90,136 matches
-
plastic, care a ocupat un loc deosebit și în istoria artei mondiale, a fost sculptorul Constantin Brâncuși, o figură centrală a mișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Începutul secolului al XX-lea a fost, de asemenea, o perioadă importantă pentru proza românească, în care au activat personalități precum romancierii Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și Camil Petrescu. În dramaturgie, un talent aparte a fost Mihail Sebastian, iar
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel în Biologie); Mircea Eliade, renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu, dramaturg al absurdului, și Emil Cioran. Alți membri al diasporei au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea, renumiți dirijori. Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate. Începând cu Evul Mediu, situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor. Se face referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat dintotdeauna și a popoarelor din care ei au luat naștere. Sub delimitarea folcloristicii, folclorul muzical constituie o ramură a creației tradiționale românești
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor. Se face referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat dintotdeauna și a popoarelor din care ei au luat naștere. Sub delimitarea folcloristicii, folclorul muzical constituie o ramură a creației tradiționale românești, alături de: folclorul literar, dans și teatrul popular. La începutul secolului XX se remarcă compozitorul George Enescu, primul creator român ce realizează o sinteză organică, profundă între muzica folclorică românească și tendințele muzicii culte ale vremii sale (este epoca
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk, pe ambele semestre
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
fost divizată de destinul poetului în două secțiuni, prima, cea antumă a fost publicată în timpul vieții poetului de Titu Maiorescu la editura Socec, cu puțin timp înainte ca mintea acestuia să se întunece în 1880. Cea mai mare parte a creației sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite inițial de Perpessicius pentru ediția critică, inițiată în 1939 la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea, și finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou a poetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză, care oferă adesea și valori estetice de mâna întâi.” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu-cultură și creație) Primul traducător al lui Mihai Eminescu a fost scriitorul maghiar József Sándor, care a publicat în anul 1885 traducerea poeziei , sub titlul "Cseresznyefa fehér virága" ("Floare albă de cireș"). Al doilea traducător al unei opere eminesciene a fost preotul greco-catolic
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
la editura Western Publishing din Chicago, câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară din București ș.a.). În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu. Pe meleagurile copilăriei lui Mihai Eminescu, în satul Ipotești, județul Botoșani, se află singura biserică din Europa închinată unui scriitor. A fost ridicată de Nicolae Iorga în memoria lui Eminescu și are o pictură ieșită din comun
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Istorie al Varșoviei are 60 de camere ce găzduiesc în permanent o expoziție a istoriei Varșoviei de la origini până în zilele noastre. Castelul Regal Ujazdów din secolul XVII locul Centrului de Artă Contemporană are expoziții temporare, concerte, spectacole și ateliere de creație. Centrul realizează, în prezent, aproape 500 de proiecte pe an. Galeria Națională de Artă Zachęta, cea mai veche expoziție din Varșovia, cu o tradiție ce datează din secolul XIX organizează expoziții de artă modernă ale artiștilor polonezi și internaționali, promovând
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
țară ca "Istoria românilor". A mai fost implicat într-un proiect de cercetare a arhivelor din Moldova și Țara Românească și, după ce a restabilit politica naționalistă a poetului "junimist" Mihai Eminescu, l-a ajutat pe acesta în alegerea și publicarea creațiilor sale. În 1903, Nicolae Iorga a devenit unul dintre conducătorii revistei "Sămănătorul". Din acest moment s-a distanțat de influența lui Maiorescu, renunțând la "Junimism" și afiliindu-se unei curentelor etno-naționalist și neoromantic pe care le promova revista. Școala "Sămănătorulului
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
unei vizite la Iași pentru jubileul Unirii, Iorga și-a cerut scuze în public lui Xenopol pentru criticile aduse în deceniul precedent.. În această perioadă a vieții, Iorga a devenit membru onorific al Societății Scriitorilor Români. A încercat să publice creațiile sale în "Sămănătorul" și "Neamul Românesc", dar a scris împotriva sistemului lor de taxe. Odată eliberată de restricțiile guvernamentale în 1909, școala sa din Văleni a fost transformată într-un centru studențesc, autofinanțat din vânzarea de cărți poștale. Succesul său
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
parlamentare", "Istoria universală văzută prin literatură", "Naționaliști și frontiere", "Stări sufletești și războaie", "Toate poeziile lui N. Iorga" și două volume intitulate "Memorii". Tot în 1938, Iorga a inaugurat teatrul în aer liber din Vălenii de Munte cu una din creațiile sale dramatice, "Răzbunarea pământului". A publicat 45 de titluri, incluzând o piesă despre Cristina a Suediei ("Regele Cristina") și un ciclu de poeme anti-război. Câteva dintre eseurile anglofile au fost incluse de Mihail Fărcășanu în "Rumanian Quarterly", a cărui scop
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
alte forme ale monismului, iar distincția dintre monoteism și politeism nu este foarte clară sau obiectivă. Unele religii monoteiste atribuie conotații "personale" propriului dumnezeu, pentru a-l diferenția de alți Dumnezei, despre care ei susțin că ar fi ori simple creații omenești (monoteismul exclusiv), ori alte forme ale Dumnezeului lor (monoteismul inclusiv). În anumite cazuri se poate detecta o evoluție de la un cult enoteist, în care credincioșii acceptă existența unor divinități inferioare celei principale, pe care ei o venerează ca fiind
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
III-lea. ("De praescritione haereticorum"). Sfântul Ciprian a formulat la mijlocul secolului al III-lea: "O, ce magică lucrare a Providenței că ziua în care Soarele s-a născut... Hristos și el se naște!" Creștinii secolului al III-lea credeau că creația lumii a avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creație prin „întruparea lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
a Providenței că ziua în care Soarele s-a născut... Hristos și el se naște!" Creștinii secolului al III-lea credeau că creația lumii a avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creație prin „întruparea lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestația) se obținea data de 25 decembrie. Sărbătorile din jurul solstițiului de iarnă au, după cum se vede
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
1956 și terminată în 1973, Opera din Sydney a fost singura clădire modernă celebră până la terminarea Muzeului Guggenheim în 1997, opera arhitectului Frank Gehry; și va mai trăi mult timp după ce aceasta va cădea în obscuritate. În panteonul clădirilor moderne, creația lui Utzon are statutul unui mit. Mitul relatează că Jorn Utzon, pe atunci la vârsta de 30 de ani, a trimis juriului concursului de design pentru proiectul Operei câteva schițe nefinisate, iar desenul nu respecta o bună parte din regulile
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
ca de exemplu Phil Thornalley (Ex "The Cure"), Mark Plati (David Bowie) sau Nigel Goldrich, care a produs "Ok Computer" pentru Radiohead. Aceștia i-au oferit un anumit grad de libertate cântăreței, pentru ca ea să-și poată pună amprenta peste creații. În timpul șederii în SUA, a avut o aventură cu starul din "Prietenii tăi", David Schwimmer. Prin primul său single, "Torn", Natalie a avut un succes la nivel mondial. A vândut peste 1 milion de LPuri în SUA și peste 6
Natalie Imbruglia () [Corola-website/Science/296886_a_298215]
-
Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele "Procesul", "Castelul" și "America", nuvela "Metamorfoza" sau povestirile "Verdictul", "Colonia penitenciară", "Un artist al foamei", " Un medic de țară" și "Marele zid chinezesc". s-a născut în Praga, capitala Regatului Boemiei în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
unul din premergătorii realismului magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost parcurs astfel de Kafka dintr-un singur salt. Gilles Deleuze și Felix Guattari îl încadrează pe scriitorul evreu într-o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
epitete etc.). Ei i se adaugă sentimentul de alienare și inadecvare pe care limba germană, ca limbă a unei culturi străine, i-a inspirat-o scriitorului. Kafka era de asemenea și un perfecționist exigent: o demonstrează nemulțumirea constantă cu propriile creații, precum și alter ego-uri ca artistul foamei, Josephine sau trapezistul din "Prima durere". Frazele lui Kafka au fost, cu siguranță, șlefuite și pregătite cu atenție de o minte minuțioasă, astfel încât claritatea exprimării să fie maximă. Hannah Arendt numește opera lui Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
etc. sau, în sens contrar, animalizează un om până la stadiul de insectă. Două creaturi din universul kafkian, Odradek și hibridul miel-pisică din "O îngemănare" ("Eine Kreuzung") au fost incluse de Borges în "Cartea ființelor imaginare". Kafka nu folosește metafore în creațiile sale, ci mai degrabă reifică metafora, prin apelul la imagini concrete. Spre exemplu, Gregor Samsa nu se simte un gândac, ci devine unul, deci metafora este interpretată literalmente. Conform lui Adorno, principiul literalității amintește de exegeza iudaică a Torei. Walter
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
analiză critică în trei numere ale "Literatorului" (nr. 8, 9, 10) menită a distruge mitul infailibilității poetului, reproșându-i versuri neeufonice din cauza eliziunilor, comparații forțate, rime false, greșeli de construcție și de sens al cuvintelor și îi neagă puterea de creație, acuzându-l că și-a însușit poezii create de popor. Alecsandri făcea parte din Academia Română, iar Macedonski considera că nu se cuvine să se împartă premiile între membrii Academiei. „Alecsandri, om bogat, membru al Academiei, cu stație de cale ferată
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
pentru a-și construi cazul de plagiat a ticluit o carte în limba maghiară în întregime. Articolele scrise de Macedonski în această perioadă au fost ori nesemnate, ori semnate folosind pseudonimul "Luciliu". În aceași perioadă publică în paginile ziarului și creațiile sale "Lewki", "Mănăstirea", "O umbră dincolo de Styx", "Vasul" și poezia "Noaptea de decembrie". "Forța morală" își încetează apariția la 14 februarie 1902. La 15 februarie 1902 susține o conferință "Teatru și literatură" la Ateneu. Înființează împreună cu Grigore Tocilescu, Mircea Demetriade
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Dragoslav, Anastasie Mândru, Alexandru T. Stamatiad și Mihail Cruceanu îl elogiază în "Rampa" cu prilejul unei anchete literare despre literatura nouă. Al. T. Stamatiad merge până acolo încât cere ca "Noaptea de decembrie" să fie citită în comparație cu oricare dintre marile creații eminesciene. Tudor Vianu, care a citat mărturiile contemporane ale lui Dragoslav, concluzionează că după sosirea poetului în țară, acesta a fost primit cu entusiasm de către public, care i-ar fi simțit lipsa. Revista "Simbolul", condusă de tinerii Tristan Tzara, Ion
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]