11,393 matches
-
lege electorală, vot pentru Consiliul Republicii, creșterea greutații comunitaților rurale, ostilă față de comuniști și de introducerea votului majoritar în cadrul departamentelor importante (79 in total), care a avut efectul de a permite eliminarea de candidați comuniști, nu poate conta pe nici un aliat cu care să încheie acorduri electorale. Constitutia Forței a Treia nu lasă practic nici o șansa de succes în Partidul Comunist, mai mult ca niciodată exclus din sistemul de partide din Republică. Adunarea poporului francez, condusă de Charles de Gaulle, este
Alegeri legislative în Franța, 1951 () [Corola-website/Science/319503_a_320832]
-
care, la data de 23 august 1944, regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și „Conducătorul Statului”, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică. Numit de regele Carol al II-lea, prin decretul regal din 4 septembrie 1940, în funcția de prim-ministru al României și reconfirmat de Mihai I al României la 6 septembrie, la 23
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
a fost o dictatură militară, s-a aliat puterilor Axei într-un război, finalmente, dezastruos pentru România, refuzând să se supună cererii regale din 1944 de semnare imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică, trecerea țării și Armatei române de partea Aliaților și încetarea războiului împotriva acestora. În situația în care Armata Roșie invadase deja nord-estul României în luna martie 1944 (frontul oprindu-se pe linia Cernăuți-Botoșani-Iași-Chișinău-Tighina), desprinderea de puterile Axei și semnarea imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică devenise o necesitate
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
Democrat), cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei, precum generalii Constantin Sănătescu, Aurel Aldea, Ion Negulescu ș.a. Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei. Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, nu a fost, însă, semnat, la Moscova, decât pe 12 septembrie
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, nu a fost, însă, semnat, la Moscova, decât pe 12 septembrie 1944, astfel că, timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși, din ziua de 24 august 1944, întorsese, deja, armele contra puterilor Axei. Această situație a permis Uniunii Sovietice să confiște, fără împotrivire, armament, muniții, vehicule, avioane și totalitatea flotei românești atât militară, cât și civilă. Militarii primiseră ordin să
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
August 1944 a fost retrocedarea Transilvaniei de Nord României, în timp ce Cadrilaterul retrocedat Bulgariei, precum și Basarabia și Bucovina de nord cedate Uniunii Sovietice, în 1940, rămâneau în posesia acestora. Schimbarea de alianță a României din 23 August 1944 a accelerat înaintarea Aliaților (printre care se număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului. Punctele cel mai occidentale eliberate de
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
în martie 1944, ajunsese pe teritoriul României. Din martie până în august 1944, Frontul de Est a fost stabilizat pe linia Chișinău-Iași-Târgu Frumos. Partidele istorice, excluse de la putere, dar lăsate să funcționeze chiar în timpul dictaturii lui Antonescu, au menținut contacte cu Aliații și au purtat discuții cu aceștia, prin emisari trimiși de Iuliu Maniu la Ankara și la Cairo (de exemplu, Barbu Știrbei). În același timp, după bătălia de la Stalingrad, guvernul lui Antonescu a purtat și el unele negocieri cu Aleksandra Kollontai
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
Ankara și la Cairo (de exemplu, Barbu Știrbei). În același timp, după bătălia de la Stalingrad, guvernul lui Antonescu a purtat și el unele negocieri cu Aleksandra Kollontai, reprezentanta sovietică la Stockholm, prin Frederic Nanu. În negocierile cu reprezentanții lui Maniu, Aliații, la cererea lui Stalin, puseseră condiția ca și comuniștii să fie implicați într-un eventual nou guvern. La 23 martie 1944, în timp ce Ion Antonescu era în vizită oficială în Germania, regele Mihai l-a trimis pe generalul Constantin Sănătescu să
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
prânz de lucru cu Antonescu, în cadrul căruia regele Mihai și-a dat seama că nu are rost să încerce să-l convingă pe șeful guvernului de oportunitatea schimbării orientării externe a țării. În contextul sosirii unui ultimatum de predare din partea Aliaților, regele le-a cerut liderilor politici să își asume responsabilitatea de a se pronunța pentru pace, caz în care el i-ar fi cerut public lui Antonescu demisia. Acest lucru însă nu s-a întâmplat, iar regele, deziluzionat, s-a
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
de Emil Bodnăraș, fapt exploatat de propaganda comunistă ulterioară. Înainte de ora 20:00, regele a înregistrat un mesaj pentru țară ce avea să fie difuzat la radio la ora 22, în care a anunțat schimbarea guvernului și trecerea de partea Aliaților. Solidaritatea cu regele a fost generală, toți ofițerii importanți fiind de partea acestuia. După difuzarea mesajului la radio, au izbucnit demonstrații populare de entuziasm. În anii 1980-1990 a ieșit la iveală un document despre care căpitanul Gheorghe Teodorescu din garda
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
americane, care a bombardat și ea pozițiile germane din zona Băneasa și Otopeni, dar și obiective românești (linii ferate și șosele susceptibile de a fi întrebuințate de Wehrmacht pentru evacuare). În timp ce armata română a avut de luptat împotriva Wehrmachtului - fostul aliat -, Armata Roșie începuse să avanseze pe teritoriul României, socotindu-se încă în teritoriu inamic și comportându-se ca atare, bunăoară, confiscând armament, muniții și bunuri (atât publice, cât și particulare), mii de soldați și ofițeri români fiind luați prizonieri. După
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
Uniunea Sovietică și Franța, deși existau și alte țări care luptaseră împotriva Axei (Polonia, Norvegia, Olanda, Belgia, Iugoslavia, Grecia), deși URSS fusese aliată cu Germania Nazistă până în vara 1941, și deși Franța oficială, cea a mareșalului Pétain, se luptase împotriva Aliaților, în timp ce Franța rebelă, cea a generalului De Gaulle, dispunea de mai puțini ostași decât armata română în septembrie 1944. Dată fiind această poziție oficială, România a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca și Italia
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
a generalului De Gaulle, dispunea de mai puțini ostași decât armata română în septembrie 1944. Dată fiind această poziție oficială, România a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca și Italia, care trecuse de partea Aliaților cu un an înaintea României), regimul Antonescu fiind singurul luat în cont, iar contribuția de partea Aliaților nefiind considerată decât în dezbaterea statutului Transilvaniei de Nord, care, în final, a fost retrocedat României, mai ales că Ungaria, sub regimul lui
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
această poziție oficială, România a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca și Italia, care trecuse de partea Aliaților cu un an înaintea României), regimul Antonescu fiind singurul luat în cont, iar contribuția de partea Aliaților nefiind considerată decât în dezbaterea statutului Transilvaniei de Nord, care, în final, a fost retrocedat României, mai ales că Ungaria, sub regimul lui Ferenc Szálasi, se luptase de partea Germaniei Naziste până la capăt. După căderea regimului comunist, istoricii români au
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
sărbătoare națională, ceea ce era firesc, dar și din rolul de comemorare oficială, și cum, simultan, s-au produs numeroase tentative de a îl reabilita pe Ion Antonescu, perceperea comunității internaționale a fost că România dorește să șteargă lupta de partea Aliaților din istoria sa și să revină la un naționalism fascizant. Ulterior, totuși, lucrările comisiilor istorice au relevat rolul schimbării de alianță a României din 23 August 1944 în revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României iar presiunea diplomatică internațională a
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
în revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României iar presiunea diplomatică internațională a împiedicat reabilitarea solemnă a lui Ion Antonescu, dorită de partidele naționaliste. Ziua de aniversare a schimbării de alianță a României din 23 August și a intrării printre Aliați nu a redevenit însă comemorativă, deoarece mulți politicieni și alegători o înțeleg încă așa cum le-a fost predată la școală în perioada comunistă, anume ca o lovitură de stat care a inaugurat comunismul în România (în realitate, această lovitură de
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
traseul de la Dej (în ) la Bistrița (în , în ) din nordul Transilvaniei, iar Deda pe traseul care lega Târgu Mureș de Gheorgheni (în ). Chiar și în timpul celui de-al doilea război mondial - în care atât Ungaria, cât și România au fost aliați ai Germaniei naziste - noua rută a dobândit o importanță majoră pentru economia de război germană; pe aceasta a fost transportat în special petrolul românesc către Germania. a fost distrusă în timpul războiului de sabotorii germani și unguri după ce România a întors
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
șase zile după semnarea acestuia. Ei au cerut ca Japonia să retragă de pe peninsula Liaodong, îngrijorat de faptul că Lüshun, numit apoi Port Arthur de occidentali, ar cădea sub control japonez. Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei (de jure aliat al Franței) și sfătuitorii lui imperiali, inclusiv vărul său consilier-prieten rivalul Kaiser Wilhelm II al Germaniei, a avut planuri pentru Port Arthur, care ar putea servi Rusia pe timp de iarnă ca port. Sub amenințarea războiului cu cele trei puteri
Tratatul de la Shimonoseki () [Corola-website/Science/319932_a_321261]
-
a face Rusia o mare mare, precum și puterea cu cel mai mare teritoriu . Rusia avea nevoie de acest port fără ghiață pentru a obține statutul de putere mondială, deoareceîn Europa statutul său a fost permanent erodat de către Imperiul Otoman și aliații săi . Cu toate acestea, omisiunea de la realitatea geopolitică , ignorarea Japoniei și mâna liberă acordată acesteia cu privire la Coreea . Aceste evenimente au dus la războiul ruso-japonez din 1904-1905 de către armata japoneză reînnoită și modernizată.
Tratatul de la Shimonoseki () [Corola-website/Science/319932_a_321261]
-
Parlamentul i-ar fi crescut alocația. Caroline părea perfect adecvată: prin naștere era protestantă iar căsătoria ar fi aliat Braunschweig și Marea Britanie. Deși Braunschweig era o țară mică, Marea Britanie era în război cu Franța revoluționară și era dornică să obțină aliați pe continentul european. La 20 noiembrie 1794, Lordul Malmesbury a ajuns la Braunschweig pentru a o escorta pe Caroline la noua sa viață în Marea Britanie. În jurnalul său Lordul Malmesbury notează rezervele sale cu privire la adecvarea Caroline ca o mireasă pentru
Caroline de Braunschweig () [Corola-website/Science/319931_a_321260]
-
a fost un conflict militar din cadrul Războaielor napoleoniene, care a opus Regatul Unit, Imperiul Austriac și Imperiul Rus, pe de o parte, Franței și aliaților săi. Conflagrația s-a derulat între 11 aprilie și 26 decembrie 1805, cuprinzând operațiuni militare pe mai multe teatre de operațiuni (teatrul principal fiind cel din Germania centrală și Austria, la nord de Alpi), dar și bătălii navale, cum au
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
și Suedia a intervenit pentru a proteja transporturile navale neutre împotriva blocadei britanice. Flota britanică a repurtat însă o victorie decisivă prin atacul surpriză condus de Nelson împotriva flotei daneze din portul Copenhaga. Totuși, în 1802, Regatul Unit, rămas fără aliați, a fost nevoit să semneze tratatul de pace de la Amiens, sfârșind astfel războiul și recunoscând cuceririle franceze. A fost un scurt răgaz de pace, până când s-a format o nouă coaliție (a treia) împotriva Franței și norii războiului s-au
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucerește țara, iar otomanii se retrag. Cirenaica se apară de italieni, dar în 1931 este învinsă și Libia devine colonie italiană. Între 1940-1943, alături de trupe franceze și britanice, Libia se opune forțelor germano-italiene. După victoria aliaților, Franța administrează Tazzan-ul, iar Regatul Unit Tripolitania și Cirenaica. În 1947 teritoriul Libiei intră sub tutela ONU. În 1951 aceste trei regiuni administrative sunt unite intr-un stat federal independent, având în frunte un rege (Regatul Unit al Libiei). În
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
între regatele din Balcani și Grecia care trebuia să facă față revendicărilor bulgarilor ce n-au acceptat pierderea Salonicului. O lună după semnarea Tratatului de la Londra, în noaptea de 29 spre 30 iunie 1913, Bulgaria a atacat fără avertisment foștii aliați greci și sârbi. Elementul surpriză i-a permis să captureze rapid orașul grec Nigrita. De la izbucnirea ostilităților, Constantin a preluat conducerea armatei sale iar la 30 iunie, forțele elene au contraatacat pe uscat și pe mare. Lupte grele au avut
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
care bănuiește familia regală de o alianță cu kaiserul, intră în contact cu guvernele Antantei. Dar ele nu par grăbite să vadă Grecia intrată în conflict. De fapt, Rusia se teme de revendicările grecești asupra Constantinopolului și a strâmtorilor. Atitudinea aliaților s-a schimbat la începutul anului 1915. Constantin este grav bolnav, suferă de pleurezie agravată de pneumonie. În septembrie Bulgaria intră în război alături de Puterile Centrale și atacă Serbia, aliat al Greciei din 1913. Venizelos profită de aceste evenimente și
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]