12,966 matches
-
Fubini, 2003, pp. 98-99). Ceea ce este izbitor în "augustinianismul" lui Petrarca (și al culturii renascentiste ulterioare) este că el a smuls din lucrările Tatălui African aglomerările de nouă secole de interpretare Orosiană 13 . Dacă s-ar întreba cineva ce istoric antic a suferit cel mai mult odată cu revenirea deprinderii de a studia, răspunsul cel mai sigur ar fi că Orosius. Istoria poporului florentin a lui Leonardo Bruni (scrisă între 1415 și 1442) a contestat teza orosiană a unei convergente divine cu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
încheiat (Cochrane, 1981, pp. 34-40; Fubini, 1968, p. 544; Hay, 1959). Dacă în secolele anterioare Orosius a reprezentat standardul, istoricii pe care profesorul Giovanni de Prato i-a recomandat tânărului Piero de' Medici pentru un studiu de bază al istoriei antice au fost Iustin, Diodorus Siculus, Herodot, Titus Livius și Cezar (Verde, 1973-2010, 2:370-371). Atunci cand Francesco Vettori a trimis de la Romă spre aprobarea lui Niccolò Machiavelli o listă de istorici români pe care ii citea, Orosius lipsea cu desăvârșire 14
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Orosius nu a cunoscut nici un grec, iar Isaac Casaubon i-a deplâns "ignoranța uimitoare a faptelor române, cu care chiar și Baronius este de acord"16. Este interesant să luăm în considerare declinul lui Orosius în lumina condamnării sale a anticilor păgâni că eternaliști. După cum am văzut, aprecierea lui Orosius a fost cel mai probabil determinată de eșecul istoricilor păgâni de a spune povestea găsită în Geneză. Pentru intelectualii de la începutul Renașterii, cu toate acestea, atunci când Orosius a început să alunece
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
creștin-platonistă). Problemă creării lumii a devenit centrul gândirii filosofilor umaniști Gemistus Pletho, George din Trebizonda, Cardinalul Bessarion, Marsilio Ficino și Pico della Mirandola. Sub disertațiile lor viu colorate se pot detecta din când în când neliniști (umaniste) asupra a ceea ce anticii credeau cu adevarat (Allen, 2007). La urma urmei, Averroes, ca și Orosius care i-a criticat pe istoricii păgâni, a crezut că toți filosofii antici erau eternaliști. Dacă în cazul în care cititorul modern, Ficino, se putea aștepta la o
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lor viu colorate se pot detecta din când în când neliniști (umaniste) asupra a ceea ce anticii credeau cu adevarat (Allen, 2007). La urma urmei, Averroes, ca și Orosius care i-a criticat pe istoricii păgâni, a crezut că toți filosofii antici erau eternaliști. Dacă în cazul în care cititorul modern, Ficino, se putea aștepta la o lectură creaționista directă a lui Platon, situația se complică odată cu scriitori cum ar fi Proclus (2001) care a pledat pentru un Platon eternalist (Hankins, 2003-2004
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tot ce a mai rămas" (2001, pp. 340-345, subliniere adăugată). Pentru Machiavelli, faptul că din când în când memoria umană a fost ștearsă aproape în întregime devine dovadă că eternitatea lumii este posibilă. Deși el condamnă pripit că "mincinoasă" istoria antică prezentată de Diodor, este de remarcat faptul că Machiavelli exagerează perioadă celor mai vechi evenimente din Diodor, care este una cu cel mult 20.000 sau 25.000 de ani înainte de vremea lui Machiavelli. Ceea ce a contat pentru Machiavelli nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
exagerează perioadă celor mai vechi evenimente din Diodor, care este una cu cel mult 20.000 sau 25.000 de ani înainte de vremea lui Machiavelli. Ceea ce a contat pentru Machiavelli nu a fost calculul exact, ci faptul că descrierea istoriei antice a lui Diodor era cunoscută că cea mai extinsă în timp, cu mult înainte de creația creștină și că prin urmare ar putea fi folosită ca dovadă a eternității lumii. De asemenea, de interes este mențiunea lui Machiavelli despre inundații și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a istoriei, moștenit de multe dintre scrierile istorice de astăzi. Istoricii renascentiști au accentuat mai cu seamă elemental uman, decat dimensiunea divină a istoriei. Ei au experimentat ceea ce se numeste periodizarea istorică, dezvoltând ceea ce avea să devină cadrul standard al "anticului, medievalului și modernului", inca utilizat în cele mai multe repovestiri ale istoriei europene. De asemenea, ei au susținut necesitatea întemeierii scrierilor istorice pe examinarea comparativa și critica a surselor, ceea ce a inclus nu numai narațiuni scrise, amintiri ale martorilor oculari, dar, de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
modern "Ferdinando, de fapt, ațipea în timpul intervențiilor ambasadorilor și încă de atunci el folosea mijloace extraordinare pentru a provoca erecții"27 semnificația să a fost diminuată de subiect. Contribuție substanțială a lui Valla la practica istorică pune în locul criticii textelor antice și (falsificate) medievale (cum ar fi Donația lui Constantin), studiul evoluției istorice a limbajului, traducerile sale influențe în latină din Tucidide și Herodot, care au rămas standard pentru câteva secole 28. La Napoli Valla a avut o faimoasa discuție cu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că greoaie Annales et Historiae de rebus belgicis [Analele și Istoria Războaielor din Țările de Jos] (1621) a marelui Dutchman Grotius. El i-a numit astfel pe cei doi istorici italieni care "stau cu vrednicie alături de cei mai buni dintre antici... Ambele lor istorii sunt excelente și instructive pentru cei mai capabili și mai înțelepți oameni care vor să scrie, dar se îngrozesc de scris"57. Bibliografie Abulafia, David (ed.), The French Descent into Renaissance Italy: 1494-1495: Antecedents and Effects, Aldershot
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
passions and the interests: political arguments for capitalism before its triumph, Princeton University Press, Princeton, 1977. 56 Într-o tentativă de a salva mare parte din teza continuității republicane adică de a-l elimina cu totul pe Aristotel și Grecia Antică Quentin Skinner a postulat existența unui al "treilea" republicanism pe care el îl considera situat într-un spațiu intermediar între republicanismul clasic al lui Aristotel și republicanismul modernul liberal al lui John Locke. Din punctul său de vedere, acest al
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mancharvi l'ubbidientia et anchora la reputatione appresso di vicini". Vezi, de asemenea, Vettori, "Vită", pp. 253-254; Benivieni, Vită, pp. 49-58; cu "patente" ale commissario înregistrate în ASF, SC Min., 13, fol. 2r. 7 Pietro Farulli, Annali e memorie dell'antica e nobile città di S. Sepolcro, 1713; rpt., Forni, Bologna, 1980, p. 39; ASF, NA, F 208, fol. 394r. Aduc mulțumirile mele lui James Banker pentru referințele de arhivă. Scrisorile trimise lui Otto di Pratica de către Căpitanul Giovanni di Niccolò
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
constata că "Eminescu este poetul cel mai profund al orfismului european, în cele două ipostaze: a posesiei și a absenței cântării, de unde provine și tragicul raport poet-cuvânt". În imaginarul eminescian, eroul se confundă cu poetul, ca în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
umane de a-și trăi clipa fugară ce i s-a dat, cu mare "încărcătură de intensitate", acest "noroc" fiind, de altfel, "trăsătura esențială a destinului omenesc". Din această perspectivă este adusă în discuție, ca argument esențial, Oda (în metru antic) în care se întâlnește, tot așa, o "anumită nuanță a opoziției dintre cele două destine: uman și astral, între două ordine de temporalitate: efemer și veșnic". Analiza poemei e de subtilitate interpretativă, demonstrându-se că aici "timpul uman pare preferabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca două cote de altitudine, esențiale. Prin creația "spectaculoasă", îmbibată de "prezența eseniană" a lui Nicolae Labiș, "eminescianismul" dobândește "dimensiuni perihelice" în vreme ce "prin lirica modernă" a lui Nichita Stănescu, poetul marcat definitiv de fiorul morții învățate din Oda (în metru antic), modelul eminescian se dovedește a fi exemplar în creativitate. Aici, la Nichita Stănescu se înregistrează ne încredințează Florin Oprescu "apogeul eminescianismului" în forma sa catalitică, pe care, de fapt, a urmărit-o cu aplicație de-a lungul întregului demers eseistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu nu sunt altceva decât produse ale unui pacient schizofren, cu obsesiile, cu fixațiile, cu angoasele lui, în articulațiile unei gândiri malade. Psihiatrul nu ia în considerare nimic din bagajul imens de cunoștințe pe care Eminescu îl acumulează, studiind filosofia antică, gândirea veche indiană, sistemul kantian și cel schopenhauerian de înțelegere a lumii, totul filtrat la el într-un imaginar poetic de o profunzime nemaiîntâlnită în cultura noastră, până atunci. Pentru el, Eminescu nu este un scriitor într-un lanț evolutiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unui cuantum de cuprindere, mereu mai aprofundată, a fenomenului poetic în universalitatea lui. Când eram adolescent spune Eugen Simion citeam Luceafărul și poeziile erotice; mai târziu am descoperit Scrisorile și marile poeme filosofice, am trecut apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e străvezie. Sub influența lui Cioran m-am întors, într-un timp, la Rugăciunea unui dac și la alte poeme la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ci și "locul în care spiritul romantic regăsește ritmurile marelui univers". Cel de al șaptelea ar fi "mitul creatorului", pe coordonatele căruia se stabilește raportul acestuia cu "toate celelalte experiențe ale spiritului", exprimând "filosofia lui de existență": Odă (în metru antic), Luceafărul ș.a., având forme lirice atât de diferite. În fine, un "mit al poeziei", cu două ipostaze; prima, ca "temă de reflecție în poem", iar a doua, aceea pe care criticul o consideră a fi esențială, este "expresia unei muzicalități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Rugăciunea unui dac, din care se citează amplu este, în concluzie, capodopera unui "nihilism filosofic teribil", este "punctul cel mai înaintat într-o metafizică a haosului și a disperării". Se punctează poemele Gemenii, Strigoii, cu stăruință asupra Odei (în metru antic), o odă a geniului "mistuit de propriul vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană", o poezie "îngândurată, melancolizată, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tradițională care a caracterizat mai târziu prelegerile "Junimei". Iată programul acelor cursuri: 1. Ce scop au cursurile populare? de d. T. Maiorescu. 2. Religiunea în popor de d. T. Maiorescu. 3. Sunete și colori de d. T. Maiorescu. 4. Tragedia antică și modernă de d. P. Carp. 5. Încă o dată principii estetice și aplicări la arhitectură de d. T. Maiorescu. 6. Aplicări la tragedia "Moartea lui Wallenstein" cetită în traducere română de d. T. Maiorescu. 7. "Moartea lui Wallenstein", continuarea cetirei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câțiva membri, între care s-a deosebit Bodnărescu, care își închipuiau că o cugetare e cu atât mai adâncă cu cât e mai obscură. De acolo văzurăm o sumă de aforisme compuse anume într-un stil nebulos, epigrame în exametre antice care, pentru a fi înțelese, trebuia să faci o adevărată gimnastică de minte. La asemene tendințe spre obscurantism s-au opus mai mulți membri între care și eu, obiectând cu drept cuvânt că cele mai mari capete-de-operă ale tuturor popoarelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și nu numai. Ar fi putut continua epoca biomasei? Mai ales, ar fi dus la o civilizație similară celei actuale? Eu cred că da, cu condiția limitării creșterii demografice. Până la acel moment de criză, civilizația biomasei realizase cele 7 minuni antice, catedralele, invențiile lui da Vinci, tiparul, hârtia, oțelul, telescopul, microscopul și chiar un generator de curent electric; realizase sisteme filosofice, marile descoperiri geografice și chiar rachete și calea ferată, chiar dacă din lemn și chiar dacă undeva prin România. Ar fi urmat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sacrificat, e drept rarul sacrificiu suprem, regesc, păstrând legătura lumii noastre fizice cu cea numenală. Dar a fost adorat Întotdeauna ca unul dintre animalele sfinte. Azi chiar e prezent, În atare ipostază, sub sfântul Gheorghe, de fapt un succedaneu al anticului Perseu, dar și al Cavalerului trac; cu suliță cu tot! Continuitatea motivului e firească pentru un popor sedentar și, Încă, ce-ar fi făcut toți trei cei amintiți acum, fără calul de sub ei? În paranteză fie spus, Gheorghe vine din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu roșul aprins al macilor. O imagine remarcată adesea de artiști. E o alăturare antitetică din punct de vedere ideatic. Căci, dacă grâul e, În orice cultură, iar cea română nu face excepție, sfințit, macul e “floarea iadului”. Pentru grecii antici, macul era asociat somnului și morții, În general maleficului și plasat evident În Hades, pe când grâul avea o zeiță - Demetra -, devenită la romani Ceres, de unde și numele generic de cereale. Și pentru români grâul e sacru, căci e creat de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a integrat În ecosistemele autohtone În așa măsură Încât prea puțini, când Îl văd atât de comun prin Dobrogea ori Basarabia realizează că-i venit de pe aiurea. Iar alt exemplu e subiectul de astăzi: pisica. Adorată la propriu În Egiptul antic, “lumea veche” a antichității, a plecat, În pragul Erei noastre, În vizită la rudele ei Încă sălbatice din Europa. I-a plăcut și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie de om, alegere adesea fatală
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]