884,171 matches
-
să se împuște în grădina Cișmigiu, dar s-au sustras de la săvârșirea acestui act. Această dramă a produs o vâlvă mare în presa capitalei din acei ani. Frații Filipovici au dispărut fără urmă după sinuciderea familiei lor, fiind căutați de autorități pe tot teritoriul țării. Nicu Filipovici era urmărit ca falit fraudulos în urma numeroaselor datorii neachitate, în timp ce sergentul Iorgu Filipovici era dat ca dezertor din armată, deoarece dispăruse fără permisie. Cei doi frați au fugit în Bucovina, iar de la Mănăstirea Putna
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Cei doi frați au fugit în Bucovina, iar de la Mănăstirea Putna au trimis o scrisoare în limba engleză unui prieten pe nume Boncescu, căruia îi cereau să le trimită de urgență o sumă de bani. Scrisoarea a fost interceptată de autorități, care cunoșteau relațiile lui Boncescu cu frații Filipovici, iar directorul organelor de siguranță din București a plecat imediat la Putna și i-a identificat pe frații Măgură (numele cu care semnaseră scrisoarea). Cei doi frați au fost arestați de autoritățile
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
autorități, care cunoșteau relațiile lui Boncescu cu frații Filipovici, iar directorul organelor de siguranță din București a plecat imediat la Putna și i-a identificat pe frații Măgură (numele cu care semnaseră scrisoarea). Cei doi frați au fost arestați de autoritățile austriece din Bucovina în mai 1912, fiind aduși la București. Nicu Filipovici s-a ocupat mai târziu cu falsificarea de bani și a devenit „eroul chestiei scandaloase a pașapoartelor” din 1924. El a fost autorul ideii și, alături de generalul Alexandru
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
asaltate de înalta societate și punerea lor în libertate. În contact cu efluviile parfumurilor secretate din glandele lor - și care reprezintă pentru ele ordine de a ucide - lăcustele încep să facă tot mai multe victime. Puse în fața unui agresor necunoscut, autoritățile decid să pună în carantină localitățile afectate, până la identificarea cauzei morților subite prin ceea ce pare a fi un atentat cu arme de foc. Pe fondul stresului generat de escaladarea evenimentelor, David suferă o criză de decalcifiere. Singurul remediu la care
Ira Melanox () [Corola-website/Science/328811_a_330140]
-
lăcustă i-a pătruns în corp și nu a mai avut puterea să iasă, iar acum își sapă galerii subterane în carne, devorând-o pe dinăuntru. Văzând că situația a scăpat cu totul de sub control, David se decide să anunțe autoritățile cu privire la identitatea agresorului misterios, dar este ucis de lăcuste pe câmpul care separă Saint-Alex de institut. "Livre Fantastiques" consideră "Ira Melanox" ca: "Les Plumes Asthmatiques" apreciază că:
Ira Melanox () [Corola-website/Science/328811_a_330140]
-
cu șase clase. Liceul regal a fost inaugurat mai întâi într-o casă de pe strada Eichengasse și s-a mutat ulterior în clădirea fostului colegiu iezuit din strada Schlösserstraße. Patronajul liceului a rămas în continuare în grija orașului Erfurt, singura autoritate superioară fiind cea regală. În 1894, având în vedere numărul crescut de elevi, municipalitatea a dispus construirea unui nou sediu al școlii pe strada Schiller, inaugurat festiv la 3 iulie 1896. După Primul Război Mondial școala a primit o titulatură
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
ajuns la locul bătăliei, aceasta se terminase deja.. Dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un efectiv de circa 1000 de oameni. Unul dintre cei zece "strategi" ai Atenei (funcție electivă anuală), Miltiades "cel Tânăr", cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane (el îl însoțise pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre), l-a convins pe polemarhul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
început să crească nemulțumirea, cauzată de războiul prelungit, care a cauzat prețuri ridicate și majorări de taxe. Rezistența franceză nu a putut fi înfrântă, speranțele în victorie la Cravant și Verneuil, nu s-au justificat, în teritoriile ocupate de englezi autoritatea era una slabă, situația era agitată și la Paris, în care de curând sa produs o conspirație în favoarea lui Carol. În cele din urmă "cupa răbdării" englezilor s-a revărsat după înfrângerea de la Montargis, în 1427. Pentru încheierea timpurie a
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
1904 - d. Paris, 22 iunie 1995) a fost un călugăr dominican, unul dintre cei mai influenți teologi catolici din secolul al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de ecleziologie și de ecumenism. Mai întâi expus bănuielilor, apoi sancțiunilor autorităților bisericești, după aceea a fost reabilitat, numit expert la Conciliul Vatican II (1962-1965) și ridicat la cardinalat de către papa Ioan Paul al II-lea, în 1994. Născut la 8 aprilie 1904, la Sedan, în departamentul Ardennes, a trăit Primul Război
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
sale. În 1953, a publicat o nouă lucrare de importanță în opera sa, « Jalons pour une théologie du laïcat », lucrare care trece de cenzura romană și schimbă imagine ape care teologia catolică o prezenta laicilor. Congar va fi asociat de autoritățile romane în "afacerea" "preoților-muncitori", în rândul cărora el are prieteni, probabil pentru că conchise într-unul din articolele sale că « poți condamna o soluție dacă este falsă, nu condamni o problemă... » . Yves Congar a fost apoi marginalizat brutal de către superiorii să
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
rătăcite, și este internată într-un sanatoriu unde i se comunică descoperirea unor afecțiuni osoase - o aluzie la faptul că e posibil ca scheletul ei să înceapă o creștere necontrolată, care va sfâșia pielea. Catastrofa din San-Carmino este pusă de autorități pe seama unui cutremur care a făcut să se prăbușească peștera în care era adăpostită biserica și a distrus cimitirul și câmpul din jurul orașului. Serge Perraud consideră că "Doctorul Schelet" "rămâne un roman de tranziție" care "se înscrie într-o serie
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
fost publicată decât în 1993. Acțiunea nuvelei se petrece în anul 1849, în perioada în care papa este obligat să se se exileze la Gaète, urmărit fiind de insurecția italiană care îl pune în loc pe Giuseppe Mazzini. Pentru a restabili autoritatea papei Pius al IX-lea, Louis-Napoléon Bonaparte trimite în Italia un corp expediționar. Printre soldați se numără Henri Formont, un tânăr melancolic și doi prieteni ai săi, Annibal de Vergennes și Jean Taupin. Tristețea lui Formont are la bază răpirea
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Nuvela, scrisă de Jules Verne în jurul anului 1856, a fost publicată abia în 1993. San Carlos și banda sa fac contrabandă cu trabucuri. Șeful vămii, François Dubois, se amestecă în bandă. Contrabandiștii se reunesc la frontieră și, în ciuda tuturor eforturilor autorităților, reușesc să-și treacă marfa cu ajutorul unei bărci transformate ca să le slujească scopurilor. Personajele nuvelei sunt: Acest jurnal de călătorie a fost scris de Jules Verne în 1859 pe baza excursiei întreprinse de el și de Aristide Hignard în Scoția
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
administrației provinciale și a unor personalități aflate în exil, dar și, temporar, manufactură de textile. După invaziile slavilor, între zidurile sale s-a dezvoltat un mic oraș care avea să-i succeadă Salonei ca scaun episcopal și centru administrativ al autorităților bizantine. A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
comparabil cu ansamblul arhitectural din Split, construit în plină zonă rurală. Toate elementele citate drept caracteristici ale arhitecturii palațiale antice târzii pot fi în realitate atribuite altor modele arhitecturale mult mai răspândite: fațada cu porticuri nu este un simbol al autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
multe morminte datate în baza materialului monetar în secolul al XVI-lea. Tot atunci s-a descoperit că pe locul casei ar fi fost altarul unei biserici ortodoxe numită „A fetelor” și care a fost demolată în anul 1777 de către autoritățile austriece ale vremii pentru a folosi piatra la construirea cazarmelor militare. La data de 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei (astăzi în Ucraina), se naște Ciprian Porumbescu. Compozitorul începe studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, continuând apoi la „Konservatorium für
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
următoarea perioadă, edificiul se degradează treptat. Au loc alunecări ale terenului de sub casă, tencuiala exterioară cade, iar în pereți se formează găuri și fisuri care amenință structura de rezistență. În ciuda pericolului de prăbușire și a faptului că are valoare istorică, autoritățile locale nu iau nici o măsură pentru a salva edificiul. În 2010, casa este afectată de un incendiu, iar ulterior este renovată, însă fără a se ține cont de statutul de monument istoric. Astfel aspectul exterior este modificat, în special prin
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
atunci, ci este contopit cu județul Râmnicu Sărat. Așa îl găsim în documentul din 6 mai 1646 referitor la satul Bordești din „județul Râmnicul Sărat și Brăila”. Această contopire, făcută, desigur, din considerente economice, partea rămasă din județul Brăila sub autoritatea domnească era prea mică și nu justifică cheltuiala legată de conducerea unui județ, nu este un caz izolat. La fel s-a procedat și cu alte județe mici, atât în Muntenia cât și în Moldova. Totuși amintirea vechiului județ, de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
reînființa temporar, în timpul războiului ruso - turc din 1806-1812, sub ocupația rusească; el va avea atunci drept cârmuitori doi ispravnici, întocmai ca și celelalte județe muntene; la 3 februarie 1811, acești ispravnici erau serdarul Scarlat Cerchez și slugerul Iancu Fotino. În ceea ce privește autoritatea tutelară, cetatea și raiaua Brăilei depindeau de sangiacatul de Silistra; tot de aceasta depindeau și Chilia și Cetatea Alba, în timp ce Giurgiul și Turnul erau sub autoritatea sangeacatului de Nicopole. Brăilei i s-a acordat de la început din primii ani de după
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
3 februarie 1811, acești ispravnici erau serdarul Scarlat Cerchez și slugerul Iancu Fotino. În ceea ce privește autoritatea tutelară, cetatea și raiaua Brăilei depindeau de sangiacatul de Silistra; tot de aceasta depindeau și Chilia și Cetatea Alba, în timp ce Giurgiul și Turnul erau sub autoritatea sangeacatului de Nicopole. Brăilei i s-a acordat de la început din primii ani de după eliberare o deosebită atenție de către guvernul țării dată fiind însemnătatea ei economică. Tratatul de la Adrianopol(2/14 septembrie 1829) prin care se încheia războiul ruso - turc
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
al-Jamal și pentru a negocia convertirea la islam a importantului trib din Yemen, Banu al-Harithah. După moartea profetului Muhammad, Khalid bin al-Walid a devenit un important conducător al armatei musulmane în timpul războaielor Ridda, care au unit întreaga Peninsulă Arabă sub autoritatea califatului islamic. Khalid și-a dovedit și ulterior calitățile de conducător militar cu o inteligență strategică deosebită, în războaiele împotriva forțelor sasanide din Irak, și a armatelor bizantine din Siria. În 636, Khalid bin al-Walid a obținut cea mai importantă
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
XI-lea, ansamblul riturilor ce serveau disciplinei spirituale, concepute pentru viața în comun a diferitelor congregații musulmane care apăreau la acea vreme. Prin extensie ,cuvântul devine sinonim cu grup sau confrerie și desemnează o comunitate organizată de reguli speciale, sub autoritatea unui maestru. Confreria Mawlawiya a fost întemeiată în Turcia de către Jalal ad-Din Rumi, însă fiul său cel mare, Sultan Walad, i-a fost adevăratul organizator. Elementul ei original,constă în celebrul dans -sama’- care a dat membrilor numele de derviși
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
deviant. În societatea contemporană tendința adolescenților de a se afilia unor grupuri de referință are un impact destul de mare asupra comportamentului lor, deoarece pe de-o parte le poate permite afirmarea de sine, conștientizarea dorinței de a se delimita de autoritatea familiei și a școlii, dar pe de altă parte nu toate grupurile pot avea efecte benefice asupra lor. Existența a numeroase grupuri care se ocupă de fapte ilicite, grupuri cu recidiviști sau cu antecedente penale reprezintă o sursă de atracție
Comportament delincvent () [Corola-website/Science/329375_a_330704]
-
nediscriminatoriu la informația publică. Guvernul României, prin Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, a publicat în 2008 un "Ghid privind realizarea paginilor web pentru administrația publică centrală și locală din România", în care în capitolul "Recomandări privind site-urile web aparținând autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală" a făcut un prim pas, recomandând că: "pentru documentele publicate în vederea descărcării și consultării se va folosi formatul PDF iar pentru documentele publicate în vederea descărcării și editării se vor folosi formatele
Ziua Libertății Documentelor () [Corola-website/Science/329381_a_330710]
-
de colectare a fondurilor pentru drumuri au fost „"curatores viarum"”. Au existat mai multe posibilități de colectare de fonduri. Se puteau primi bani de la cetățenii privați interesați de utilizarea drumului, sau din donații de la persoane publice, în timp ce cenzorii, care aveau autoritate asupra activității și moralei publice, trebuiau să finanțeze reparațiile cu banii lor. Desigur, în plus față de aceasta, au existat încasări de taxe. Frumusețea și măreția drumurilor romane ne pot face să credem că tranzitul era liber, dar nu a fost
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]