884,171 matches
-
fost numit episcop în anul 1153, fiind al patrulea episcop. Acesta a fost un misionar activ în Finlanda, unde a fost martirizat pe data de 20 ianuarie 1156. Inițial aflată sub autoritatea Arhiepiscopiei de Hamburg-Bremen, episcopia de Uppsala trece sub autoritatea Arhiepiscopiei de Lund, aflată atunci sub dominație daneză. În anul 1152, cardinalul Nicolae din Albano, viitorul Papă Adrian al IV-lea, a participat la un conciliu la Linköping pentru a înființa o arhiepiscopie și de a stabili independența Bisericii suedeze
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
fost avocat, publicist, scriitor, comandant legionar și șef legionar al județului Romanați (actual județul Olt). Arestat în 1938, condamnat la 7 ani închisoare, în procesul elitei legionare din iulie 1938 și deținut în închisoarea Râmnicu Sărat, a fost asasinat de autorități la Râmnicu Sărat în noaptea de 21/22 septembrie 1939, în masacrul elitei legionare, fiind apoi reabilitat prin rejudecarea în 1940 a procesului din 1938. Reînhumat la Predeal în 1940, a fost scos și adus de mama sa în București
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Ghicitor în pietre” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
1895, Ierusalim - d. 4 iulie 1974, Beirut) a fost un politician și lider religios musulman arab palestinian, care a funcționat ca Muftiu al Ierusalimului în perioada mandatului britanic asupra Palestinei. În octombrie 1937 a fugit din Palestina de teama reacției autorităților britanice la Marea Revoltă Arabă din anii 1936-1939 la conducerea căreia a luat parte activă, întorcându-se mai apoi din exil în martie 1948. Inițial adept al Siriei Mari, din care Palestina ar fi făcut parte ca „Siria de Sud
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
președinte al Consiliului Suprem Islamic din Palestina, iar începând din 1936 pe cea de presedinte al Inaltului Comitet Arab din Palestina, funcție pe care a continuat să o îndeplinească și în exil, dupa scoaterea în afara legii a acestui comitet de către autoritățile britanice. În exil el a colaborat cu regimul pro-nazist din Irak sub conducerea lui Rashid Ali Al Gailani, după căderea căruia s-a refugiat în Italia fascistă și apoi vreme de patru ani în Germania nazistă. În timpul șederii în Germania
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
arabo-evreiesc din 1948-1949 în cursul căruia o parte însemnată din arabii palestinieni au devenit refugiați. El însuși a patronat, sub auspicii egiptene, un guvern palestinian efemer (1949-1959) și fără puteri reale la Gaza, apoi la Cairo, împotrivindu-se cu înverșunare autorității exercitate de regii Iordaniei la Ierusalim și în Cisiordania. După înființarea în 1964 la Ierusalim a Organizației de Eliberare a Palestinei, și-a încetat activitatea ca președinte al Înaltului Comitet Arab. În ultimii ani ai vietii petrecuți la Beirut, și-
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
pentru poporul evreu. În aceste împrejurări, alături de Aref al-Aref, al-Husseini s-a aflat printre principalii responsabili pentru actele de violență din aprilie 1920, provocate împotriva evreilor de către locuitori arabi ațâțați care se întorceau de la ceremoniile sărbătorii musulmane Nabi Musa. Când autoritățile britanice au emis împotriva sa și a lui Aref un mandat de arest, ei s-au refugiat pe malul de est al Iordanului (Transiordania), fiind găzduiți de un trib de beduini. Judecați în contumacie, au fost condamnați la 10 ani
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
În alegeri el s-a plasat doar pe locul al patrulea din cei patru. După legea otomană muftiul trebuia ales dintre primii trei candidați. Familia al-Husseini a exercitat presiuni serioase, între altele, prin trimiterea de petiții, pentru numirea lui Amin. Autoritățile britanice, la rândul lor, doreau sa restabilească echilibrul între familia al Husseini și familia Nashashibi, al cărei membru, Raghib al-Nashashibi, fusese numit primar al Ierusalimului în locul lui Musa Khatem al Husseini. Funcționari ai guvernământului britanic și un număr de notabili
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
guvernământului britanic și un număr de notabili arabi au convins pe șeicul Hussam Djarallah să-și retragă candidatura, pentru ca al-Husseini să se poata număra printre primii trei candidați. Aceasta a netezit calea spre numirea lui Amin al-Husseini în înalta funcție. Autoritatea mandatară și-a dat consimțământul la aceasta după mai multe întâlniri de împăciuire între al-Husseini și Herbert Samuel și alți functionari britanici. În aceste întâlniri a fost promisă cooperarea dintre conducerea musulmană și administrația britanică. În aprilie 1921 Amin al-Husseini
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
el a reînființat un Înalt Comitet Arab palestinian. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial , Marea Britanie a cerut Franței să-l extrădeze pe Hadj Amin, care era cunoscut de multă vreme pentru legăturile lui cu Italia și Germania, dar autoritățile franceze au refuzat. La 13 octombrie 1939 el a reușit sa fugă din Liban, după ce a mituit un comandant francez cu 500 lire sterline. Travestit în femeie, după un drum de trei zile, a ajuns cu bine în Irak, unde
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
templierilor protestanți expulzați din Palestina) și arabi (Hassan Salame, Abdul Latif) care urmau să execute acțiuni de sabotaj împotriva populației evreiești și a regimului mandatar în Palestina. Ei au fost parașutați în zona Ierihon. Ex-muftiul a apelat , de asemenea, la autoritățile din Italia, Bulgaria și Ungaria, cerând să anuleze permisele de plecare a unor evrei în Palestina, cu recomandarea de a-i deporta mai degrabă în Polonia, care era aflată atunci sub ocupație nazistă și adăpostea o mare parte din lagărele
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Puterile Aliate. Țările arabe, între care Siria și Egiptul au cerut eliberarea lui, văzând în el un erou național. Și Marea Britanie i-a cerut extrădarea la 24 mai 1945, dar Franța a refuzat să dea curs tuturor cererilor de extrădare. Autoritățile franceze au decis sa-i permită emigrarea într-o țară arabă, dar erau interesate să dea impresia că hotărârea a fost luată sub grele presiuni din partea factorilor arabi. În cele din urmă, cu sprijinul organizatoric al unei persoane influente din
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
primit în mod direct ordine de la Hadj Amin până în ziua în care a fost ucis. Spre sfârșitul războiului Amin al-Husseini a participat la constituirea la Gaza, sub control militar egiptean, a Guvernului Întregii Palestine, sub conducerea sa. Foarte curând, însă, autoritățile egiptene au hotărât transferarea acestui guvern în exil la Cairo, unde a continuat o existență oficială, dar virtuală până în anul 1959. Dacă la început Egiptul a asigurat sprijinul său, cel puțin în public, pentru acest guvern, cu timpul a început
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
au fost influențate de principiile naționaliste ale ex-muftiului. al-Husseini și Arafat au făcut cunoștință la Cairo. Și totuși apropierea lui al-Husseini de mișcarea Fraților musulmani, care se află în opoziție față de regimul nasserist a umbrit până la urmă relațiile cu noile autorități egiptene, mai ales în urma atentatului din 1954 al unor Frați musulmani împotriva lui Nasser. După Criza Suezului și Războiul din Sinai s-a ivit un conflict acerb între al-Husseini și Nasser, care a dus la publicarea în august 1959 a
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
masă. Cartierul a fost complet devastat de forțele arabe în timpul , iar vechile sinagogi au fost distruse. Cartierul evreiesc a rămas sub control iordaniaan până la capturarea sa de către parașutiștii Israelului în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Câteva zile mai târziu, autoritățile israelite au ordonat demolarea Cartierului Marocan, aflat în vecinătate, mutându-i cu forța toți locuitorii, pentru a facilita accestul public la Zidul Vestic. Secțiunea din cartierul evreiesc distrusă înainte de 1967 a fost de atunci reconstruită, iar în 2004 avea o
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
predau fără să opună rezistență și distrugerea pentru cei care nu se predau. În acest mod, Hulagu și armata sa au cucerit unele dintre cele mai puternice și vechi dinastii ale vremii. Alte țări din calea mongolilor au capitulat în fața autorității lor și au contribuit cu trupe. Până când mongolii au ajuns la Bagdad, armata lor includea armeni și chiar câteva trupe france din Principatul de Antiohia. Asasinii din Persia au fost învinși iar Califatul Abbasid din Bagdad, vechi de 500 de
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
sultanul Qutuz și-a condus trupele spre sud-est, spre Ain Jalut. Primii care să avanseze au fost mongolii, a căror forță includea și trupe din Regatul Georgiei și circa 500 de trupe din Regatul Armean al Ciliciei, ambele fiind supuse autorității mongole. Mamelucii erau în avantaj deoarece cunoșteau terenul iar Qutuz a profitat de acest lucru ascunzând marea parte a forțelor sale în dealuri, sperând să îi ademenească pe mongoli într-o confruntare cu o forță mai mică condusă de Baybars
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
Doliul național este starea de doliu instituită de autoritățile unei țări pentru întregul teritoriu. Prin doliul național se marchează decesul unei persoane sau al mai multora, atunci cînd evenimentul tragic este considerat a fi de importanță națională. Cînd evenimentul care duce la decretarea doliului național este decesul unei singure
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
persoane produs, de exemplu, de o catastrofă naturală (inundație, cutremur etc.), un accident major (incendiu, accident aviatic, rutier etc.) sau un atac. Doliul național este stabilit în mod oficial de către forurile cu putere de decizie ale țării respective: guvern, monarh, autoritatea militară sau religioasă etc. Efectele doliului național sînt diverse și depind pe de o parte de legislația țării și de decizia autorității care a instituit doliul, iar pe de alta de uzanțele și tradițiile țării. Ele pot privi modul în
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
Doliul național este stabilit în mod oficial de către forurile cu putere de decizie ale țării respective: guvern, monarh, autoritatea militară sau religioasă etc. Efectele doliului național sînt diverse și depind pe de o parte de legislația țării și de decizia autorității care a instituit doliul, iar pe de alta de uzanțele și tradițiile țării. Ele pot privi modul în care se arborează drapelele, îmbrăcămintea populației, amînarea sau anularea unor manifestări publice, schimbarea programelor de radio și televiziune, organizarea unui moment de
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
1994 Coreea de Nord a intrat într-o perioadă de doliu național de trei ani. În România doliul național este menționat în Legea 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice. Această lege prevede la articolul 6 că în zilele de doliu național, stabilite de Guvern, drapelul național se arborează în bernă (coborît pe jumătate). Legea privește drapelele arborate permanent la sediul autorităților și instituțiilor publice, al partidelor
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice. Această lege prevede la articolul 6 că în zilele de doliu național, stabilite de Guvern, drapelul național se arborează în bernă (coborît pe jumătate). Legea privește drapelele arborate permanent la sediul autorităților și instituțiilor publice, al partidelor politice, al sindicatelor, al instituțiilor de învățămînt și cultură, la punctele de trecere a frontierei, inclusiv la aeroporturile cu trafic internațional, și pe toate ambarcațiunile care navighează sub pavilion românesc, precum și toate drapelele arborate temporar
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
pună sub jurisdicția mitropolitului ortodox sârb de la Carloviț. Precedentul în acest sens a fost creat de călugărul sârb bosniac Visarion Sarai, care a dus la vacantarea Episcopiei române unite de la Blaj prin exilul episcopului Inocențiu Micu-Klein. În primăvara anului 1757 autoritățile austriece din satul din apropiere, Vințu de Jos, au distrus micul schit al lui Sofronie în încercarea de a elimina rezistența ortodoxă din Transilvania. De asemenea, autoritățile au început să aresteze toți membrii clerului ortodox ce predicau contra unirii. Ca să
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
române unite de la Blaj prin exilul episcopului Inocențiu Micu-Klein. În primăvara anului 1757 autoritățile austriece din satul din apropiere, Vințu de Jos, au distrus micul schit al lui Sofronie în încercarea de a elimina rezistența ortodoxă din Transilvania. De asemenea, autoritățile au început să aresteze toți membrii clerului ortodox ce predicau contra unirii. Ca să scape de arest, Sofronie a fost obligat să părăsească Cioara și să se refugieze în zona Hunedoarei, dar comunitatea ortodoxă din regiune a continuat să-l susțină
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
la creșterea tulburărilor. În 6 octombrie 1759 Sofronie s-a adresat comunității ortodoxe din Brad, localitate aflată azi în județul Hunedoara, informând oamenii că Edictul de Toleranță al împărătesei a permis populației Transilvaniei să aleagă liber între Ortodoxie și Uniație. Autoritățile de la Viena s-au neliniștit, iar trupele imperiale l-au prins pe predicator. A fost arestat de autorități și întemnițat la Bobâlna, sat aflat azi în județul Hunedoara, fiind bătut cumplit. Pe 13 februarie 1760, Sofronie a fost eliberat cu
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]