10,800 matches
-
hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” în perioada 1641-1643, după planurile arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Lăcașul de cult a fost sfințit la 12 septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, înconjurat de un mare sobor de preoți și călugări, în prezența domnitorului Vasile Lupu. Deasupra ușii de intrare în biserică, de pe latura sudică, se află o pisanie cu următorul text în limba slavonă: În cei trei ani scurși de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit careul de chilii
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
și numeroase odoare sfinte. Hrisoavele și uricele din secolele următoare consemnează noi danii de moșii, sate, vii, iazuri, mori, prăvălii și sălașe de țigani robi făcute către mănăstire. Invaziile cotropitorilor au avut urmări dezastruoase pentru mănăstire. De mai multe ori călugării au fost siliți să se refugieze în munți sau să treacă munții în Transilvania, lăsând mănăstirea pustie. Menționăm doar atacurile turcilor și tătarilor din 1671-1672, când mănăstirea a fost avariată; jefuirea Agapiei de către tătari în iarna anului 1674-1675; prădarea mănăstirii
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
în iarna anului 1674-1675; prădarea mănăstirii de către poloni în 1680, care au transformat biserica mare în grajduri de cai sau avarierea mănăstirii de către oștenii regelui Sobieski în perioada 1689-1693. Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a avut obște de călugări. În anul 1803, dorind să înființeze un Seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia. Printr-un hrisov domnesc
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
tron, în 1622, el și soția sa dăruiseră Amotei o cățuie de argint . Curând după urcarea sa pe tron, în 1634-1635, el îi dărui clopote și în 1636 și 1637 îi întări veniturile. Apoi Matei și domnița Elena cumpărară «de la călugării de la Muntele Athos, plătindu-le foarte scump» moaștele Sfinților Mihai al Sinadelor, Ioan Chrisostom, Filip, Marina Athanasie, Ciril episcop al Alexandriei și, de asemenea, din sângele celor 40 de mucenici din Sebasta, și așezară această comoară la Arnota. La 5
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
pe numele lui, biserica cu hramul Sfântul Neculai"". Fiind construită din lemn, biserica a rezistat curgerii timpului și atacatorilor timp de 150 ani, până în anul 1510, când a fost distrusă din temelii de tătari. Între anii 1511 și 1512, câțiva călugări vrednici au vrut să o refacă tot pe vechiul amplasament, cu sprijinul domnitorului Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul lui Ștefan cel Mare. După cum afirmă Narcis Crețulescu în lucrarea sa, ""Bogdan o înzestrează cu obiecte de gospodărie, cu moșia
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
întemeind Mănăstirea Râșca. Unele documente istorice mai amintesc în secolul al XVII-lea câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, dar acestea sunt de scurtă durată. Astfel, documentele menționează între anii 1528-1574 un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. În Patericul Românesc din anul 1998, este menționat numele unui monah de la , numit cuviosul Iov Sihastrul, care a viețuit la mănăstire timp de câțiva
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
în aspră nevoință peste 40 de ani. Acest mare ascet era considerat că avea darul Sfântului Duh și era făcător de minuni, izgonind duhurile rele din oameni și prevestind cele viitoare. Ca urmare, în jurul său s-a adunat peste 15 călugări, cu care a întemeiat în pădure o mică sihăstrie, cunoscută multă vreme sub numele de Sihăstria lui Iov, iar mai târziu Poiana Iova. În anul 1993, credincioșii din Bogdănești au marcat locul vechiului lăcaș de rugăciune printr-o troiță. La
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
Dealul Mare este amintită în documente ca metoh al Mănăstirii Galata (închinată și ea Sfântului Mormânt). Biserica a fost reparată în anul 1780, după ce a fost pusă sub administrarea unei epitropii. La Mănăstirea Hadâmbu au viețuit mai multe generații de călugări greci până la promulgarea legii privind secularizarea averilor mănăstirești închinate (decembrie 1863) de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Ca urmare a acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea. Complexul monahal a rămas în părăsire timp de peste 70 ani
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care înconjura biserica Hadâmbului, de la care se vedea, între copaci, acoperișul de șindrilă spartă, loc tocmai bun pentru școală. Mănăstirea Hadâmbu a fost reînființată abia în anul 1937, aici stabilindu-se primii călugări români, în frunte cu ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceștia au reparat acoperișul bisericii, au reparat bolta și au consolidat o parte a zidurilor lăcașului de cult cu cărămidă, după cum se vede și în zilele noastre. Nici călugării români nu au
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
stabilindu-se primii călugări români, în frunte cu ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceștia au reparat acoperișul bisericii, au reparat bolta și au consolidat o parte a zidurilor lăcașului de cult cu cărămidă, după cum se vede și în zilele noastre. Nici călugării români nu au stat prea mult, deoarece în urma Decretului nr. 410/1959 mănăstirea a fost desființată. Când a vizitat aceste locuri în anul 1976 în vederea înscrierii schitului în monumentalul "„Dicționar enciclopedic de artă medievală românească”", reputatul istoric de artă Vasile
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
construcția noii biserici: „Crucea Moldavă“ - pentru mireni pentru familiile lui Costică Postârnac, Victor Norocea, Artemie Tălmaciu, Romică Sofronea și Cezar Cobuz și distincții de vrednicie altor binefăcători ai așezământului monahal. În prezent, la Mănăstirea Hadâmbu viețuiește o obște de 10 călugări, care împletește rugăciunea cu activitățile gospodărești. Pelerinajele de hramul mănăstirii (8 septembrie) atrag aici mii de credincioși. Mănăstirea Hadâmbu este un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea. Zidul de incintă are un plan dreptunghiular, fiind
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Ciula Mare. La începutul secolului al XVIII-lea, străvechiul edificiu a fost preluat de uniți, fiind înregistrat, ca atare, de recensămintele ecleziastice ale anilor 1733 și 1750; acest statut confesional și l-a păstrat până în preajma amplei mișcări religioase a călugărului Sofronie de la Cioara, când, potrivit datelor transmise de catagrafia Buccow din 1761-1762, a revenit obștii ortodoxe. Înstrăinat din nou în deceniile următoare, lăcașul de cult, menționat în tabelele conscripției din anii 1829-1831 și în protocoalele „vizitațiunilor canonice” din a doua
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
din înfrângerea de la Tannenberg în cetatea Marienburg. În toamna aceluiași an trupele lituaniene și poloneze stau la porțile cetății, Heinrich având circa 3.000 de ostași, și în vest, în afara cetății, circa 15.000 de soldați. Cu toate acestea, armata călugărilor de numai 18.000 era într-o inferioritate numerică clară în comparație cu oastea polonezo-lituaniană. Au urmat o serie de lupte de hărțuire în afara cetății sau asupra cetății cu încercări de încercuire a cetății. Urmează confruntarea decisivă unde circa 15.000 de
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
un sat situat în apropiere de Novgorod. Prin acest armistițiu s-a stabilit o pace de 20 de ani, iar țarul a cedat orașele Poloțk și Livland coroanei polono-lituaniene. În politica internă a Poloniei au dominat iezuiții, un ordin de călugări catolici, care au sprijinit și influențat politica lui Ștefan Báthory, care plănuia să reunească Transilvania, Ungaria și Polonia pentru izgonirea otomanilor din Europa. Deoarece a murit în 1586, în urma unei hemoragii cerebrale, Ștefan Báthory nu a mai reușit să aducă
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
de curte (și deci de stat). Shomu abdică în favoarea împărătesei Koken (fata lui necasatorită). 758 - Koken abdică în favoarea împăratului Junnin. 764 - Fosta împărăteasă Koken îl deposedează și îl exilează pe împăratul Junnin și reia conducerea ca împărăteasa Shotoku. (Dokyo, un călugăr, ajunge Mare Ministru și sfătuitorul cel mai de încredere al lui Koken. El este un om foarte influent până la moartea ei - când este exilat de către familia Fujiwara.) 770 - Shotoku moare. Dokyo încearcă să devină împărat, dar conducătorii de la curte rezistă
Cronologia Perioadei Nara () [Corola-website/Science/303062_a_304391]
-
al pazei palatului și al escortei suveranului. 1094 - Fujiwara Moromichi devine regent până în anul 1099. 1099 - Fujiwara Moromichi moare după ce a fost blestemat de către călugării răzvrătiți, care au coborât din templele lor din munți și au creat probleme în capitală. (Călugării rebeli sunt înfrânți cu ajutorul lui Minamoto Yoshiie și al războinicilor săi.) 1105 - Fujiwara Tadazane devine regent până în anul 1121. 1107 - Horikawa moare. Fiul său, Toba, devine împărat titular. Shirakawa rămâne împărat în retragere. 1108 - Minamoto Yoshichika (fiul mai mare al
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
omoară mulți alții. Fujiwara Nobuyori se proclamă cancelar. Taira Kiyomori se reîntoarce în capitală și ridică o armată, iar apoi îi ajută pe împărat și pe fostul împărat să scape din palat. După săptămâni de lupte revolta este înfrântă (cu ajutorul călugărilor înarmați de pe muntele Hiei). Fujiwara Yoshitomo este trădat și ucis de către un om din suita lui, și singurii bărbați Minamoto care au mai rămas din familie sunt fiii săi Yoritomo, Noriyori, și Yoshitsune. 1165 - Nijo moare. Rokujo devine împărat titular
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
rapid.) 1175 - Honen Shonin pune bazele budismului "Jōdo" (Pamantul Pur). 1177 - Mai mulți membri ai clanului Fujiwara (cu toate că nici unul important) complotează să-l asasineze pe Taira Kiyomori. Taira Kiyomori afla acest lucru și ii ucide pe majoritatea conspiratorilor, inclusiv un călugăr. (Acest episod se numește afacerea Shishigatani.) 1177 - Aproape o treime din capitală este distrusă de un incendiu. Mii de oamenii își pierd viața. 1179 - Fujiwara Motomichi devine regent până în anul 1183. Decembrie 1179 - Taira Kiyomori intră în capitală cu câteva
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
Minamoto Yoritomo, în alianță cu Minamoto Yukiie. Minamoto Yoritomo îi ordona lui Minamoto Yoshitsune să-l atace pe Minamoto Yukiie, dar Minamoto Yoshitsune refuză pe motive de boală. Noiembrie 1185 - Minamoto Yoritomo trimite o sută de oameni, conduși de un călugăr renegat (Tosabo Shoshun), să-l atace și să-l omoare pe Minamoto Yoshitsune. Atacanții sunt înfrânți, iar Tosabo Shoshun este ucis. Go-Shirakawa îi ordonă lui Minamoto Yoshitsune și lui Minamoto Yukiie să vină la Kamakura și să-l pedepsească pe
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
Începutul 1191 - Kumonjo - Ministerul Administrației (înființat în anul 1184) este schimbat în Mandokoro cu Oe Hiromoto rămânând ca șeful ministerului. Mandokoro este organizat, un Shikken (director) prezidând o Comisie de consilieri. Acesta era cel mai înalt organ administrativ Bakufu. 1191 - Călugărul Eisai întemeiază școala zen budistă Rinzai. Primăvara 1192 - Go-Shirakawa moare. Go-Toba rămâne împărat. Nu exista împărat în retragere. August 1192 - La insistențele lui Fujiwara Kanezane (cât și ale lui Minamoto Yoritomo) Go-Toba îi da lui Minamoto Yoritomo titlul de Shogun
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
Hiraga, supleantul shogunului din Kyoto, a făcut și el parte din complot și este ucis de trupele trimise din Kamakura. Fiul lui Hojo Tokimasa, Hojo Yoshitoki, devine Shikken și regent. 1206 - Konoe Ieznae devine regent imperial până în anul 1228. 1207 - Călugării budiști Honen și Shinran (Shonin) sunt exilați din Kyoto. 1210 - Juntoku devine împărat titular până în anul 1221. Go-Toba rămâne împărat în retragere. 1213 - Un complot ce dorea detronarea shogunului Minamoto Sanetomo și înlocuirea lui cu un fiu al lui Minamoto
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Alunișul, este o mănăstire de călugări cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, important monument arhitectonic din Țara Românească a epocii lui Matei Basarab, astăzi aflat în fază de reconstrucție. Ruinele mănăstirii sunt situate în lunca inundabilă a Oltului pe raza satului Dudu aparținând administrativ comunei
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
ansamblu, semnificative pentru evidențierea etapei de construire a monumentului, nivelurile de călcare și relațiile cronologice dintre diferitele construcții ale ansamblului. Cu ocazia acestor campanii au fost întreprinse și lucrări de restaurare și reconsolidare. În anul 2002 aici se stabilesc cinci călugări în ideea de a reorganiza o viață monahală și a reclădi monumentul pentru a-l reda posterității.
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Neoclasicism. Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic care a combinat concepții multiple (inclusiv ale arhitecturii gotice) pentru a crea structuri neregulate remarcabile prin coloanele ovale și fațadele neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
Nașterii Domnului din Bethleem și asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cele două părți au făcut cereri pe care sultanul nu avea cum să le satisfacă simultan. În 1853, sultanul a dat satisfacție, în final, catolicilor, în ciuda protestelor vehemente ale călugărilor ortodocși. Țarul Nicolae I al Rusiei a trimis în misiune, la Înalta Poartă, un diplomat, Alexandr Sergheevici Menșikov. Conform mai vechilor tratate, Sultanul Abd-ul-Mejid I se obliga să "protejeze religia creștină și bisericile sale". Menșikov a încercat să negocieze noi
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]