88,132 matches
-
din secolul III î.H. odată cu invaziile celtice din Balcani. După moartea lui Lysimach din 281 î.H. trei armate celtice s-au pus în mișcare. După respingerea invaziei, unii celți s-au stabilit în Asia Mică, iar alții la confluența Savei cu Dunărea. Agitația provocată de aceste mișcări de populație au determinat răspândirea celților pe o zonă mai vastă. Descoperirile de la Pișcolt au scos la iveală faptul că în această perioadă au apărut așezări care practicau inhumația ca practică funerară
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
lui Lee. Acest plan îndrăzneț și agresiv a rămas cunoscut sub numele de Raidul lui Stoneman. La 27-28 aprilie, cele patru corpuri de armată ale Armatei Potomacului au traversat râurile Rappahannock și Rapidan prin mai multe locuri, majoritatea în apropierea confluenței celor două, lângă cătunul Chancellorsville, care era compus din conacul familiei Frances Chancellor și câteva alte căsuțe, la intersecția dintre bariera Orange și Orange Plank Road. Între timp, a doua forță de peste 30.000 de oameni, conduși de general-maiorul John
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Centrală în care au fost descoperite, în 1928, diverse obiecte de lut ars (printre care un interesant cap de maimuță) care consituie cele mai vechi obiecte de lut ars din Africa. Aria sa de răspândire se întinde în sud până la confluența Nigerului cu Benue. Limba nok se apropie poate de cea a protobantușilor, care trăiau în toată Africa Centrală și Meridională. Poporul nok pare a fi fost alcătuit mai ales din agriculturi deveniți sedentari, care practicau cultura maniocului și produceau ulei
Cultura Nok () [Corola-website/Science/320830_a_322159]
-
sud era Rio Roxo de Natchitoches (Red River) până la meridianul 100 așa cum nota harta publicată de John Melish în 1818. Problema era că meridianul 100 de pe harta lui Melish trecea la circa 150 km est de locul său real, iar confluența unde se forma Red River era de fapt la 80 km est de meridianul 100. Texasul a revendicat teritoriul aflat la sud de afluentul nordic, iar SUA au revendicat teritoriul aflat la nord de afluentul sudic (curs de apă denumit
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
face o coborâre foarte rapidă de la înălțimea inițială în Tibet, și în cele din urmă apare în câmpie, unde este numit Dihang. El curge aproximativ 35 km și după primește doi afluenți majori: Dibang și Lohit. Din acest punct de confluență, fluviul devine foarte larg și este denumit Brahmaputra. În el se varsă Bhoreli Jia (numit râul Kameng unde acesta se varsă la Arunachal Pradesh) în Districtul Sonitpur și acesta curge prin întregul stat Assam. În Assam fluviul ajunge uneori și
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
m) și Măgura Gârcina (873 m); la est de culmea Hălăgeanu (1017) și Vârful Muncelul (1067 m), la vest de Dealul Piciorul Crucii și Piciorul Rotund. Forma lacului este alungită în lungul văii principale pe direcția NV - SE, iar la confluența cu pâraiele Cuiejdel și Glodu, se ramifică pe cele două văi cu extinderea mai mare pe valea principală. Dimensiunile (2011), sunt: lungime 1.004,82 m, lățimea între 19,25 m și 282,6 m cu o medie de 138
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
pe cursul mijlociu al pârâului Cuejdel (afluent de stânga al râului Cuejdiu), prin surpări și alunecări succesive pe partea stângă a văii la baza Culmii Munticelu. Alunecarea s-a produs între km 0,5 și 1,5 km amonte de confluența cu Cuiejdiul pe o suprafață de 35 de hectare, grosimea depozitelor variind între 5 - 25 m și chiar mai mult în zona barajului. O a doua etapă importantă de formare a lacului a fost alunecarea din anul 1991, probabil cauzată
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
2000 monument de arhitectură industrială (Legea nr.5 din 6 martie 2000) și este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu . Construcția a început în anul 1806 și s-a finalizat în 1810. Pe fațada clădirii furnalului dinspre confluențele pârâurilor Nădrab și Runc s-a așezat o placă memorială cu inscripția „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”. Suma alocată construcției s-a dovedit a fi insuficientă, pentru că această sumă era de ajuns doar să se construiască furnalul, hala furnalului
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
să peîntâmpine înaintarea lor spre nord, și să îndrepte tirul de artilerie către unitățile acestora. Linia de înaintare a aliaților era întretăiată de râul Rapido care izvorăște din centrul Apeninilor, curgea prin Cassino și traversa intrarea în valea Liri (la confluența râului Liri cu Rapido) după care râul rezultat primea numele de Garigliano (adesea denumit „Gari” de Aliați) care continua către mare. Cu solidele sale fortificații montane, cu traversări dificile de râuri (care erau nu doar rapide, ci și deviate de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
km, să atace în ziua de 17 ianuarie 1944, trecând râul Garigliano în apropierea coastei (diviziile de infanterie britanice 5 și 56). Divizia 46 Infanterie britanică urma să atace în noaptea de 19 ianuarie tot peste Garigliano în aval de confluența cu Liri, susținând atacul principal al Corpului II american aflat în dreapta sa. Principalul asalt frontal al Corpului II avea să înceapă la 20 ianuarie când Divizia 36 Infanterie americană urma să traverseze apele umflate ale râului Rapido la 8 km
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
, comuna Giulești, județul Maramureș datează din anul 1700 . Lăcașul are hramul „Sfântul Nicolae” și figurează pe lista monumentelor istorice, . Satul se află la 16 km sud de Sighet, așezat aproape de confluența Marei și Cosăului. Este atestat documentar încă din sec. XV . Are multe case de lemn într-un stil tradițional remarcabil cu porți mari, monumentale. Biserica, având hramul Sf. Nicolae, este construită din bârne de stejar în 1690 (după unii autori
Biserica de lemn din Ferești () [Corola-website/Science/316485_a_317814]
-
804 m) și Muchia (809 m). De asemenea, tot spre Depresiunea Hațegului apar nivelele secundare acestui complex sculptural, sub formă de trepte marginale și umeri de vale. În morfologia văilor se disting lunci cu lățimi de 200-300 m, discontinue datorită confluențelor sau eroziunii selective (Valea Grădiștei), terase sau umeri de terase (văile Văratecului și Dreptului), iar în profil transversal prezintă numeroase rupturi de pantă. Pe versanți, prezența argilelor favorizează apariția alunecărilor de teren, unele fixate având tendința de reactivare (pe ambii
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
suportul așezărilor Fizești, Federi și Ohaba Ponor amplasate pe versanții înclinați ai platformei de eroziune neafectați încă de alunecări sau pe podurile etajate ale unor fragmente de terase. Aici, satul Ponor este situat în valea râul cu același nume, la confluența cu Streiul. Majoritatea așezărilor sunt distribuite de la 500 m până la 900-950 m altitudine, excepție făcând doar satele Costești Deal și Ludeștii de Sus, care urcă până la 1.100 m. Sălașele, grajdurile, fânarele și colibe utilizate numai pe timpul verii sunt prezente
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
peste un vas cu ulei etc.). Ele nu au nici o legătură cu islamul.’’ Actualul teritoriu al Irakului, cunoscut în antichitate sub numele de Mesopotamia, a fost leagănul unor vechi civilizații, cunoscând apogeul în timpul dinastiei abbaside (762-1258). Tradițiile de nuntă la confluența dintre Tigru și Eufrat păstrează spiritul culturii islamice, indiferent de apartenența la comunitatea șiită (60% din populație) sau la cea sunnită (37% din populație), fiind aceleași pentru întreaga societate irakiană. Conform studiului Marriage Iraqi Style, realizat de prof. dr. George
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 2 hectare. Aria protejată cunoscută de localnici sub denumirea „La Gloduri” se află la ieșirea din satul Monor, la confluența pâraielor „Pârgului” și „Luțului” și reprezintă o zonă mlăștinoasă în arealul căreia se află câteva structuri conice (vulcani noroioși) alcătuite din sedimente (marne, gresii, argile) atribuite Miocenului. Vulcanii noroioși sunt formațiuni create de gazele naturale provenite de la mare adâncime, care
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
2010, . Vechea biserică ortodoxă din Mănăstirea, purtând hramul „Sfântul Nicolae” este cel mai vechi și valoros monument de arhitectură medievală rămas până acum în zona Dejului și o atestare a existenței și afirmării neîntrerupte a populației românești pe teritoriul de la confluența Someșurilor. Ridicată din pereți puternici, de piatră, în secolul al XIII-lea, și refăcută parțial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten înaintat de terasă a Câmpiei Transilvaniei, înfipt în malul drept al Someșului
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
de piatră, în secolul al XIII-lea, și refăcută parțial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten înaintat de terasă a Câmpiei Transilvaniei, înfipt în malul drept al Someșului Mic, la 2 km de confluența acestuia cu Someșul Mare și la 4 km de Dej. A servit ca lăcaș de cult pentru biserica românească din localitate până în anul 1939 când, de la contele Korniș se cumpără biserica în stil gotic, mai nouă și încăpătoare, aflată la
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
cele mai vechi biserici românești de piatră care s-au păstrat” - cum afirmă cunoscutul istoric de artă Vasile Drăguț, ci și o dovadă certă că, la începutul mileniului doi al erei noastre (sec. XIII), populația românească din această zonă de confluență a Someșului se menține numeroasă, constituită într-o comunitate bine organizată, cu o dezvoltată cultură materială și spirituală, capabilă ca împotriva vitregiilor vremilor, să lase aici, până azi, valoroase vestigii de arhitectură romanică, precum această veche și simplă expresie a
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
11.127 ha. Parcul național se întinde în partea de vestică a Carpaților Meridionali, între Munții Vâlcan (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu), la vest și Munții Parâng (ce aparțin grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului), la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
de vestică a Carpaților Meridionali, între Munții Vâlcan (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu), la vest și Munții Parâng (ce aparțin grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului), la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
va urmări linia de culme a Dealului Vâlnei-Groapa Oii, vom avea doar o separare a două bazine hidrografice iar dacă aceasta va fi trasată pe valea Argeșelului vom exclude Culmea Vâlnei-Groapa Oii din Subcarpații Argeșului. De aceea Valea Dâmboviței de la confluența acesteia cu valea Stoenești și până la Oncești este cea mai justificată limită deoarece include și versantul estic al culmii Cireșu-Vâlnău-Groapa Oii, culme cu peisaj tipic subcarpatic și zona din nordul Dealului Perilor (cuestă formată din depozite levantine prin care începe
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
De la nord de localitatea Oncești, din Valea Dâmboviței, spre vest, limita merge pe sub fruntea de cuestă a Dealului Perilor, coboară în valea Argeșelului, la sud de Lucieni, de unde urcă din nou sub o altă cuestă prelungă, pe sub Râpa Roșie, până la confluența Râului Târgului cu Bughea de la Lăzărești. Între Râul Târgului și Bratia limita ocolește dealul Prislop pe la nord de acesta iar între Bratia și Râul Doamnei de asemenea se abate spre nord pe sub Dealul Păcurarului. Spre vest situația se repetă în
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
similitudinile celorlalte interfluvii și vom avea deci: depresiunea de contact Bughea de Jos (prelungirea nord-vestică a Depresiunii Câmpulung); culmea anticlinală Ciuha cu spinarea rotunjită și în mare parte despădurită(751m) și depresiunea externă dintre Godeni și nordul depresiunii Schitu Golești. Confluența Bughea-Râu Târgului închide interfluviul redus la o terasă de confluență cu altiudinea de 600m, denumită dealul Mestecenilor. Flancul estic al cuestei Prislopului domină și aici sudul Depresiunii Schitu Golești, cu peste 230m. Interfluviul Râu Târgului - Argeșel cuprinde o arie foarte
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Bughea de Jos (prelungirea nord-vestică a Depresiunii Câmpulung); culmea anticlinală Ciuha cu spinarea rotunjită și în mare parte despădurită(751m) și depresiunea externă dintre Godeni și nordul depresiunii Schitu Golești. Confluența Bughea-Râu Târgului închide interfluviul redus la o terasă de confluență cu altiudinea de 600m, denumită dealul Mestecenilor. Flancul estic al cuestei Prislopului domină și aici sudul Depresiunii Schitu Golești, cu peste 230m. Interfluviul Râu Târgului - Argeșel cuprinde o arie foarte largă din Subcarpații Argeșului și reprezintă cel mai complex sector
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
general pentru această zonă subcarpatică, văile mari au profil transversal în forma literei „U” ce se lărgește în areale cu roci moi pliocene și se restrânge când traversează zona deluroasă internă. Valea Dâmboviței limitează la est zona subcarpatică argeșană, de la confluența ei cu Valea Piatra, în dreptul localității Stoenești. De aici și până la intrarea în chei, Dâmbovița și-a creat o luncă nu prea largă, ce ajunge la 700-800m, cu tot cu terasă, în dreptul satului Cotenești. Altitudinea relativă a terasei față de luncă este de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]