884,171 matches
-
exprimată de către reprezentanții doctrinei autohtone, fiind ușor preluată și implementată de către comisiile parlamentare și Comisia pentru definitivarea proiectului Constituției, prin introducerea unui titlu separat în Constituția RM din 1994. Astfel, Titlul V din Constituție a conferit Curții Constituționale statutul de autoritate unică de jurisdicție constituțională pe teritoriul RM, fiind independentă de orice altă autoritate publică și supunându-se doar Constituției, tot ea fiind garantul supremației Constituției (art.134). Concomitent, Legea Supremă reglementează expres atribuțiile acesteia (art.135), statutul judecătorilor constituționali (art.
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
și Comisia pentru definitivarea proiectului Constituției, prin introducerea unui titlu separat în Constituția RM din 1994. Astfel, Titlul V din Constituție a conferit Curții Constituționale statutul de autoritate unică de jurisdicție constituțională pe teritoriul RM, fiind independentă de orice altă autoritate publică și supunându-se doar Constituției, tot ea fiind garantul supremației Constituției (art.134). Concomitent, Legea Supremă reglementează expres atribuțiile acesteia (art.135), statutul judecătorilor constituționali (art.137, art. 138, art.139), precum și valoarea juridică a actelor Curții Constituționale (art.
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
Curții Constituționale a fost ulterior dezvoltat prin Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituționala și Codul jurisdicției constituționale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995. Astfel, la 23 februarie 1995 a fost creată Curtea Constituțională, prima și unica autoritate de jurisdicție constituțională în istoria Republicii Moldova. Primul act pronunțat de Curte a fost Avizul din 18 aprilie 1995, acesta exprimând poziția Curții la sesizarea depusă de Președintele Republicii Moldova privind modificarea art. 13 și art. 118 din Constituție. Curtea a decis
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
de Președintele Republicii Moldova privind modificarea art. 13 și art. 118 din Constituție. Curtea a decis că Legea privind modificarea art.13 și 118 din Constituție corespunde prevederilor constituționale. Activitatea Curții Constituționale este una organizatorică, de supraveghere, îndreptată spre a atenționa autoritățile publice, actul cărora este supus controlului, să înlăture normele ce contravin Constituției și să oprească acțiunea actului normativ, dar dreptul de a-l modifica sau anula revine organului ce l-a adoptat. Hotărârile pentru controlul constituționalității sunt executorii și definitive
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
l-a adoptat. Hotărârile pentru controlul constituționalității sunt executorii și definitive, atrăgând nulitatea actului normativ sau dispozițiilor acestuia declarate neconstituționale. În acest context, Curtea Constituțională devine un „arbitru" suprem în materia „examinării în exclusivitate a chestiunilor de drept”. În calitate de unică autoritate de jurisdicție constituțională, Curtea își exercită atribuțiile potrivit prevederilor art. 135 din Constituție, art. 4 al Legii cu privire la Curtea Constituțională și art. 4 al Codului jurisdicției constituționale: Președintele Curții Constituționale este ales prin vot secret, pentru un termen de 3
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
faptului că majoritatea populației noii republici era formată din etnici ucraineni, o bună parte a acesteia era revendicată de polonezi. În Lviv, ucrainenii au primit cu bucurie proclamarea Republicii Populare Ucrainene, numeroasa populație evreiască nu a reacționat, sau a acceptat autoritatea ucrainenilor, dar polonezii au luat atitudine împotriva independenței noului stat. După încheierea Primului Război Mondial, poporul polonez s-a ridicat la luptă în Poznan pe 27 decembrie 1918 pentru renașterea statului național după un discurs patriotic al pianistului Ignacy Paderewski. Luptele au
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Asociate de la Spa (Belgia) de pe 28 iulie 1920. Cieszyn (Teschen) a fost împărțită de-a lungul râului Olza între cei doi vecini. Partea vestică a orașului Cieszyn (sub denumirea Český Těšín), calea ferată și bazinul carbonifer Karvina au trecut sub autoritatea cehoslovacă Polonia a primit regiunea de la răsărit de râul Olza. Conferința Ambasadorilor Principalelor Puteri Aliate și Asociate ai împărțit regiunea într-un moment în care Armata Roșie înaintase până în fața Varșoviei în timpul conflctului polono-sovietic. Mai târziu avea să se afle
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
a avut loc o modificare a graniței republicii de la Weimar și Poloniei ca urmare a insurecțiilor din Silezia. A fost vorba de o serie de trei rebeliuni armate în perioada 1919 și 1921 organizate de polonezii din Silezia Superioară împotriva autorităților germane. Tratatul de la Versailles prevăzuse de altfel încă din 1919 organizarea unui plebiscit, care a avut loc în cele din urmă în 1921. Plebiscitul a fost organizat pe 20 martie 1921, la două zile după semnarea Tratatului de la Riga, care
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
care a trecut la strângerea de date și intervievarea populației locale. Pe vaza rapoartelor acestor experți, Consiliul Ligii Națiunilor a oferit pe 21 octombrie Poloniei cea mai mare parte a regiunii industriale a Sileziei Superioare. După o serie de amânări, autoritățile din Republica Lituaniei Centrale au organizat în 1922 alegeri generale, tot atunci fiind supusă votului problema unirii cu Polonia. Guvernul polonez nu a fost mulțumit de frontiera cehoslovaco-poloneză, așa cum fusese desenată în timpul negocierilor Conferința de la Paris sau de hotărârile Conferinței
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
putut niciodată combate. Polonia a ocupat nordul regiunilor Spisz și Orawa, inclusiv teritorii din jurul localităților Suchá Hora, Hladovka, Javorina, Leśnica și Skalité și alte teritorii mici de frontieră. Polonia a ocupat aceste teritorii în mod oficial pe 1 noiembrie 1938. Autoritățile poloneze au început un program de asimilare a populației locale. Polona a fost declarată singura limbă oficială din regiune, iar toate autoritățile care avuseseră de-a face cu guvernul cehoslovac au fost destituite. În 1939, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
și alte teritorii mici de frontieră. Polonia a ocupat aceste teritorii în mod oficial pe 1 noiembrie 1938. Autoritățile poloneze au început un program de asimilare a populației locale. Polona a fost declarată singura limbă oficială din regiune, iar toate autoritățile care avuseseră de-a face cu guvernul cehoslovac au fost destituite. În 1939, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au atacat Polonia, iar teritoriul țării a fost împărțit între cele două puteri agresoare în conformitate cu prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop. La încheierea luptelor, Germania
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
și cea mai mare parte a Pomeraniei, Neumarkului și Sileziei. Populația germană a fost strămutată iar în locul ei au fost aduși polonezi din Polonia centrală sau din regiunile cedate URSS-ului. Primele expulzări ale populației germane au fost întreprinse de autoritățile de ocupație sovietice și cele comuniste poloneze mai înainte chiar de Conferința de la Potsdam. Rațiunile comuniștilor polonezi au fost clar naționaliste: „Trebuie să expluzăm toți germanii deoarece țările se construiesc pe baze naționale, nu pe unele multinaționale” (citat din Plenara
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
la Paris până la moarte (1306). Guy a fost nevoit să compară în fața regelui Franței și în 1296, iar principalele orașe flamande au trecut sub protecția regală până când Guy ar fi avut posibilitartea să plătească o indemnizație și să predea teritoriilr autorității lui Filip al IV-lea. După toate aceste evoluții nefavorabile, Guy a încercat să se răzbune pe Filip și a încheiat o alianță cu regele Eduard I al Angliei în 1297, măsură față de care regele Franței a luat atitudine prin
Guy de Dampierre () [Corola-website/Science/327683_a_329012]
-
mai întâlnit niciodată; fiind oficial divorțați sau doar despărțiți. Noul Duce al Poloniei, Bezprym, a făcut probabil mai multe persecuții sângeroase împotriva urmașilor lui Mieszko al II-lea. În regat a început o reacție păgână care a dus la prăbușirea autorității lui Bezprym. Acesta a fost nevoit să trimită împăratului german coroana regală și însemnele regalității. După numai un an de domnie, Bezprym a fost ucis (1032), probabil la instigațiile fraților săi. După moartea lui Bezprym, tronul polonez a rămas vacant
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
cu cel al lui Hildebert de Lavardin și au crezut că "Gallus" a fost educat la Le Mans sau, potrivit lui Zathey, la Chartres sau la în Normandia. Autorul anonim al "Gestei" a influențat cursul ulterior al istoriei Poloniei făcând că autoritatea domnitorului exprimată prin vocea poporului să fie inferioară celei a lui Dumnezeu (că în proverbul latin "Vox populi, vox Dei"). Acest concept a consolidat tradițiile electorale ale polonezilor și tendințele acestora de nesupunere și de punere la îndoială a autorității
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
autoritatea domnitorului exprimată prin vocea poporului să fie inferioară celei a lui Dumnezeu (că în proverbul latin "Vox populi, vox Dei"). Acest concept a consolidat tradițiile electorale ale polonezilor și tendințele acestora de nesupunere și de punere la îndoială a autorității. Prin intermediul Cronicilor lui Wincenty Kadłubek și ale Predicilor lui Stanisław din Skarbimierz, Gallus a contribuit la dezvoltarea unei "Libertăți de Aur" unice care ar fi caracterizat uniunea polono-lituaniană ai cărei regi erau aleși și astfel erau obligați să se supună
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
sale; după războiul de frontiera, provincia lui Konrad a suferit în urma invaziilor prusace. Pe de altă parte, prusacii vechi au fost supuși spre creștinizare (s-au purtat cruciade de către papalitate) însă eforturile au fost ineficiente. Ordinul teutonic a depășit repede autoritatea și s-a mutat dincolo de zona acordată de Kondrad (Chełmno sau Kulmerland). În următoarele decenii, au cucerit zone mari de-a lungul coastei Mării Baltice și și-au stabilit statul lor monarhal. Toți păgânii din zona occidentală s-au convertit sau
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
ale bisericilor ca parte a unei campanii teroriste în desfășurare. A folosit o fotografie a rămășițelor carbonizate ale unei biserici, facută imediat dupa incendierea ei, pentru albumul formației sale Burzum, intitulat Aske(cenușă în norvegiană). Ca urmare a declarației sale autoritățile norvegiene au început să îi aresteze pe fanaticii black metal-ului. În 1994 Vikernes a fost găsit vinovat de crimă, incendiere cu premeditare și posesie de arme ilegale(inclusiv explozibili) și a primit maximul pedepsei în Norvegia: 21 de ani
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
în serios atunci când este vorba de Creștinism într-o dezbatere publică; și despre cum tot mai mulți oameni credincioși sau fără credință, văd o creștere a istoriei creștine a Marii Britanii, a moștenirii și tradițiilor, tocmai prin atitudinea și acțiunile administrației, autorităților locale și a altor sectoare ale societății". Un exemplu de anticreștinism este avarierea unei biserici în construcție, intrușii lăsând în urmă și graffiti anticreștine pe ziduri. Fiorello Provera (n.1946), parlamentar european din Italia, numește Orientul Mijlociu “cel mai periculos loc
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
din proprietățile creștine din West Bank(Cisiordania). În mai 2012 un grup de 100 de musulmani au atacat Taybeh, un sat creștin din Cisiordania(West Bank). În 2007 Fâșia Gaza avea o mica minoritate creștină de 2,500-3000 locuitori. Răsturnarea Autorității Palestiniene în Gaza în acel an de către Hamas a fost însoțită de atacuri violente împotriva creștinilor și locurilor sfinte creștine de către militanți islamiști. O mânăstire catolică și o școală a Surorilor Rozariului au fost jefuite, anumiți creștini dând vina pe
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
armatei israeliene și a evacuării tuturor coloniștilor civili israelieni din Fâșia Gaza în anul 2005 și a victoriei în alegeri a partidului politic islamist Hamas în 2005 și 2006. Conflictul, în forma sa actuală, a luat avânt în urma neînțelegerilor dintre Autoritatea Palestiniană și guvernul ales format de Hamas în Gaza în anul 2006, însoțite de înlăturarea activiștilor Fatah din toate pozițiile de control în zonă. În timp ce Autoritatea Națională Palestiniană (condus de Organizația de Eliberare a Palestinei sub conducerea mișcării Fatah) și
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
2005 și 2006. Conflictul, în forma sa actuală, a luat avânt în urma neînțelegerilor dintre Autoritatea Palestiniană și guvernul ales format de Hamas în Gaza în anul 2006, însoțite de înlăturarea activiștilor Fatah din toate pozițiile de control în zonă. În timp ce Autoritatea Națională Palestiniană (condus de Organizația de Eliberare a Palestinei sub conducerea mișcării Fatah) și Israelul se recunosc reciproc în urma acordurilor de la Oslo, noii guvernanți ai Hamasului din Fâșia Gaza nu recunosc Israelul și au optat pentru continuarea rezistenței armate contra
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
foarte implicată (alături de forțe din Fatah) în valul de acțiuni de teroare, inclusiv atentate sinucigașe și de alt gen contra Israelului din cadrul așa numitei Intifada Al-Aqsa sau a doua Intifadă. Se apreciază că impasul prelungit în negocierile dintre Israel și Autoritatea Palestiniană și măsurile de blocadă luate de Israel pentru a împiedica efortul militar al Hamasului, contribuie și ele la perpetuarea sentimentelor de frustrare și ură în rândul populației din Fâșia Gaza, care este tot mai atrasă de lozincile militante ale
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
2005, în urma planului guvernului Ariel Sharon de „desconexiune”, israelienii au părăsit fizic Fâșia Gaza, demolând coloniile agricole pe care le înființaseră acolo vreme de 40 ani. La alegerile din 2005 Hamas a obținut victoria în alegeri pe tot cuprinsul teritoriului Autorității Palestiniene. In Cisiordania rezultatele alegerilor au fost anulate, și regimul președintelui Mahmud Abbas (Abu Mazen), bazat pe organizația Fatah, și-a continuat guvernarea, în ciuda protestelor Hamasului. În schimb, în Fâșia Gaza, potrivit cu rezultatele alegerilor, Hamas a format un guvern alternativ
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
Benevento, Atenulf al III-lea, cu care a semnat un pact, ca și cu Landulf I de Benevento, îndreptat împotriva bizantinilor. O forță a fost trimisă de la Constantinopol în Apulia, așa încât vasalii rebeli au fost constrânși să recunoască din nou autoritatea împăratului din Bizanț. Ulterior, Ioan a confirmat tratatul cu principii longobarzi "salve fidelitate sanctorum imperatorum". În 946, Ioan s-a aliat cu principele Landulf al II-lea de Benevento, alături de care a întreprins o invazie asupra Salerno, cu intenția de
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]