884,171 matches
-
acceptă invitația de a sluji ca păstor al Bisericii Baptiste nr. 2 din Oradea. Înfricoșat de un atac de cord pe care-l suferise, Nicolae Covaci, păstor pe atunci al acestei biserici și președinte al Cultului Baptist, a insistat la autorități ca să-l accepte pe Liviu Olah ca al doilea păstor al bisericii. Deîndată ce și-a început activitatea aici, Liviu Olah a chemat credincioșii la pocăință și rededicare pentru Dumnezeu. Po-că-ința, abandonarea stilului „căldicel” de viață duhovnicească, rugăciunea stăruitoare, citirea
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
agenți, lansarea de zvonuri, acțiuni de „influențare pozitivă” etc. Dosarele întocmite de fosta Securitate acestui proeminent slujitor al bisericii baptiste arată cât se poate de limpede că se urmărea discreditarea și chiar eliminarea sa. După episodul Oradea, încheiat prin refuzul autorităților comuniste de a aproba un botez public în râul Criș, i s-a retras din nou carnetul de păstor, și după câteva luni, la sfârșitul anului 1975, a fost chemat ca păstor de o biserică baptistă din cartierul arădean Bujac
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
chemat ca păstor de o biserică baptistă din cartierul arădean Bujac, nere-cu-noscută oficial. Aici Liviu Olah a slujit ca păstor fără le-gi-timație oficială și a avut parte atât de bucuria sufletească a slujirii rodnice, cât și de șicanările și amenințările autorităților. A sfidat permanent autoritățile comuniste, ținându-le la distanță și tratându‑le cu răceală, nerecunoscându-le dreptul de a se amesteca în viața personală sau a bisericilor pe care le păstorea. În confruntarea cu acestea a fost mai degrabă tăcut
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
o biserică baptistă din cartierul arădean Bujac, nere-cu-noscută oficial. Aici Liviu Olah a slujit ca păstor fără le-gi-timație oficială și a avut parte atât de bucuria sufletească a slujirii rodnice, cât și de șicanările și amenințările autorităților. A sfidat permanent autoritățile comuniste, ținându-le la distanță și tratându‑le cu răceală, nerecunoscându-le dreptul de a se amesteca în viața personală sau a bisericilor pe care le păstorea. În confruntarea cu acestea a fost mai degrabă tăcut, apelând la ajutorul lui
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
negustorilor sași din Transilvania. Decăderea sa a survenit într-un context în care ca urmare a revirimentului spiritual islamic produs spre 1340, s-a declanșat o ofensiva mongolă împotriva coloniilor occidentale din întreg spațiul pontic, context asociat atât cu refluxul autorității bizantine ca urmare a unui conflict cu genovezii, cât și cu refluxul ulterior al autorității mongole stabilizatoare sub presiunea unei contraofensive creștine. Ca efect al tulburărilor politice și al conflictelor militare precum și al noului status quo instalat, s-a produs
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
a revirimentului spiritual islamic produs spre 1340, s-a declanșat o ofensiva mongolă împotriva coloniilor occidentale din întreg spațiul pontic, context asociat atât cu refluxul autorității bizantine ca urmare a unui conflict cu genovezii, cât și cu refluxul ulterior al autorității mongole stabilizatoare sub presiunea unei contraofensive creștine. Ca efect al tulburărilor politice și al conflictelor militare precum și al noului status quo instalat, s-a produs regresul comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale, reorientare în urma căreia Vicina - treptat părăsită de către
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
controlul nemijlocit pe care Hoarda îl exercitase timp de un secol asupra teritoriilor Dunării de Jos cu consecințe benefice, asupra schimburilor comerciale din zonă. Conform opiniei acestuia, printre factorii determinanți ai decadenței s-ar fi aflat și refluxul treptat al autorității mongole din spațiul extracarpatic - sub presiunea ofensivei creștine coordonate de Ludovic cel Mare. Totuși, politica anticreștină a hanului Geanibek precum și anarhia din Imperiul mongol, au avut pe termen mai lung drept consecință regresul comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
respectiv de la Moncastro (Cetatea Albă) ierarhi greci sau autohtoni, relicve și foarte probabil clerici din ținuturile dobrogene. Secolul al XII-lea nu oferă din punct de vedere al istoriei ecleziastice a Dobrogei date suficiente, viața religioasă putând continua probabil sub autoritatea mitropoliei de la Dristra, aflată sub oblăduirea patriarhiei constantinopolitane. Odată însă cu intrarea Dobrogei și a unor ținuturi de pe malul stâng al Dunării sub autoritatea Țaratului Vlaho-Bulgar în prima jumătate a secolului următor și cu refluxul puterii bizantine de după dezastrul din
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
punct de vedere al istoriei ecleziastice a Dobrogei date suficiente, viața religioasă putând continua probabil sub autoritatea mitropoliei de la Dristra, aflată sub oblăduirea patriarhiei constantinopolitane. Odată însă cu intrarea Dobrogei și a unor ținuturi de pe malul stâng al Dunării sub autoritatea Țaratului Vlaho-Bulgar în prima jumătate a secolului următor și cu refluxul puterii bizantine de după dezastrul din 1204, noi condiții ecleziastice par să fi apărut, fără a exista însă date certe privind raporturile cu Arhiepiscopia de Tărnovo (devenită în 1235 patriarhie
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
la rangul de mitropolie, ce avea să reunească teritoriul păstorit de arhiepiscopiile de Tomis și de Dinogeția-Garvăn împreună cu celelalte 16 episcopii sufragane, au avut loc în baza unui acord negociat în perioada premergătoare restaurării din secolul al XIII-lea a autorității Imperiului. În contextul căderii Constantinopolului sub dominația cruciată, după 1204 în Dobrogea s-a constatat un aflux semnificativ de populație bizantină, astfel că orașul Vicina a putut prelua conducerea religioasă a întregului ținut. Notabilitățile grecești din Dobrogea, au obținut astfel
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
fost posibili horepiscopi misionari itineranți și fără sedii arhierești (ca și diaconii pe care aveau dreptul să-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie Mongolă de la 1241 a distrus prelungirea autorității papalo-maghiare reprezentată de Episcopia de Milcov, astfel că în vidul de autoritate lăsat de episcopatul cuman, autoritatea ortodoxă a Vicinei s-a putut probabil extinde și mai temeinic, sprijinită sau tolerată fiind, de tătari. Conform aceluiași Vitalien Laurent, ridicarea la
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
pe care aveau dreptul să-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie Mongolă de la 1241 a distrus prelungirea autorității papalo-maghiare reprezentată de Episcopia de Milcov, astfel că în vidul de autoritate lăsat de episcopatul cuman, autoritatea ortodoxă a Vicinei s-a putut probabil extinde și mai temeinic, sprijinită sau tolerată fiind, de tătari. Conform aceluiași Vitalien Laurent, ridicarea la rangul de mitropolie s-a produs cel mai probabil în perioada 1250-1261
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie Mongolă de la 1241 a distrus prelungirea autorității papalo-maghiare reprezentată de Episcopia de Milcov, astfel că în vidul de autoritate lăsat de episcopatul cuman, autoritatea ortodoxă a Vicinei s-a putut probabil extinde și mai temeinic, sprijinită sau tolerată fiind, de tătari. Conform aceluiași Vitalien Laurent, ridicarea la rangul de mitropolie s-a produs cel mai probabil în perioada 1250-1261, momentul cel mai prielnic fiind
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
anii 1337 - 1347 Macarie și apoi Chiril, ultimul fiind Iachint. Ierarhii numiți au fost de origine greacă. La un moment dat (prin 1300- 1302), centrul ecleziastic de aici a beneficiat de un venit considerabil, iar titularul instituției a avut o autoritate mare și suficient de bine susținută de Bizanț. În acest context în care la cumpăna dintre secolele, scaunul mitropolitan al Vicinei ajunsese să aibă la hotarele nordice ale Imperiului Bizantin un important rol atât ecleziastic cât și politic, câteva mii
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
reluată între 1946-1959. Iconostasul din marmură și alabastru, cu icoane din mozaic, a fost făcut între 1952-1959, în urma planurilor arhitectului Ionescu-Berechet și cu contribuții ale artiștilor Ion Dimitriu-Bârlad, Constantin Baraschi și Mihai Wagner. Între anii 1956-1960, a fost închisă de către autoritățile comuniste, arhiva a fost confiscată, iar preotul Dumitru Manta a fost trimis în închisoare. În anul 1960 biserica a fost redeschisă, prin strădaniile preotului paroh Alexandru Ionescu, vicar-administrativ eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Între 1962-1971, pereții și podelele au fost acoperite
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
sistemele automate de analiză a riscului, diagnoza și decizia pentru asistarea actului medical. Algoritmii și tehnicile elaborate de Luminița State și-au găsit întruchiparea în cadrul a numeroase proiecte, unul primind în 2006, din partea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, precum și din partea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, Premiul III „Pentru proiecte de cercetare dezvoltare complexe, aria tematică Tehnologii Informaționale și de Comunicații”. Soțul Luminiței, Marcel State, era medic. Fiica sa Monica și ginerele Dorin, precum și nora sa Simona erau medici, numai fiul ei
Luminița State () [Corola-website/Science/335414_a_336743]
-
română din Italia. Aceste memorii alăturate unor alte inițiative au continuat atât în 1917, cât și în prima jumătate a anului 1918, crescând în intensitate după încheierea armistițiului dintre România și Puterile Centrale și începerea tratativelor de pace. Dintre reprezentanții autorităților române, cea mai semnificativă activitate au desfășurat-o cei doi ambasadori ai Regatului României în Italia: până în anul 1917 Dimitrie Ghika și după 1917 Alexandru Emanuel Lahovary. În luna august 1917, cu scopul de a întreține și a dezvolta sentimentul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a reprezentat Franța la Congres) și a lui Albert Thomas, ministrul francez al Armamentului, iar George G. Mironescu a făcut un turneu prealabil prin lagărele de prizonieri pentru a sonda terenul. Este de remarcat că acest congres a convenit și autorităților italiene, interesate de demersurile făcute pentru o înfrângere mai rapidă a Austro-Ungariei. Mass-media tipărită a fost larg reprezentată, invitată fiind pentru a demonstra autenticitatea discuțiilor, demersurilor și măsurilor care ar fi urmat să fie luate. Alături de aceasta au fost invitați
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
ca unitate de sine stătătoare, a fost remis de către "Comitetul de acțiune" președintelui Consiliului de Miniștri al Italiei. Semnale similare au venit și dinspre Legația Italiei din România, iar la 18 august guvernul României a intervenit în același sens pe lângă autoritățile din Peninsulă. O serie de contradicții care au avut ca sursă participarea în cadrul viitoarei Legiuni și a unor români din Regat, au determinat manifestarea unor disensiuni semnificative în rândul reprezentanților emigrației și ai Guvernului României din Franța și Italia, în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
fie încadrați, echipați și antrenați. În concepția liderilor mișcării naționale românești, acești soldați care urmau să se întoarcă în Transilvania pentru a reprezenta o forță militară de ocupare a teritoriului, ar fi urmat să ofere o legitimitate suplimentară pentru aspirațiile autorităților române. După 13 noiembrie 1918 au fost transferați în legiune și cei 830 de „Alpini” (vânători de munte) români, care au fost transportați la Avezzano (la Albano Laziale după altă sursă). Din aceștia s-a format, după încetarea ostilităților în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
plecând în decembrie, pentru a sosi în România la 2 ianuarie 1920 și a se integra în Armata Regală Română. Ajunse în România, ultimele batalioane de voluntari români au fost trecute în revistă de regele Ferdinand I, „"trezind entuziasmul tuturor autorităților și al cetățenilor pentru excelenta condiție fizică a soldaților, pentru echipamentul complet și pentru disciplina ireproșabilă."” Într-o notă trimisă de Legația română de la Paris pe data de 14 noiembrie 1918, în contextul unor puncte de vedere republicane care erau
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a preda trupele în mâinile oficialii români. Ajunși în România însă, deoarece Armata Română nu a avut încredere în ei, legionarii au fost dezarmați și oficialii italieni au fost repatriați. Aceste acte au fost determinate atât de comunicarea defectuoasă între autoritățile politice și militare și reprezentanții italieni de la București, cât și de puternica animozitate franco-italiană, într-un context în care Franța penetrase puternic economic și militar Regatul României. Trecerea în revistă de către Regele Ferdinand a legionarilor români a fost un nou
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
oră. În 2013, cifra de afaceri a companiei a constituit 311 milioane de lei, în scădere cu circa 37% față de anul 2011. Tutun CTC figura printre cele 13 active strategice ale statului care urmau să fie privatizate în 2014, dar autoritățile au renunțat la idee. În prezent TUTUN-CTC activează în două direcții principale: producerea materiei prime de tutun și fabricarea țigaretelor. Statul de ține o cotă-parte de 90,8% din acțiunile întreprinderii. Cifra de afaceri: <br clear=left> Profit: <br clear
TUTUN-CTC () [Corola-website/Science/335429_a_336758]
-
stat succesor de drept al RSS Moldovenești (fapt garantat prin dreptul de a secesiona de Uniunea Sovietică în ultima versiune a Constituției sovietice). Potrivit principiului integrității teritoriale, R. Moldova susține că orice formă de secesiune din componența statului fără consimțământul autorităților centrale este ilegal. Aceasta (Republica Moldova) consideră că actualul „guvern” al RMN este nelegitim și nu reprezintă legitim populația din regiune, care are o pluralitate moldoveană [română] (39,9% conform recensământului sovietic din 1989, fără municipiul Tighina, și 32,0% conform
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
populația din regiune, care are o pluralitate moldoveană [română] (39,9% conform recensământului sovietic din 1989, fără municipiul Tighina, și 32,0% conform recensământului din 2004 - incluzând municipiul Tighina, dar excluzând partea fostului raion Dubăsari care a rămas sub controlul autorităților moldovenești, cu o populație de 96% moldoveană). Partea moldovenească insistă că RMN nu poate exista ca o entitate politică independentă și trebuie să fie reintegrată în componența R. Moldova. Potrivit unor surse din Republica Moldova, climatul politic din Transnistria nu permite
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]