instaurând ducate la Spoleto și Beneventum; ei controlau interiorul, în vreme ce guvernatorii bizantini aveau sub autoritatea lor mai mult sau mai puțin teritoriile de coastă. Piemont, Lombardia, teritoriul continental al Venetiei, Toscana și regiunea continentală a Neapolelui aparțineau longobarzilor, astfel încât treptat reprezentantul imperial în Italia își pierde puterea sa anterioară, deși nominal controla regiuni ca Liguria
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
a reprezentat un ducat din cadrul Imperiului Bizantin, condus de către un duce numit și aflat sub autoritatea prefectului pretorului pentru Italia între anii 554-584, iar apoi sub cea exarhului de Ravenna (584-751). Pentapolis (etimologic, provenind din termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
ca ducatul să-și fi extins teritoriul până la Munții Apenini, poate chiar dincolo de aceștia, iar orașul cel mai sudic să fi devenit Numana, pe malul de nord al Mincio. Capitala ducatului de Pentapolis era la Rimini, iar ducele era atât autoritate civilă, cât și militară în cadrul ducatului. Pentapolis reprezenta în acea periodă una dintre rutele cele mai traversate ale Italiei. Cetățenii din Pentapolis au căutat cu consecvență să reducă din autoritatea exarhului de Ravenna asupra ducatului, într-un timp (secolul al
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
ducatului de Pentapolis era la Rimini, iar ducele era atât autoritate civilă, cât și militară în cadrul ducatului. Pentapolis reprezenta în acea periodă una dintre rutele cele mai traversate ale Italiei. Cetățenii din Pentapolis au căutat cu consecvență să reducă din autoritatea exarhului de Ravenna asupra ducatului, într-un timp (secolul al VII-lea) în care Italia bizantină în general experimenta un proces de descentralizare. În anul 725, când exarhul Paul a intenționat să conducă o expediție punitivă împotriva Ducatului de Roma
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
motiv pentru care expediția sa ar fi fost în cele din urmă un eșec. În anul 726, iconoclasmul promovat de împăratul Leon al III-lea Isaurianul a devenit public pentru prima dată. Incapacitatea exarhului de Ravenna de a-și impune autoritatea asupra Romei, ca și slaba sa poziție în Pentapolis au fost demonstrate atunci când trupele sale din Roma, Ravenna, Pentapolis și Veneția s-au răsculat, declarând că îi iau apărarea papei în fața decretului iconoclast a cărui punere pratică fusese ordonată de
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
cu Elisabeta de Vermandois (cunoscută și ca Isabelle), fiica cea mare a contelui Raoul I de Vermandois cu Petronilla de Aquitania. Când cumnatul lui Filip a murit (1167), soția sa a moștenit comitatul de Vermandois. Aceasta a condus la extinderea autorității Flandrei mult către sud, într-un punct în care nu mai ajunsese anterior și amenința la completa răsturnare a balanței puterilor din nordul Franței. Filip a guvernat cu înțelepciune, având și sprijinul lui Robert d'Aire, al cărui rol a
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
săi au fost implicați a condus la încordarea relațiilor lui Eduard cu contele Godwin de Wessex. Acesta din urmă, a cărui jurisdicție includea și pe locuitorii din Dover, a refuzat să îi pedepsească pe aceștia. Lipsa sa de respect față de autoritatea lui Eduard Confesorul a condus la expulzarea din Anglia a sa și a întregii sale familii. Godwin și familia sa vor reveni în 1052 cu o puternică armată, cuprinzând și trupe din Flandra (sora vitregă a contelui flamand se măritase
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
decizia de a trimite o notă diplomatică guvernului maghiar prin care solicită preluarea "puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească" Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la 12 noiembrie 1918, la ora
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
de a-și exprima votul direct. La 18 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central redactează, prin același Vasile Goldiș, manifestul "Către popoarele lumii", semnat în numele Marelui Sfat al Națiunii Române de Ștefan Cicio Pop, prin care se făcea cunoscut refuzul autorităților maghiare de a ține seama de revendicările juste ale populației românești. La 20 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central anunță convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia. În discuție au mai fost luate orașele Blaj și Sibiu, dar s-a
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
Salerno de la 1027 până la moarte, duce de Amalfi de la 1039 până la moarte, duce de Gaeta de la 1040 la 1041 și principe de Capua de la 1038 la 1047 în sudul Italiei. Guaimar a fost o figură importantă în faza finală a autorității bizantine în sudul Italiei și cea de început a puterii normande în Italia. Potrivit cronicarului Amato de Montecassino, Guaimar era "mai curajos decât tatăl său, mai generos și mai curtenitor." Guaimar s-a născut în jurul anului 1013, fiind cel mai
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
lucrări ca fiind în satul Răcătău (com. Horgești). Aici au fost evidențiate urme de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (cultura Cozia-Brad) și cultura geto-dacă (sec. IV i.Hr.-I d.Hr.). Așezarea geto-dacă face parte din rândul centrelor de autoritate de tip dava și a fost identificată cu Tamasidava menționată de geograful alexandrin Claudios Ptolemaios, în lucrarea "Îndreptar geografic", scrisă în sec. II d.Hr. Statiunea a fost cercetată de arheologul Viorel Căpitanu și obiectele descoperite, multe cu valoare de
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
Nunta este o ceremonie religioasă și/sau civilă, în timpul căreia se sărbătorește începutul unei căsătorii. În mod obișnuit, nunta este un ritual care se oficializează uniunea dintre două persoane (în majoritatea țărilor lumii: de sexe diferite) în fața unei autorități civile sau/și religioase, urmată de o petrecere. Nunta este compusă din mai multe părți: La ortodocși, nunta are loc după înscrierea civilă și după cununia la biserică. În cazul în care logodna nu a fost făcută, înaintea cununiei, preotul
Nuntă () [Corola-website/Science/324584_a_325913]
-
începutului procesului de slăbire a ei. El a oferit orașul Fondi celui de al doilea fiu al său, Marin al II-lea odată cu titlul echivalent de duce, creând astfel un precedent în partiționarea ducatului de Gaeta, fapt care a corodat autoritatea ducală în timp. În anul 962, Gaeta s-a pus sub conducerea lui Pandulf Cap de Fier de Capua, principele longobard de Capua. Cu toate acestea, în 963 doar conducătorii municipali sunt menționați în textul privilegiilor. În 976, împăratul german
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
1103, Guillaume Blosseville a cucerit orașul și a fost, la rândul său, supus lui Richard de Aquila în 1105. Richard al II-lea a fost duce independent "de facto", ca și succesorii săi. Moartea lui Iordan I a marcat subminarea autorității familiei normande Drengot, fapt care a produs mari efecte pentru Gaeta. În cele din urmă, în 1135, Richard de Caleno a fost nevoit să se supună regelui Roger al II-lea al Siciliei, care l-a silit și pe ultimul
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
de câini. Într-o societate "supraîncărcată", oamenii au nevoie periodic de tranchilizante, alternativa fiind o cădere nervoasă. Nick trece printr-o asemenea cădere, învinovățind-o pe Kate pentru atentat și, după ce o bate, părăsește orașul, dar este reperat curând de autorități. La Tarnover, Paul Freeman primește însărcinarea de a-l interoga, el fiind reprezentantul pe care trebuia să-l întâlnească Nick pe când lucra la corporație. Încetul cu încetul. Freeman își dă seama că simpatizează mai mult viziunile lui Nick decât pe
Călător pe unda de șoc () [Corola-website/Science/324579_a_325908]
-
a unei răscoale populare, salernitanii alegând pe contele palatului, care fusese exilat anterior, Ioan Lambert. Exilat din Salerno, Manșo nu s-a refugiat la Amalfi, unde fratele său Adelfer preluase puterea pentru sine. Cu toate ca Manșo a reușit să își restabilească autoritatea în ducatul de Amalfi în 986 și să domneasca până la moarte, se pare ca Adelfer și ceilalți frați ai lui Manșo, Ademar și Leon, au continuat să emită pretenții până cel puțin în 998. Manșo a construit catedrală Sfanțului Apostol
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
"" constituie două măsuri luate de regele franc Pepin cel Scurt, în 754 și 756, care au asigurat baza legală pentru organizarea formală a Statului papal, inaugurând astfel puterea temporală a papilor în cadrul autorităților civile. Donațiile au fost acordate de către Pepin la trei ani după ce devenise primul conducător civil numit de către papă, în jurul anului 751. În 727, Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din sudul Italiei
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
papă, în jurul anului 751. În 727, Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din sudul Italiei precum și Iliricul. În 753, sub conducerea regelui Aistulf, longobarzii au cucerit Exarhatul de Ravenna, principalul sediu al autorității bizantine din Italia, al cărui patriarh deținea putere teritorială ca reprezentant al împăratului de la Constantinopol, independent de papa de la Roma. Ducele longobard de Spoleto și regii longobarzi din nord (Langobardia Major) au supus teritoriul roman unei reale amenințări, iar Aistulf
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
Terracina. După acest episod, o puternică alianță s-a înfiripat între Gisulf și Pandulf. În 961, Landulf al II-lea a murit, după care Pandulf și fratele său au devenit singuri principi, cu toate că mai vârstnicul Pandulf impunea o mai mare autoritate. "Chronicon Salernitanum" afirmă că este vorba de co-regență și de principiul indivizibilității dintre Capua și Benevento, așa cum fusese el declarat de către Atenulf I în anul 900, când spunea "Beneventanorum principatum eius filii Pandolfum et Landulfum bifarie regebant . . . communi indivisoque iure
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
căsătorească cu Tano, dar nuntă are totuși loc și, după sinuciderea tatălui ei ca urmare a mustrărilor de conștiință și a șantajului lui Tano (care avea dovezi că Filippo Rași avea cunoștință de o crimă veche pe care o ascunsese autorităților), fata decide să rămână lângă cel pe care îl consideră ucigașul tatălui ei cu scopul de a-i descoperi secretele și de a se răzbuna. După o lungă serie de evenimente, ucideri de oameni nevinovați, numeroase conflicte armate și o
Caracatița 4 () [Corola-website/Science/324608_a_325937]