90,136 matches
-
SUA, nu a avut nici un fel de loc de muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iași, activitatea sa literară însumând mai multe volume de poezie, eseuri și traduceri din limba germană. A tradus în limba română creațiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller și Paul Celan. În Statele Unite a intrat în viața universitară, fiind, pe rând, asistent de limba germană la "Universitatea Statului Texas" din Fort Worth, apoi doctorand și lector la "Universitatea Statului California". Cu toate acestea
Mihai Ursachi () [Corola-website/Science/297601_a_298930]
-
la Palermo în 1852. Între anii 1852-1853, Alecsandri rămâne pentru mai multă vreme în Franța. În vara anului 1853, pornește spre sudul Franței, într-o călătorie spre Pirinei, Marsilia, Gibraltar, Tanger, Africa, Madrid, o călătorie care va lăsa urme în creația sa poetică, în gustul pentru exoticul mauro-hispanic. În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabilește
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
fost inspirată de citirea operelor lui Gustave Flaubert și în special ale lui Nikolai Gogol. Sadoveanu și Gane au fost indirect influențați de diplomatul rus Wilhelm von Kotzebue, autor al poveștii cu temă românească "Laskar Vioresku". În accepțiunea lui Vianu, creațiile lui Sadoveanu au însemnat o revoluție artistică în cadrul școlii locale realiste, comparabilă cu adoptarea perspectivei de către artiștii renascentiști. Interesul lui Mihail Sadoveanu pentru lumea satului și viziunile sale asupra tradițiilor au făcut subiectul unor dezbateri în cercurile moderniste. Inițiatorul modernismului
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
acestea, Vianu constată că scrierile din ultima perioadă a vieții lui Sadoveanu au tendința de a lăsa mai mult spațiu pentru neologisme, prezente în mare parte în acele pasaje în care vocea naratorului ia cuvântul. Un alt element unificator în creația lui Sadoveanu este recurgerea la tipuri literare. Încă din 1904, Maiorescu l-a lăudat pe tânărul povestitor pentru descrierea precisă a personajelor conform perioadei istorice în care trăiau. Tudor Vianu a subliniat că, spre deosebire de mulți dintre predecesorii săi realiști, Sadoveanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
susține Sandqvist, a fost „o lume arhaică în care fermierii și proprietarii de pământ erau oameni liberi, cu drepturi egale” (sau, conform lui Simuț, „o utopie a eroismului arhaic”). Astfel, Călinescu consideră că opera lui Sadoveanu pare să fie o creație monolitică, prin care „un singur om” reflectă „o singură natură, universală, locuită de un singur tip de om”, și a aduce aminte de o viziune similară a completitudinii arhaice așa cum se găsește în literatura poetului Mihai Eminescu. Asemănarea cu viziunea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din Maieru), scrise, la început, în maghiară, reluate, mai târziu, în românește, proze nepublicate. A început să scrie un "Journal" de lector, cu maxime, cugetări, conspecte din literatura universală: William Shakespeare, Oscar Wilde, Friedrich von Schiller, Tolstoi, Victor Hugo, din creația românească Anton Pann, precum și cu însemnări de cultură generală în limbile limba germană, limba maghiară, limba franceză și limba română - limbi în care citea și scria curent. A reluat vechi proiecte (piese de teatru), precum "Ghighi", și a adăugat altele
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
două imitații se publică pentru prima oară în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie 1919 începe să transcrie romanul "Ion". Pe data [[20 noiembrie]] [[1920]], - Apare romanul "Ion", prima capodoperă din monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
curs special de arhitectură. La Lvov, Asachi și-a pus bazele culturii sale enciclopedice, s-au înfiripat concepțiile sale iluministe sub influența unora dintre profesorii universității și a cunoscut literatura poloneză și literatura clasică română, care se vor simți în creațiile sale literare. Apoi studiază astronomia și cadastrul la Viena (1805-1808), arheologia și epigrafia la Romă (1808-1812), unde citește literatura italiană și scrie sonete. Publică primul său sonet în limba italiană în "Giornale di Campodoglio" în 1811. Primul poem în limba
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
Cantemir, care în "" dădea o primă explicație a cuvântului "doină", intuind un strâns raport de interdependență dintre om și natură, pe care cântecul popular îl reflectă atât de pregnant. Cel mai important studiu de folclor se intitulează "Verbul plastic în creațiile poporane" ("Șezătoarea", 1929), dezvăluind "„spiritul analitic original, acuitatea observației, cunoștințele multilaterale și adânci ale scriitorului“" (Al. Săndulescu), așa cum va dovedi și studiul "Din estetica poeziei populare" (1913), discurs de recepție cu ocazia alegerii sale ca membru al Academiei Române. Din activitatea
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
al Academiei Române. Din activitatea publicistică a lui Delavrancea pot fi desprinse și alte articole în care, cu aceeași efervescență intelectuală, scriitorul va exprima puncte de vedere în materie de artă, de limbă și de literatură. Cronicarul va milita pentru dezvoltarea creației dramatice originale, va întâmpina cu entuziasm scrierile lui M. Sadoveanu, „mare talent, cu o limbă bogată, cu un stil minunat“, ale lui Gala Galaction, „unde viața pare aidoma cu cea reală“ sau ale lui D. D. Pătrășcanu. Un moment important
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
și fără reticență, căci pledoariile lui sunt niște rezumate limpezi ale esențialului din natură“" ("Democrația", 1883) Prezentă în toate confruntările și acțiunile politice și culturale, "elocința" (arta cuvântului) a jucat și la români un rol esențial. Primele noastre manifestații și creații oratorice își găsesc începuturile în cele mai importante împrejurări ale istoriei neamului. De la discursurile lui Gheorghe Lazăr din epoca revoluționară a lui Tudor Vladimirescu se anticipau cele ale lui M. Kogălniceanu și Simion Bărnuțiu, cu un puternic impuls pe care
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rostește discursul "Din estetica poeziei populare", care va avea un ecou deosebit în lumea literară. În presa timpulului sunt reproduse ample fragmente, evidențiindu-se forța inedită a scriitorului de a argumenta întreaga complexitate a creației populare. Mulțumind cu modestie membrilor înaltului for cultural, autorul dramei "" apreciază activitatea literară a altor colegi de generație: "„Dar sunt alții cu merite mai de seamă decât ale mele. Caragiale - cine ar fi crezut că ne va lăsa așa de
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
timp o proză realistă a observației vieții, cu o expresie crudă, adoptată ca formă de renunțare la formele idilice ale existenței. Delavrancea respinge „naivitățile romantice“, în numele unei preferințe pentru „autenticitatea“ naturalistă, care n-a dispărut nici în ultima etapă a creației sale. În întreaga sa activitate literară, Delavrancea a demonstrat o mare prețuire pentru valoarea umană a omului simplu, omul naturii, față de țăranul cu întreaga sa zestre spirituală, cu imaginația sa ingenuă, pe care, de altfel, în discursul de recepție la
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
sau Pablo Neruda. ul a fost introdus în literatura română de Gheorghe Asachi, renumit pentru interesul său arătat culturii și literaturii italiene. Cele mai frumoase sonete au fost scrise însă de Mihai Eminescu, care a trecut printr-o perioadă de creație în care s-a oprit asupra poeziei cu forma fixă( sonet, glosa). Tudor Vianu numea această “scuturarea ramurilor”. Eminescu folosea formă sonetului italian, petrarchist. Iată cateva exemple,din grupul celor trei sonete publicate de Titu Maiorescu: I Afară- toamnă, frunză-mprăștiată
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Tăcutu, înscris pe coperțile a doua plachete de versuri - "Atlantic" (1950) și "Biografie pentru rândunele" (1952), „culese și imprimate de autor”, doar „pentru prietenii liberi”, în tiraje confidențiale ce n-au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu - stă travestită creația lirică din exil a lui Alexandru Ciorănescu [...]" (Nicolae Florescu, 2000). În "Caietele de miezul nopții", Alexandru Busuioceanu semnalează volumul de versuri în limba spaniolă "Vision desperada" (Madrid, 1953), semnat José Domingo. Utilizând pseudonimul Alexandre Treize, Alexandru Ciorănescu a publicat la
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
de a face cu un "expresionist întârziat de extracție impresionistă", oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale. Creația lui Ion Țuculescu se grupează în cicluri de lucrări cu subiecte inspirate din realitate și prezentate în imagini simbolice:
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
În literatura română, denumirea de avangardă sau avangardism reprezintă o serie de tendințe experimentale, nonconformiste, proprii creațiilor literare din perioada interbelică. Manifestarea cea mai puternică a avangardei literare românești se regăsește în mișcarea Dada (curentul se va numi „dadaism”), inițiată în 1916 la Zürich de către studentul român Tristan Tzara, devenit ulterior poet de limbă franceză. Tristan Tzara
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
puternică a avangardei literare românești se regăsește în mișcarea Dada (curentul se va numi „dadaism”), inițiată în 1916 la Zürich de către studentul român Tristan Tzara, devenit ulterior poet de limbă franceză. Tristan Tzara cultivă antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventând tehnici de creație dintre cele mai diverse și bizare iar dadaismul refuză convențiile de orice fel, căutând noul, fiind obsedat de autenticitate. Printre procedeele noi ale avangardismului, se numără și dicteul automat, montajul, colajul, tehnica reportajului, toate acestea fiind procedee ale asocierii libere
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
de culoare neagră. Persoana a fost mai târziu identificată. Acesta era un slujitor al unui conte vestit. Contele, pe numele Welsegg, avea intenția de a se interpreta Requiemul compus de Mozart cu ocazia încetării din viață a soției sale, reclamând creația drept o compoziție proprie. Despre această întâmplare Mozart nu a mai aflat. El era convins că muzica și-o scrie pentru propria sa moarte. În ziua de 5 decembrie 1791, viața scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Requiem-ul, are numărul 626. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de șapte minute, dar mărtrurisește că frica de moarte nu îl părăsește niciodată. Susține că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creației lui. Până în ultima perioadă a vieții lui, Dalí a continuat să alimenteze până la extrem faima sa de artist excentric, original până la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului său personagiu, orgolios și imprevizibil. În 1975 primește un titlu nobiliar, devine
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
Virginiei Woolf sau a lui James Joyce). În plus, și literatura modernă și cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare și construcția (exemplele moderniste, sunt Virginia Woolf, operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). Spre deosebire de literatura postmodernă, creația modernă a considerat fragmentarea și extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existențiale, ale unui conflict interior. În schimb, literatura postmodernă evită această criză. Personajele torturate și izolate, antieroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett, lumea de coșmar al lui
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
L. Baconsky, I. Bot, Șt. Borbély, C. Braga, "Dicționar analitic de opere literare românești", Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007. POP 2012: Ion Pop, "Poetul, de la geniu, la „clovnul farsor"”, în „Caietele de la Putna”, 5, V - 2012, Fundația „Credință și Creație Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Maica Benedicta”, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2012 p. 36. POPESCU-PUȚURI, GEORGESCU 1971: Ion Popescu-Puțuri și Titu Georgescu, "Ștefan Petică", în „Purtători de flamuri revoluționare”, București, Editura Științifică, 1971, pp. 120-127. PRICOPIE 1938: M. Pricopie, "Noblețea poetului
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în mânuirea cu lejeritate a mijloacelor de exprimare. După cinci ani (1700), se mută la Liceul din orașul Lüneburg, unde devine și corist la biserica Sfântul Mihail. Timpul petrecut la Lüneburg are mare importanță, deoarece aici cunoaște în biblioteca școlii creații de Palestrina, Lasso, Schütz, Schein, Scheidt, Pachelbel ș.a. Tot aici îl are printre îndrumători pe organistul Georg Böhm, elev al lui J. Reincken și continuator al școlii germane nordice de orgă. De la reprezentanții acestei școli, Bach și-a însușit stilul
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]