90,136 matches
-
de designerul Istvan Câmpan care a colaborat cu coregrafii și regizorii cu care am lucrat noi, creând costume pentru performeri. Maria Brudașca, artist vizual, și Dan Aga, muzician, lucrează la animații și <i>performance</i>-uri live. Alt exemplu este creația spectacolului <b>Parallel</b>,<b> </b>produs de colegii de la GroundFloor Group și co-produs de ColectivA prin Temps d`images. Dan Aga a creat muzica pentru <b>Parallel</b>. Anul acesta ne gândim să colaborăm cu Cristian Rusu pentru un
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
și inclusiv să creadă în colectiv. Un spectacol are nevoie de multă lume ca să se poată realiza și fiecare participant la un proiect vede sensul prezenței ceiluilalt. În artele vizuale se lucrează mai mult individual și e un proces de creație în care nu e nevoie de mai mult decât de un singur autor sau participanți. Deci, există moduri de producție artistică diferite prin însăși natura domeniilor de activitate și e firesc să fie așa. Artiștii din zona artelor performative au
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
de mai mult decât de un singur autor sau participanți. Deci, există moduri de producție artistică diferite prin însăși natura domeniilor de activitate și e firesc să fie așa. Artiștii din zona artelor performative au o deschidere mai mare către creații colective și către munca în comun datorită modului de producție în care funcționează. Dar nu e obligatoriu pentru nimeni să lucreze așa, nu impune nimeni un singur model de lucru. Am spus în repetate rânduri că atâta vreme cât ne respectăm munca
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
04.2015 Trăiește orașulFoto: Roland Vaczi[/caption] Care vor fi efectele acestei rupturi? Cum vor fi afectate proiectele în desfășurare și proiectele viitoare pe care le-ați conceput la Fabrică alături de cei cu care ai rămas în aceeași echipă de creație? M.B.: Cred ca această problemă merge dincolo de porțile Fabricii de Pensule și a imaginii ei, este o situație regretabilă pentru oraș în contextul candidaturii Clujului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, existența acestui spațiu interdisciplinar fiind unul din atuurile orașului
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia. La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
artist. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: "Cel mai iubit dintre pământeni". Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.21. Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului " Cel mai iubit
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
servit-o până în 1934. Profesorul Ibrăileanu a reluat strălucita tradiție a societății "Junimea" și a revistei "Convorbiri literare" prin reunirea în jurul revistei "Viața românească" a scriitorilor cei mai însemnați ai epocii și prin orientarea mișcării literare a vremii în direcția creației de caracter specific, legată de realitățile naționale contemporane. Spiritul democratic al lui Garabet Ibrăileanu a ferit poporanismul, în cei 10 ani de existență, din prima serie a revistei "Viața românească", de excese ca și de exclusivism, permițând scriitorilor importanți ai
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
despre semnificația numelor comice din teatrul și proza lui Caragiale, sublinierea lirismului prozei lui Sadoveanu, a psihologiei inadaptatului din proza obiectivă a lui Brătescu-Voinești, autoironiei lui Topârceanu, sincerității lui Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a creației de tipuri din proza de evocare a copilăriei a lui Ionel Teodoreanu au devenit apoi locuri comune ale criticii, circulând detașate de autor, ca niște adevăruri necesare. Două eseuri originale, de răsunet ale lui Ibrăileanu sunt "Literatura și societatea", apărut
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
apoi locuri comune ale criticii, circulând detașate de autor, ca niște adevăruri necesare. Două eseuri originale, de răsunet ale lui Ibrăileanu sunt "Literatura și societatea", apărut ca introducere la teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță" și, respectiv, "Creație și analiză" din volumul Studii literare. În cel dintâi, criticul aruncă o lumină nouă asupra raportului dintre artist și societate prin teoria selecției, insistând asupra corespondenței dintre idealul artistic și aspirațiile publicului la un moment dat, relație care explică soarta
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
nouă asupra raportului dintre artist și societate prin teoria selecției, insistând asupra corespondenței dintre idealul artistic și aspirațiile publicului la un moment dat, relație care explică soarta plină de peripeții a artistului de geniu, totdeauna receptat printr-o latură a creației sale și succesul sau insuccesul artistului conformist. În cel de-al doilea, Ibrăileanu stabilește, referindu-se la romanul contemporan, două tipuri mai răspândite, unul constând din prezentarea comportării eroilor, a faptelor lor, și altul constând din comentarea stărilor sufletești, altfel
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
mai răspândite, unul constând din prezentarea comportării eroilor, a faptelor lor, și altul constând din comentarea stărilor sufletești, altfel spus romanul narativ și romanul analitic, romanul epic și romanul liric sau romanul obiectiv și romanul subiectiv. Disociațiile lui Ibrăileanu între creație și analiză, bogat exemplificate, arată avantajele și dezavantajele celor două procedee, lămurind câteva din misterele capodoperei. Un volum de aforisme privitoare la conduita înțeleptului privind viața (1930) și un roman de analiză a sentimentului iubirii Adela (1933), clasic în literatura
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
și Drept din București. Obține titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din Tübingen
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
două volume, primul volum din "Estetica" sa, în care sunt incluse capitolele " Problemele preliminare ale esteticii", "Valoarea estetică și atitudinea estetică" și "Opera de artă", iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părți, "Structura și creația artistică" și "Receptarea operei de artă". În 1934 publică și "Istoria esteticii de la Kant până astăzi" la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia "Filosofie și poezie", cu precizarea că
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
1948, singurul care se detașează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1940), acesta împreună cu cele trei cărți de amintiri și volumul de poeme postume „La porțile nopții” (după romanul cu același titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creației lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul nu s-a mai făcut remarcat prin alte tentative de roman. Întrebat ce prozatori din generația ivită după cel dintâi
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
sistematizare a tendințelor lirice din această perioadă, a raporturilor în continuă schimbare dintre modernism și tradiționalism. Fără să-i minimalizeze pe ceilalți, poetul care se bucura de cea mai mare considerație este, și pentru Vladimir Streinu, Tudor Arghezi, a cărui creație a comentat-o adesea, începând cu volumul Cuvinte potrivite. Ceea ce îl impresionează și pe autorul Paginilor de critica literară este extraordinarul geniu verbal arghezian, de o forță hugoliană, de o materialitate copleșitoare". O atenție deosebită e acordată poeziei de inspirație
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.“, „Laudă creației“, "Contemporanul", nr. 44, 1. nov. 1963), demonstrează același M. Nițescu. Cronicar al revistei "România literară" din 1972 până în 1989. În 1997 este ales "membru corespondent" al Academiei Române, iar din 2005 devine președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
îi va inspira ideea piesei "Angajare de clown". Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și modernă. Sensul invers nu era valabil, cenzură îi interzice unele texte, limitându-i creația. Între 1980 și 1987 va fi profesor de istorie și geografie în comuna Dorobanțu-Plătărești din județul Călărași. Piesele scrise între 1977 și 1987 au fost cenzurate și circulau pe ascuns, doar poemele îi erau publicate. Între 1977 și 1987 scrie
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
RADIO FRANCE INTERNAȚIONALE. Începe o bogată activitate de jurnalist. Viața poate fi privită doar prin prisma cruzimii ce se degajă din «ultimele știri» pe care trebuie să le transmită publicului la postul de radio unde este angajat la Paris (RFI).Creația să literară găsește aici surse de inspirație, de exemplu în războiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie), dar apare și pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
unei expoziții personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sașa Pană, în romanul autobiografic "Născut în 02" scrie: ""7 aprilie 1935... Expoziție de factură suprearealistă"". Catalogul prezintă 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealistă, delicioase prin insolitul lor, poate creații ale unui dicteu automat și, precis, fără nici o referire la pânza respectivă. Sunt redactate în franceză. Savoarea lor se păstrează și în româneasca lor transpunere. Expoziția a prilejuit apariția în ziare și reviste a numeroase, interesante articole critice și luări
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
cimitirul Montmartre, are ca epitaf o frază extrasă din "Carnetele" sale: "„Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”". Carnetele pictorului cu însemnări personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, conțin în parte „cheia” creației sale: "„Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniștii mele...”". Articole biografice
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
de către Umberto Boccioni, Gino Severini, Giacomo Balla, Carlo Carrà și Luigi Russolo, care publică pe 8 martie 1910 „Manifestul picturii futuriste”, mai tarziu (1915), „Manifestul construirii futuriste a universului”. ul devine, așadar, o mișcare interdisciplinara care intervine în toate sferele creației artistice. Pictură celor cinci artiști italieni futuriști este adaptată timpului în care trăiesc, constituindu-se în avangardă artistică, corespunzând avangardei tehnologice. Dacă unui observator neinițiat mecanismele, motoarele sau bicicletele i se par lipsite de poezie, pentru futurismul italian, dinamismul, forța
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]
-
futuriști este adaptată timpului în care trăiesc, constituindu-se în avangardă artistică, corespunzând avangardei tehnologice. Dacă unui observator neinițiat mecanismele, motoarele sau bicicletele i se par lipsite de poezie, pentru futurismul italian, dinamismul, forța, geometria mașinilor, viteza devin teme fundamentale. Creația futuriștilor datorează mult divizionismului ("„Pointilismului”") și cubismului, si a influențat, direct sau indirect, curentele artistice ale secolului al XX-lea, începând de la "cubofuturism" în Rusia (1910), până la reprezentanții artei "chinetice" în anii șaizeci. Muzee: Peggy Guggenheim Foundation, Veneția; Pinacoteca di
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]
-
în ciuda „normalității” ei, mintea îi era „exercitată în toate potențele” sale, munca pentru el semnifica „asceza”, iar truda constantă pentru atingerea unui ideal se transformă într-o filozofie existențială. Viața este pieritoare, dar omul poate înfrînge moartea și uitarea prin creație, iar cel ce urmărește atingerea unui anume țel în vremelnica-i existență pământeană trebuie luat ca îndemn și simbol de suflet ardent: „... dacă nu fiecare este în stare să devină un Pârvan, fiecare vede în el o pildă, adică o
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
literară"-"". Devine membru al Academiei Republicii Populare Române în 1949. 2. Perioada 1953-1956, anii destalinizării hrușcioviene, în care însă România lui Gheorghiu-Dej nu se grăbește să urmeze exemplul Moscovei. Aceste evenimente politice îl găsesc pe Călinescu în faza încercării de creație a unor opere în stilul epocii, dar limbajul trădează imposibilitatea unei adaptări totale la stereotipiile din limba de lemn. În anul 1953 îi apare romanul "Bietul Ioanide" iar începând cu 1956 revine în publicistică printr-o rubrică permanentă ("Cronica optimistului
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Teodorescu, Gellu Naum), în încercarea de a uni, după modelul lui Louis Aragon și Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxistă în poeme sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei "Albatros" și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestație manifestat
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]