10,836 matches
-
din: Regimentele 6 și 10 Roșiori Purtați, un batalion anti-tanc, Divizionul 54 Artilerie Grea Moto și o companie de motocicliști. Pe 5 mai 1942, Detașamentul Korne a primit ordinul să se deplaseze la Feodosia unde urma să intre în subordinea Brigăzii Groddek. Acțiunea Brigăzii Groddek, și implicit a Detașamentului Korne, care reprezenta majoritatea trupelor sale, a fost hotărâtoare, după cum recunoștea și generalul von Manstein. Datorită situației periculoase create la Divizia 3 Munte în urma eșecului ofensivei acesteia, pe 26 septembrie 1942, colonelul
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
și 10 Roșiori Purtați, un batalion anti-tanc, Divizionul 54 Artilerie Grea Moto și o companie de motocicliști. Pe 5 mai 1942, Detașamentul Korne a primit ordinul să se deplaseze la Feodosia unde urma să intre în subordinea Brigăzii Groddek. Acțiunea Brigăzii Groddek, și implicit a Detașamentului Korne, care reprezenta majoritatea trupelor sale, a fost hotărâtoare, după cum recunoștea și generalul von Manstein. Datorită situației periculoase create la Divizia 3 Munte în urma eșecului ofensivei acesteia, pe 26 septembrie 1942, colonelul Korne a fost
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
Divizia 8 Cavalerie în momentele grele din noiembrie-decembrie 1942 și pentru acțiunile din primavara și vara aceluiași an, Radu Korne a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier și a fost promovat la gradul de general de brigadă. Din aprilie 1944 a fost numit la comanda celei mai puternice unități românești: Divizia 1 Blindată "România Mare". După declanșarea ofensivei sovietice pe 20 august 1944, Divizia 1 Blindată a intrat în luptă la sud de Bahlui. A condus Divizia
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
sa. Până în 1932 a îndeplinit diferite funcții de comandă în mai multe unități militare, când în octombrie a fost numit șef al Biroului 6 transport al Marelui Stat Major. În anul 1935 a fost avansat la gradul de general de brigadă, iar în 1940 la gradul de general de divizie. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial l-a găsit la comanda Corpului Vânătorilor de munte, cu care a participat alături de trupele naziste la eliberarea Bucovinei (iunie 1941). Pentru realizările sale
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
luptă indică că o asemenea prezumție este eronată. Trupele române au rezistat atacurilor sovietice în multe cazuri, dar echipamentul antitanc depășit, artileria și armamentul antiaerian nu le-a permis să respingă toate atacurile. Divizia I blindată, comandată de generalul de brigadă Radu Korne, a rezistat cu dârzenie, fiind, însă, nevoită să lupte în defensivă, datorită superiorității ca număr a blindatelor sovietice și a lipsei sprijinului infanteriei (complet decimată în sectorul de luptă în care acționa divizia blindată română). În prima zi
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
clasa a III-a și al medaliei de merit militar "Signum Laudis" la banda roșie, a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1904 la gradul de "Generalmajor" (general de brigadă ) si șef al brigăzii nr. 3 cu sediul la Rzowszów. Cu toate că a suferit, în anul 1904, un accident de călărie foarte grav, a rămas ofițer activ pentru încă patru ani și a intrat în sfârșit la pensie pe data de
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
și al medaliei de merit militar "Signum Laudis" la banda roșie, a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1904 la gradul de "Generalmajor" (general de brigadă ) si șef al brigăzii nr. 3 cu sediul la Rzowszów. Cu toate că a suferit, în anul 1904, un accident de călărie foarte grav, a rămas ofițer activ pentru încă patru ani și a intrat în sfârșit la pensie pe data de 17 iunie 1908, onorat
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
de tancuri), aviație, și artilerie (cele mai mari piese de artilerie concentrate pe un sigur câmp de luptă de germani). Apărarea Sevastopolului era asigurată în principal de marinarii Flotei Mării Negre și de pușcașii marini. Garnizoana orașului era formată din o brigadă, trei regimente și 19 batalioane de pușca marini, în total 23.000 oameni, 150 de tunuri de câmp și de coastă și 82 de avioane. Zona orașului era puternic fortificată cu 82 de cazemate cu tunuri navale, cu cuiburi pentru
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
1941, întreaga Crimee, cu excepția Sevastopolului, era în mâinile germanilor. Toti rusii din Crimeea au fost capturati cu exceptia Sevastopolului. Germanii au lansat un atac rapid împotriva Sevastopolului pe 30 octombrie 1941, fiind aruncate în luptă două divizii de infanterie și o brigadă motorizată. Germanii au încercat să intre în oraș dinspre nord, nord-est și est, dar au fost respinși. După aceasta, germanii au încercuit orașul. În acest timp, apărătorii orașului au primit ajutoare pe mare, primind un mare număr de soldați dintre
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
germană a lansat o operațiune cu numele de cod "Unternehmen Trappenjagd", care avea ca obiectiv alungarea trupelor sovietice din zona Kerci și reluarea atacurilor împotriva Sevastopolului. Sovieticii avau în acel moment în Crimee 17 divizii de infanterie și mai multe brigăzi independente. Forțele Axei erau compuse din 7 divizii de infanterie (inferiorietate fata de rusi) și o divizie Panzer O treime din forțele Axei era formată din români. După o serie de manevre de simulare a unui atac spre nord, Armata
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
până când a fost promovat ca șef al departamentului nr.5 din Ministerul de Război austro-ungar la 3 ianuarie 1869. El a deținut acest post până la 31 octombrie 1872. La 1 noiembrie 1872 a devenit pentru aproape patru ani comandant al Brigăzii I din divizia VI de infanterie și director al Secției de Topografie din Croația și Slavonia. A fost ridicat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) la 23 aprilie 1873 (rang de la 1 mai al anului). În anul 1876 generalul
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
31 octombrie 1872. La 1 noiembrie 1872 a devenit pentru aproape patru ani comandant al Brigăzii I din divizia VI de infanterie și director al Secției de Topografie din Croația și Slavonia. A fost ridicat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) la 23 aprilie 1873 (rang de la 1 mai al anului). În anul 1876 generalul Guran a fost numit de împăratul Franz Joseph în funcția de director superior al Institutului Geografic Militar din Viena. În această calitate a participat într-
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
București. După absolvirea facultății, a deținut funcțiile de comandant al Unității de Luptă Artilerie la bordul distrugătorului "Mărășești", șef al Biroului Cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandantul distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al Secției Observare Radiotehnica și Vizuală în C.M.M., comandantul Regimentului 110 Radiotehnic și Transmisiuni, comandantul Diviziei 42 Maritime, locțiitor al comandantului Marinei Militare pentru pregătirea
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare "Callatis" (iunie 1972 - 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila (ianuarie - aprilie 1990). Între anii 1980-1986, căpitanul de rangul I Gheorghe Anghelescu a deținut funcția de comandant al Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanța. Apoi a activat ca adjunct al Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor și
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
Militare a continuat să susțină marina militară ca armă de elită în cadrul Armatei României și să participe la garantarea suveranității și integrității teritoriale a țării. Odată cu reintrarea în dotare a monitoarelor, a fost reconstituită Flotila de Dunăre, denumită din 1959 Brigada Fluvială. În anul 1962 a fost înființată Divizia 42 Maritimă, continuatoarea tradițiilor Diviziei de Mare, mare unitate care fusese desființată la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. În perioada 1965-1989, Comandamentul Marinei Militare a pregătit, a susținut și a
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Fluvială. • De la înființarea sa, Corpul Flotilei a participat la toate campaniile militare ale armatei române din zona fluvială: - Războiul de Independență din 1877; - Războaiele Balcanice din 1913; - Primul și al Doilea Război Mondial din 1914 și 1944. • 1962 - se înființează Brigada 24 Fluvială. • În perioada 1970-1990, Forțele Fluviale au cunoscut un amplu proces de dezvoltare, intrând în serviciu diferite tipuri de nave, precum: nave purtătoare de artilerie, monitoare, vedete blindate, dragoare și nave auxiliare cu diferite destinații. • 1983 - se înființează Brigada
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Brigada 24 Fluvială. • În perioada 1970-1990, Forțele Fluviale au cunoscut un amplu proces de dezvoltare, intrând în serviciu diferite tipuri de nave, precum: nave purtătoare de artilerie, monitoare, vedete blindate, dragoare și nave auxiliare cu diferite destinații. • 1983 - se înființează Brigada 27 Fluvial Maritimă • 1995 - se reînființează Flotila de Dunăre "Mihail Kogălniceanu" care avea în subordine două comandamente de brigăzi, unități de vedete blindate de diferite generații, vedete dragoare, nave purtătoare de artilerie, unități logistice, de transmisiuni, de infanterie marină și
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
tipuri de nave, precum: nave purtătoare de artilerie, monitoare, vedete blindate, dragoare și nave auxiliare cu diferite destinații. • 1983 - se înființează Brigada 27 Fluvial Maritimă • 1995 - se reînființează Flotila de Dunăre "Mihail Kogălniceanu" care avea în subordine două comandamente de brigăzi, unități de vedete blindate de diferite generații, vedete dragoare, nave purtătoare de artilerie, unități logistice, de transmisiuni, de infanterie marină și scafandri de luptă. • 1998 - Flotila de Dunăre intră într-un amplu și profund proces de reorganizare structurală cu finalizare
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
de transmisiuni, de infanterie marină și scafandri de luptă. • 1998 - Flotila de Dunăre intră într-un amplu și profund proces de reorganizare structurală cu finalizare în anii 2005 - 2007. • 2000 - Flotila de Dunăre de nivel divizie se restructurează la nivel brigadă, și își schimbă denumirea în Flotila Fluvială "Mihail Kogălniceanu". • Martie 2005 - Flotila Fluvială "Mihail Kogălniceanu" se transformă în Componentă Fluvială și intră în subordinea Comandamentului Operațional Naval. • Mai 2006 - Componenta Fluvială se transformă în Serviciul Fluvial din subordinea Comandamentului Flotei
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
festivitatea prilejuită de inaugurarea deschiderii navigației prin canalul Porțile de Fier. La data de 1 aprilie 1898, Vasile Urseanu a fost numit în funcția de Inspector General al Porturilor, fiind înaintat la 10 mai 1898 la gradul de general de brigadă (echivalat ulterior cu cel de contra-amiral). În această funcție, el a avut un rol important în organizarea căpităniilor de porturi și a elaborat un proiect de regulament al porturilor. A demisionat din această funcție după doi ani, din propria voință
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
În perioada 1 octombrie 1928 - 1 octombrie 1930 ofițerul a fost atașatul militar al României la Roma. Înapoiat în țară, locotenentul-colonel a fost încadrat la Marele Stat Major, Secția II Informații, și avansat la gradul de colonel. Avansat general de brigadă, la data de 31 martie 1938, David Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subșef la Marele Stat Major. Generalul de brigadă David Popescu a fost comandantul diviziei a 11-a a armatei române în perioada 1
David Popescu () [Corola-website/Science/307482_a_308811]
-
Marele Stat Major, Secția II Informații, și avansat la gradul de colonel. Avansat general de brigadă, la data de 31 martie 1938, David Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subșef la Marele Stat Major. Generalul de brigadă David Popescu a fost comandantul diviziei a 11-a a armatei române în perioada 1 ianuarie 1940 - 31 august 1941. Generalul de brigada David Popescu a fost Ministru de Interne în guvernul Ion Gigurtu, în perioada 4 iulie 1940 - 4
David Popescu () [Corola-website/Science/307482_a_308811]
-
Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subșef la Marele Stat Major. Generalul de brigadă David Popescu a fost comandantul diviziei a 11-a a armatei române în perioada 1 ianuarie 1940 - 31 august 1941. Generalul de brigada David Popescu a fost Ministru de Interne în guvernul Ion Gigurtu, în perioada 4 iulie 1940 - 4 septembrie 1940 precum și în perioada 4 septembrie 1940 -14 septembrie 1940, în guvernul Ion Antonescu. Cu toate că s-a retras din activitate 1941, a
David Popescu () [Corola-website/Science/307482_a_308811]
-
București (2000). La data de 12 septembrie 1997, colonelul Mircea Chelaru este numit în funcția de comandant al Corpului 10 Armată "Ștefan cel Mare" din Iași (1997-2000), în locul generalului Viorel Cheptine. El a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) la 27 noiembrie 1997 , și apoi la gradul de general de divizie (cu 2 stele) începând cu 1 decembrie 1999 . La scurtă vreme după numire, în 17 decembrie 1997, el face declarații belicoase la adresa Armatei a XIV
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
american, având gradul diplomatic de ambasador. Generalul și vicepreședintele Lyndon B. Johnson au aterizat pe Aeroportul Internațional Tempelhof în după-amiaza zilei de sâmbătă 19 august 1961. Ei au ajuns într-un oraș apărat de ceea ce avea să fie cunoscută ca "Brigada Berlin", formată din grupurile de luptă al II-lea și al III-lea și o companie de blindate. Fiecare grup de luptă era încadrat cu 1.362 de soldați și ofițeri. În 16 august 1961, Kenedy a dat ordinul întăririi
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]