11,044 matches
-
pentru că Universiada era cea mai mare manifestare studențească din lume și normal că autoritățile aveau interes să promoveze interesele, schimburi diplomatice, întâlniri cu organizații studențești din toată lumea etc. Și în această delegație am fost 28 de oameni dacă nu mă înșel. De la Iași am fost eu și președintele de la Agronomie, parcă Șandru Ion. S. B.: Președintele UASCR a fost? D. T.: Tudor Mohora n-a fost atunci, nu știu exact de ce. Au fost Ion Stoica, Elena Ciocan și au mai fost
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
tușat de gestul lui. A fost o delegație uriașă, cu mulți artiști, că acolo a fost Festivalul Internațional al Tineretului și Studenților care însemna: sport, competiții sportive, formații artistice, activități profesionale, cluburi studențești și așa mai departe. Dacă nu mă înșel, România a avut cea mai mare delegație după URSS. Din ce-mi amintesc, 780-800 de oameni. Am stat la cel mai mare hotel din Moscova, hotelul "Russia", din centrul Moscovei. Și acolo a venit și Nicu Ceaușescu și am fost
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
acestea și le-au povestit, le-au relatat. Știu că Stelian Moțiu îl mai frecventa și era invitat la unele întâlniri de către Nicu. Știu că avea o relație bună cu șeful barului Atlantic, care era Viorel Păunescu, dacă nu mă înșel, cel care a cumpărat și hotelul "Lido". S. B.: Și l-a pierdut, și acum "Lido" e o paragină, pentru că nu s-a înțeles cu proprietarii. D. T.: A mai fost și o relație mai apropiată cu cântăreața de muzică
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nivel de universități, erau niște propuneri pentru promovare la gradul de lectori ce ne vizau și pe noi, cei de la Științe sociale... S. B.: ...propagandiștii... D. T.: Da, pe noi, propagandiștii. Și studenta Sabău Dorina a fost, dacă nu mă înșel, printre liderii studenților care s-au ridicat în Senat și m-au propus. Ea cu încă o studentă de la Chimie și cu un student de la Electro, dacă nu chiar Butucă: "Domnul Tompea a fost apropiat de studenți ș.a.m.d.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ambasadorul Dr. Ion M. Anghel, împreună cu ambasadorii Dr. Lucian D. Petrescu și Dr. Valeriu Tudor au reușit să asigure contribuțiile multor zeci de autori de toate rangurile ai politicii externe românești". Mulți autori sunt de opinia că "totuși memoriile nu înșeală în ce privește calitatea povestitorului", că cele două mii de pagini de cronică a istoriei recente sunt puse sub un titlu modest și nepretențios. Cele patru volume Pagini din diplomația României au fost apreciate în "Analele Academiei Oamenilor de Știință români", seria Istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
calea către "lucrurile însele" în calitate de lucrurile însele. Acum, socotind că logos-ul formal, instituind logica, filosofia, știința și ideologia, a lăsat la o parte tocmai ceea ce noi numim "cunoaștere comună", "experiență naturală de viață", chiar "lucrurile însele" etc., ne putem înșela, neobservând că acestea, toate, sunt și ele atrase în orizontul de legiferare propriu dictaturii judicativului, participând chiar dacă li se acordă, uneori, o anumită valabilitate "non-formală" (autonomă în chiar orizont judicativ-constitutiv) la planul de condiționări judicative, care constituie (în-ființează) tot ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei nu știu că vederea umbrelor este posibilă datorită focului din spatele lor. Apoi, cel dezlegat, deși se întoarce și vede focul și parapetul pe care se mișcau fel de fel de obiecte și persoane, nu crede că anterior s-a înșelat, luând umbrele drept realul, iar cunoștința lor, drept cunoaștere adevărată. Însă odată urcat în "tărâmul deschis vederii" lucrurilor, el va parcurge mai multe trepte de cunoaștere, iar drumul se va încheia cu vederea soarelui. Acum el înțelege că lumina soarelui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel încât prima face posibilă cunoașterea fenomenului, socotită de Kant cunoaștere veritabilă (în forma judecății sintetice a priori), iar cea de-a doua "se va mulțumi deci să descopere aparența judecăților transcendente și, în același timp, să împiedice ca ea să înșele; dar niciodată ea nu poate face ca această aparență să și dispară (ca aparența logică) și să înceteze a fi aparență."103 În finalul acestei schițe despre diferența dintre logica generală și logica transcendentală care va fi continuu avută în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
penibil în exersarea misiunii ce le-a fost conferită. Trebuie spus răspicat adevărul demonstrat de experiență: că cine își închipuie că funcția de diplomat le conferă celor ce practică această profesiune o viață de recepții somptuoase în palate simandicoase se înșală amarnic. Diplomația este o profesie și, ca atare, implică posedarea unei ample culturi umaniste, deprinderi și tehnici specifice acestui domeniu sui- generis și nu în ultimă analiză o activitate perpetuă, fără ore de lucru sau zile de odihnă "legale". Nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
venea să cred că am auzit bine și că în cinci minute voi fi găsit șoferul meu ieșit în mod cu totul nesperat la iveală din masa de cei zece mii de șoferi câți lucrează în Santiago. Bătrânul nu s-a înșelat și, după câteva minute de așteptare tensionată, am zărit mașina cunoscută apropiindu-se de stație și capul șoferului ce se profila prin geamul deschis. Acesta a ieșit din mașină fără să bănuiască ce-l aștepta și când m-a văzut
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fi pocnit-o peste bot, dar... se gîndea la fata lui. Natașa însă a făcut ochii mari cît cepele. Totuși, se opune încă ideilor năstrușnice ale mamei sale. Mamă, eu am un soț pe care îl iubesc. Nu-l voi înșela niciodată! Ei, dragul mamei, ori iei o găleată de apă din Prut, ori torni una, tot aia este. Natașa a înțeles repede, dar Dorel încearcă să înțeleagă ce-a vrut să spună scorpia. Scorpia, așa o botezase Dorel pe soacră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ai fost la vot ? întreb precipitat. N-am buletin. De cînd? De cînd mă știu. Și n-ai votat? N-am voie, nu mă lasă. Dă un rachiu să mă dereg. Eu mă simt tras pe sfoară. Înțeleg să mă înșele politicienii pe care îi aleg, dar și alegătorii, adică pînă și moș Leo ? Este prea de tot. Sorb din ochi sondajele, conform cărora cînd iese amicul meu, cînd nu iese. Dar măcar hoțul nu este nici el sigur de victorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
salutam prietenos. Intrăm în vorbă cu șoferul Sture. Dacă vă întîlniți cu o mașină pe aceste ulițe, ce faceți? Sînt numai două mașini aici. Taxiul și ambulanța. Ne uităm după semne de circulație și constatăm că nu există. Ba mă-nșel, observ un indicator de "Cedează trecerea". Șoferul intră în intersecție fără să se asigure, fără să privească în stînga și în dreapta. Intrigați, facem glume pe seama acestui fapt. Dacă vă ciocniți cu ambulanța, totuși? Nici o șansă, rîde acesta. Eu sînt șofer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cauți pe aici? întreabă brusc. Păi, sînt diplomat. N-am alt interes. Și atunci de ce te interesez? Sînt și scriitor, vreau să cunosc Cuba, oamenii ei, cei care sînt spuma și cei care... Care sînt pleava, drojdia... adică eu. Te înșeli. Eu te consider că ești reprezentativ. Nu-l conving. Servește a doua bere, tot pe nerăsuflate. Oricum, eu n-o să mă gudur pe lîngă voi. Dacă aș putea v-aș da gata... Cum adică, ne-ai omorî? Cam da. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
patru roți. Numai că nu se pot vinde și cumpăra mașini în Cuba. Dar cubanezul este plin de fantezie cum nimeni altul nu este. Schema imaginată de Raul era realistă. Prin urmare familia Barrera se trezește că are mașină. Se înșeală puțin legea, dar uneori este cam greu să găsești alte scheme. O dată ajunsă mașina la Raul, acesta începe cu sîrg marea cosmetizare și o face... de-i strălucesc toate butoanele și piulițele. Cînd hodoroaga este gata de drum, se ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În sfîrșit, un mijloc la fel de atroce, este înghițitul sodei caustice, acidului clorhidric și altor derivate ale acestor produse. Sinuciderile nu sînt mai frecvente în Cuba decît în România, iar cauzele sînt aceleași. Numai că nu toți oamenii disperați, necăjiți, chinuiți, înșelați în amor, recurg la sinucidere. Unii au caractere foarte puternice și găsesc alte soluții pentru disperarea lor. În Cuba, divorțul se obține foarte ușor. Unul dintre soți se duce la un fel de notar, declară că se desparte de partener
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pregiur megieși și au mers din semne în semne, precum scrie uricul de la Petru (Schiopu) vodă, de-au ales locul și au stâlpit și mai bine.” - Vecinii credeau, mărite Spirit, că e ușor să încalci hotarele mănăstirii Socola, dar se înșelau, pentru că maicile își apărau averea cu strășnicie. Iaca o nouă pricină de hotărnicie a moșiilor Socolei. O aflăm din anafora scrisă de Pilat, vornic de poartă, către Constantin Duca voievod, la 21 septembrie 1694 (7203): „Facem știre mării tale că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
petrecut și altele mai toate de la sfânta mănăstire.” Cu alte cuvinte, egumenul a făcut ce a vrut cu averea mănăstirii, fără să-l întrebe nimeni. Frumos, n-am ce spune!... - Nu-i de mirare, dragule. Si cred că nu mă înșel dacă spun că am mai întâlnit noi asemenea fapte și în alte mănăstiri. - Din câte zapise am citit și mi le-ai arătat până acum, mărite Spirit, nu am întâlnit cuvântul „țăran”. L-am întâlnit abia în zapisul de împuternicire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
prea amestecau în jocurile noastre băiețești. Așadar, nu-mi prea aduc aminte de ele. E adevărat, de Cela Zdrincu, parcă-parcă... era o târgoveață care, evident, se ținea cu nasul pe sus, o știu îmbrăcată frumos, curat și era frumușică. Mă înșel? Dacă mă gândesc bine, avea tot dreptul să ne privească oarecum de sus, pe noi, țăranii. Taică-său avea o cârciumă (unii îi spuneau restaurant) cu dever mare, lângă pod, aproape de primărie, și îi dădea mâna s-o țină ca
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de a se legitima dinaintea comunității. Orice rebut ar fi fost resimțit ca o rușine ireparabilă, ca un blam compromițător, semnalând nu pur și simplu o carență de îndemânare, ci una de caracter. A greși sau, și mai rău, a înșela așteptările cumpărătorului erau accidente de neconceput, devieri scandaloase de la o tradiție fără breșă. Pot depune mărturie că o asemenea asumare a meseriei nu e o virtute strict elvețiană. Am întâlnit și printre români meseriași bătrâni, incapabili să lucreze de mântuială
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cafe nele. Ești invitat să abandonezi orice conversație și să te dai pe mâna gazdei, cu preferințele ei muzicale, cu nevoia ei de zumzăială ritmică sau de imagini televizate. Iar cine crede că poți găsi scăpare în aer liber, se înșală amarnic. Vrei să te retragi undeva, departe de lume, într-o cabană pitorească, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai? Ai toate șansele să te trezești, într-o bună zi, că paradisul însuși e invadat de pasiunea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vidențială. Oricum, ei știu mai bine decât oricine ce au de făcut. Curățată de toxina vanității, intervenția lor în viața publică ar putea fi, într-adevăr, esențială, salvatoare. Dar sabotată de vanitate, ea nu face decât să încurce lucrurile, să înșele toate așteptările, să sporească haosul din jur. Derapajul și falimentul multor vieți se explică prin nebunia latentă a vanității. Există femei fru moase pe care vanitatea le schimonosește fizic, există premianți care ratează cariere onorabile pentru că alunecă într-un sterilizant
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la televizor sau ce vezi la televizor în timp ce faci tot felul de alte lucruri. Globalizarea manelelor Opinia publică spaniolă și mondială a fost dezamăgită de nunta prințului Felipe al Spaniei cu Letizia Ortiz. Așteptările ziarelor și ale poporului au fost înșelate. Și nu e vorba de simple detalii „tehnice“ (rochia miresei, calificată de Paco Rabanne ca „oribilă“, sau absența unui număr suficient de planuri apropiate în transmisia televizată a ceremoniei etc.), ci de stilistica generală a evenimentului. Totul a fost nepermis
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cumpărătorilor, iar lui libertatea de a face comerț în Moldova 267. Domnul Moldovei, Constantin Ipsilanti, urmărind să dobândească pentru sine moșiile Fondului bisericesc bucovinean, intervine din nou, punând tot felul de piedici și reclamând Curții din Viena că a fost înșelată de Balș și Mustață, cu 2.000.000 de guldeni la această vânzare 268. Ca urmare a acestor reclamații, Balș a fost pus sub supraveghere, iar la Cernăuți a fost trimis din partea Poliției Secrete Aulice din Viena, contele Markowich, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
asupra celorlalte forme ale vieții religioase, în fine, să încerce să înțeleagă din ce transformări de ansamblu, mentale și sociale totodată, fac parte niște manifestări vizibile asupra cărora Biserica - bazîndu-se pe o experiență tradițională în aceste materii - nu s-a înșelat, cel puțin în măsura în care se limita să le atribuie o valoare semnificativă. De vreo trei ani încoace, adică de cînd activitatea economică a redevenit aproape normală, celebrarea Crăciunului a luat în Franța o amploare necunoscută în anii dinainte de război. Este cert
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]