36,992 matches
-
toate tipurile de regionalisme (lexicale, fonetice, semantice, gramaticale). Efecte stilistice: lărgirea seriei sinonimice, culoare locală (realism descriptiv), rol de caracterizare a personajelor. Registrul stilistic arhaic evidențiază dimensiunea istorică a limbajului; situează instanțele comunicării artistice întrun orizont de timp revolut, prin actualizarea unui limbaj învechit, ieșit din uz - prezența arhaismelor (fonetice, lexicale, semantice, morfosintactice) la toate nivelurile discursului și revitalizarea unor construcții/tipare lingvistice învechite. - Funcția stilistică a arhaismelor utilizate în proza de inspirație istorică este aceea de a crea un tablou
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii și a relațiilor dintre eroi, actualizarea unor momente/evenimente anterioare, caracterizarea personajelor etc. - Inserat în opera epică, dialogul conferă viziunii un caracter scenic (narare prin re prezentare), fiindcă discursul personajelor substituie discursul naratorului, textul devenind astfel o „partitură“ pe mai multe voci. În proza postmodernă, deconstruirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este doar negativ, dacă ținem cont de faptul că aceasta a fost alimentată de învățămintele pontificale și de politica Sfîntului Scaun. În cele din urmă, ea a ieșit din acest pontificat întărită pe plan ideologic. Două exemple dovedesc această afirmație: actualizarea învățămîntului social prin publicarea, la 15 mai 1931, a Quadragesimo anno, care a oferit creștin-democraților un "aliment" bogat; al doilea exemplu provine din opțiunile internaționale: condamnarea naționalismului exagerat, apărarea păcii, sprijinul acordat politicii lui Aristide Briand, iată domeniile în care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Dumnezeu-Cuvântul să se actualizeze, odată ce Domnul a rămas fără păcat sau nedespărțit de Tatăl. (n. s. 74a, p. 121) 62 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Iar neputrezirea arată prezența dumnezeirii în trup chiar în timpul morții Lui cu trupul. Și aceasta oprea actualizarea stricăciunii. Totuși dumnezeirea nu și-a revărsat puterea în trup ca să-l oprească și de la moarte. Trebuia să primească moartea ca să o învingă. Odată suportând moartea în trupul Său, nu mai trebuia să arate că rabdă și stricăciunea ce-i
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
conținutului unui cuvînt este repartizat lui prin raportare la semnificațiile altor cuvinte. La acest nivel, precizează Coșeriu, se relevă perspectiva funcțională și structurală, prin semnificația limbii (Sprachbedeutung) ce instituie acest statut al cuvîntului în raport cu celelalte. În vorbire, în discurs, prin actualizarea acestei semnificații a limbii, într-o perspectivă nonstructurală, dominată de conexiunile lanțului discursiv, se etalează sensurile cuvîntului sau semnificațiile vorbirii (Redebedeutungen). Pe această bază, în cazurile în care cuvintele sînt caracterizate printr-un conținut ce se segmentează în mai multe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale manifestării ei: 1) tipul obligatoriu privește formele și structurile care țin de trăsăturile esențiale ale unei limbi, 2) tipul posibil privește situații precum realizarea formei condițiune, 3) tipul permisiv are în vedere, ca și cel posibil, situații particulare, precum actualizarea formei lucru, 4) tipul imposibil vizează interdicții precum folosirea sufixului -ez cu verbul a cînta. În linii generale, precizează Eugen Coșeriu 27, în funcție de comunitatea în care se află sau se situează, individul vorbitor se supune anumitor norme, unei anumite convenții
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunicări restrînse la o singură informație. În structura enunțului, în vorbire, se produce instanțializarea desemnării semnului lingvistic prin denotație și se realizează reprezentări. Cînd aceste reprezentări sînt realizate prin implicarea imaginației (o facultate umană constructivă) se ajunge la conotație, la actualizarea semnului lingvistic printr-o raportare la realități de alt tip decît cele pentru care s-a instituit ca semn și îi sînt atribuite prin tradiția limbii sau pentru care această tradiție a fost întreruptă. În vorbire, prin urmare, pentru a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alt tip decît cele pentru care s-a instituit ca semn și îi sînt atribuite prin tradiția limbii sau pentru care această tradiție a fost întreruptă. În vorbire, prin urmare, pentru a se putea comunica ceva despre ceva, se produce actualizarea semnelor lingvistice, adică se produce orientarea lor spre obiecte 72. Ca element al limbii, semnul lingvistic (cuvîntul) numește o entitate conceptuală (o noțiune), care reprezintă semnificația lui, și numai în mod potențial desemnează toate și fiecare dintre obiectele ce se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dată. Actele de vorbire, adică enunțurile concret realizate (enunțul fiind șirul de cuvinte dintr-o limbă emis de locutor și delimitat de momente de tăcere), sînt produse ale competenței lingvistice ale vorbitorilor, într-un act de vorbire producîndu-se realizarea și actualizarea potențialităților limbii într-o situație de comunicare determinată 78. Dar, întrucît numărul situațiilor posibile de modificare a unui enunț este infinit, din acest motiv nu se pot stabili toate nuanțele de sens pe care le poate avea o frază în funcție de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în mod curent, nu se alcătuiesc discursuri uzînd de cuvinte aparținînd unei singure clase gramaticale (clasa substantivelor, clasa adjectivelor, clasa numeralelor etc.) și nici antrenînd o singură categorie gramaticală (a genului, a numărului, a modului etc.). Realizarea discursului presupune deci actualizarea tuturor posibilităților limbajului reprezentat printr-o limbă sau alta, cu restricții din perspectiva a ceea ce se comunică și cu cine se comunică. Exigențele normei limbii determină selecția cuvintelor și a paradigmelor încît discursul primește o configurație determinată de locul, timpul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar germ. Ende gut, alles gut. Indiferent dacă între limbi există identitate, corespondență sau deosebire sub raportul construcțiilor fixe, vorbitorul fiecăreia este determinat de norma limbii sale în folosirea lor și ține de propria știință lingvistică extensiunea, frecvența și precizia actualizării formelor discursului repetat. Așa cum precizează S a u s s u r e, aceste construcții nu pot fi improvizate, ele sînt date de tradiție și nu se înscriu în trăsătura generală a limbii, care este inovația, decît prin faptul că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intuiția poetică, adică elementele "transparente" ale limbii, cum le-a numit Hans-Martin G a u g e r105. În această perspectivă, limbajul poetic nu ar mai putea fi considerat o simplă deviere față de limba obișnuită, ci ar fi numai o actualizare a ceea ce ține deja de semn, iar "limbajul absolut", adică limbajul cu toate funcțiile lui,"este identic cu poezia", precizează Coșeriu 106. Se pune însă problema dacă nu tocmai această uzare de "toate funcțiile limbajului" reprezintă o deviere față de întrebuințarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și în ce măsură se poate stabili că modificările din limbă afectează acest sistem. Din acest motiv, limba ca sistem și limba ca dezvoltare sau sistem lingvistic și schimbare lingvistică nu realizează opoziții incompatibile, ci sînt fenomene solidare 163. Concretizarea limbii prin actualizarea funcțiilor ei se face în vorbire, iar vorbirea este un act individual, atît prin faptul că reprezintă activitatea unui individ, cît și prin faptul că această activitate se produce într-un anumit moment determinat. Ca atare, vorbirea este manifestarea în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
populare și preponderent individual în cazul limbii literare) și poate genera sau nu o modificare la nivelul normei, iar apoi o selecție la nivelul sistemului, în sensul că unele dintre posibilitățile lui sînt actualizate și altele trecute în categoria virtualităților. Actualizarea posibilităților de un anumit tip conduce la determinarea tipului de sistem (care poate fi analitic sau sintetic, de exemplu), iar preferința în a actualiza virtualități sau posibilități nepreferate anterior conduce la schimbarea sistemului (precum trecerea de la sintetic la analitic). Ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
produc schimbarea în limbă. Sub acest aspect al modului de producere a schimbării, și Alexandru Philippide 194 afirma că în limbă au loc permanent creații, care realizează evoluția, prin variabilitate, prin selecție și, apoi, prin generalizare, potrivit modelului teoriei darwiniste. Actualizarea repetată a unui sunet, de exemplu, determină o "alunecare" (= o deviere) a sunetului ocazional față de "sunetul uz" (= fonem), iar această alunecare dacă se manifestă în mod repetat în aceeași direcțe provoacă la un moment dat schimbarea sunetului inițial în altul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
oricărei libertăți umane ce presupune, pe de o parte, realizări și, pe de altă parte, virtualități. Realizările în acest caz sînt faptele lingvistice anterioare și regulile după care funcționează limba (care împreună țin de érgon), pentru ca activitatea (enérgeia) să producă actualizarea virtualităților. Dacă se pune deci problema în ce constă totuși, în mod efectiv, libertatea vorbitorului, libertate care îi permite să creeze, răspunsul ar fi că aceasta permite realizarea a ceea ce nu a mai fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbi sau similare elementelor din alte limbi. Ca atare, deși limbile sînt sisteme paralele, aceasta nu induce lipsa unor zone de tangență sau imposibilitatea unor transferuri de la una la alta. Din altă perspectivă, dacă fiecare limbă se prezintă ca universală, actualizarea ei nu se caracterizează prin aceeași universalitate, deoarece se realizează ca vorbire, ca folosire individualizată, încît de fiecare dată se prezintă altfel, atît prin elementele antrenate, cît și prin modul lor de combinare. De aceea, cînd se traduce, nu se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
citează în acest sens opinia lui A. H. Gardiner. 68 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 288. 69 Ibidem, p. 291-292. 70 Eugenio Coseriu, Textlinguistik, p. 37. 71 Ibidem, p. 10. 72 Asupra fenomenului actualizării, vezi Charles Bally, Linguistique générale et linguistique française, Quatrième édition revue et corrigée, Edition Francke, Berne, 1965, p. 77-100. Coșeriu comentează și critică aspru, în repetate rînduri, opiniile acestui lingvist. 73 Dacă se are în vedere semnul lingvistic MINGE, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
problematicii abordate s-a recurs la culegerea, sistematizarea, prelucrarea și interpretarea unui bogat material informațional economic și statistic din țară și străinătate, folosind ca surse de informație o paletă amplă de lucrări științifice, de la operele clasicilor până la economiștii contemporani. În vederea actualizării seriilor de date statistice informative am utilizat publicațiile Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), Organizației Mondiale a Comerțului (WTO), Centrului de Comerț Internațional (ITC), Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE), Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional, Biroului
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
sectoarelor de export, atunci când un număr important de țări încearcă să pătrundă simultan pe aceste piețe. Pentru țările în curs de dezvoltare aflate într-un stadiu mai avansat, când pasul următor în cadrul procesului de industrializare și dezvoltare se bazează pe actualizarea rapidă a tehnologiilor, creșterea productivității și a salariilor, participarea în segmentele caracterizate de retribuții scăzute și intensive în muncă ale rețelelor internaționale de producție nu reprezintă o cale viabilă pentru atingerea obiectivelor propuse. Pentru majoritatea țărilor în curs de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
surplusului de forță de muncă, sporirea costului acestui factor de producție împreună cu intrarea pe piață a producătorilor cu costuri mai scăzute are ca rezultat diminuarea progresivă a competitivității multor industrii manufacturiere bazate pe utilizarea preponderentă a factorului muncă. Aceasta stimulează actualizarea activităților industriale în direcția realizării unor produse manufacturate mai sofisticate. În acest mod se realizează tranziția de la activitățile dependente de resurse și care presupun o intensitate ridicată a utilizării factorului muncă spre acele activități care implică folosirea unei tehnologii și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
manufacturate a scăzut în ultimii 20 de ani, procentul deținut de ele în venitul realizat din aceste produse a crescut (în țările în curs de dezvoltare, ambele ponderi au înregistrat o tendință ascendentă). Pentru un număr relativ ridicat de țări, actualizarea rapidă în direcția produselor cu un dinamism ridicat pe piață și cu o ofertă dinamică, în combinație cu o atenție sporită acordată piețelor interne, poate reprezenta o strategie mai eficientă pentru dezvoltarea activităților industriale, comparativ cu extinderea specificului actual al
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
anuală de creștere economică inferioară nivelului median. Sintetizând, competitivitatea exporturilor poate fi analizată din diferite unghiuri, dintre care se remarcă cu deosebire: * eșterea exporturilor; * a structurii exporturilor; * ținerea unor rate înalte de creștere a exporturilor în decursul timpului; * ătățirea și actualizarea continuă a nivelului tehnologic și eficacității activității destinate exportului; * a bazei firmelor autohtone care sunt eficiente în competiția internațională. În cazul atingerii efective a acestor obiective, competitivitatea exporturilor înregistrează o tendință ascendentă susținută, care în general este însoțită și de
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Înființarea unor organisme specializate: Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Comitetul European de Standardizare (CEN), Comisia Internațională de Electrotehnică (CEI), Comitetul European de Standardizare În Electrotehnică (CENELEC), Fundația Europeană pentru Managementul Calității (EFQM). Principalele obiective ale acestor organisme sunt: elaborarea și actualizarea standardelelor internaționale și zonale În domeniul calității; asigurarea și certificarea calității; perfecționarea managementului calității totale. International Organization for Standardization (ISO) este o federație mondială cu reprezentanți aleși din aproape o sută de organizații naționale de standardizare. ISO are ca obiectiv
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
funcționale mai ales, dar și morfologice/ structurale, ca adjuvant prețios la sporirea efectelor celorlalte măsuri terapeutice aplicate. Cartea se adresează, ̀ n primul rând, specialiștilor domeniului care doresc cu adevărat să își aducă contribuția la asigurarea sănătății populației, în scopul actualizării și completării cunoștințelor referitoare la acest mijloc atât de simplu și atât de util. De asemenea, cartea se adresează publicului larg, în sensul cunoașterii unor posibilități terapeutice asupra cărora se mai păstrează încă o mulțime de prejudecăți și o părere
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]