9,387 matches
-
românul își închipuie greșit că va veni salvarea. Unii au făcut stare, alții chiar avere, câțiva dintre aceștia, puțini, s-au gândit să-și ajute și compatrioții care o duceau greu și continuau să se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperării”... Alții, și am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de îndată sosiți în Occidentul liber și prosper, s-au repezit la bunătăți și „am mâncat ca sparții”. Adio, spectrul foamei, adio, cozile la pâine, adio, dosarul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai gravă și dezonorantă, pentru individul în cauză și pentru țara sa, decât exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, în timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, într-un anume sens, decât desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărât să plec încă din 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzând: „primim aceeași mâncare pe care o primiți și voi”... ceea ce pentru mine a fost foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. Mâncarea la Donbas în lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atât de puternic trăite de deportați, încât ele sunt reflexiv aduse în memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Brănișteanu (din Arhivele „Yad Vashem”) și volumul lui Emil Dorian (editat în limba engleză de Marqueritte Dorian). Cei trei își încep notele zilnice la date diferite, însă jurnalele sunt edificatoare pentru înregistrarea reacțiilor psihice și a atitudinilor comportamentale. Teama și disperarea tulbură mințile oamenilor, îi îmbracă într-o haină dramatică și tristă, le reduc activitățile zilnice. Volovici observă „o stare de extremă incertitudine ce o resimțeau ca sufocantă și umilitoare, dar care era suportabilă și chiar «bună»” (p. 237). în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, încercând cu disperare să le demonstreze și celorlalți cât este de nedreptățită. Statul, aliatul ei tradițonal, nu o mai apără de celelalte culte și confesiuni, așa cum s-a întâmplat în comunism. Statul, bunul prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trimise din timp, curieri speciali, de prin Marele Stat-Major din București. S-a dovedit că materialul de incitare nu a fost confiscat și a fost folosit la momentul oportun. Unul dintre fruntașii Comunității, Leon Haimovici XE "Haimovici, Leon" , a descris disperarea profundă resimțită de evreii din oraș, fără a cunoaște exact ceea ce se pregătește Împotriva lor: „Simțeam că ceva plutește În aer. Trăiam cu frica continuă de a fi arestați, nu ieșeam din adăposturi, stam, dormeam și mâncam acolo”. Pe străzile
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
nopții, când membrii „comisiei” au aflat că nu aveau mult timp la dispoziție, nu au fost cunoscute vreme Îndelungată. Acum se știe că după ce a Început executarea evreilor scoși din sinagogă, au fost cazuri de rezistență la jaf, probabil din disperare și ajungându-se la concluzia că oricum vor fi toți executați: „Dimpreună cu mine erau șîn sinagogăț și doi fii ai mei, Bențin David și Moritz David care refuzând să predea inelul șverighetaț și ceasul ce Îl aveau dânșii, plutonierul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
pahar de apă care era plătit chiar cu zeci de mii de lei”10. Băutul urinei după Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" a devenit un spectacol mai apăsător decât Înainte, spectacol care-l rușina pe „donator” și scotea În evidență disperarea „solicitantului”. Numai cine reușise să bea apă În ocaziile descrise anterior putea să „doneze”, și numai cine era Încă conștient, dar simțea că acestea sunt ultimele sale clipe „solicita” urină: „Alții au cerut șurinaț celorlalți, după ce propria urină se epuizaseră
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
a fost dat să avem În fața unui râu lângă Roman, când vagoanele oprindu-se și stând lângă râu, ca să ne dispereze mai mult, În fața apei șde seteaț de care suferiam atât de mult. Am Început să lovim ca nebunii, cu disperare la ușile vagoanelor cerând asupritorilor noștri să ne dea voie să bem și să ne scăldăm În apa aceia care ne lua mințile. Nici n’au vrut să audă. În fața acestor fapte un tânăr blond de 16 ani, cuprins de
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
se făceau desenele, schematic... Eu am văzut desene de-ale lui de când avea 4-5-6 ani, desena ca un student, să spunem, sau, mai degrabă, ca un elev de la un liceu de artă, făcea studii. Când a ajuns să caute, cu disperare, noi modalități de expresie, și-a dat seama că desenul acela frumos din prima lui perioadă de formare era un mare handicap. Pentru că, de fapt, și de drept, nu frumusețea desenului contează, ci expresivitatea lui. Și eu am avut acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în sufrageria unui apartament mai larg, aezii fără glas ai baletului modern românesc, inspirați de versurile recitate de Virgil Ogășanu sau Victor Rebenciuc, de tânguirile Mariei Tănase. Poezia, cântecul tradițional românesc l-au scăpat pe Gigi Căciuleanu de angoasa și disperarea exilului, i-au eliberat mult doritul pașaport spre scenele Occidentului, spre scenele lumii. Nu numai muzica românească. Și Bach, și Ray Charles, și Mozart, și Louis Armstrong și toți cei care după cum își închipuia dezinhibatul romancier cubanez Alejo Carpentier preclasici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
au existat, și rămân fixate în memoria iubitorilor de operă, în memoria audio-video, în cronicile publicate acasă și pe cele cinci continente cuvintele admirative despre vocea mlădioasă, catifelată a sopranei Maria Slătinaru Nistor. O voce oglindind fiorul iubirii, delicatețea, neliniștea, disperarea, culmile deznădejdii. O voce care nu a atins niciodată nuanțele stridenței. Jocul scenic al Mariei Slătinaru Nistor a fost supus mereu ideilor, dramaturgiei muzicale, a devoalat profilul pshihologic, universul interior al personajelor, justificând astfel economia de mijloace actoricești. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sală penibil pur și simplu. Mai ales că a fost un cuțit adus special din Italia... A.V. Probabil regizorul s-a gândit că e nevoie de un cuțit enorm și de patru lovituri, ca să exprime răutatea personajului Scarpia și disperarea personajului Floria Tosca... M.S. Da, a transformat-o aproape într-o criminală. În spontaneitatea acelui moment, ea omoară, dar e suficient să-l lovești o singură dată. Să bagi și să scoți cuțitul de patru ori e exagerat, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în el sentimentul unui Marriott mai bun. În consecință, își fixă un etalon special pentru ea, și în momentul violului își dădu seama că valoarea ei decăzuse sub nivelul lui Marriott și-și dădu lovitura mortală într-o tresărire de disperare. Intuiția lui se împlinise și dispăru. Ulterior și-a dat seama că n-a fost la înălțimea comunicării ce i se aruncase în față. Dar înțelesese un lucru: Acesta era bărbatul vinovat de moartea lui Judith! În timp ce își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Faustus. Semnele din romanul lui Vișniec atrag atenția tocmai asupra acestui rău, care pândește personajele din orice colț, precum diavolul în Falsificatorii de bani, de André Gide. Cafeneaua Pas-Parol este un roman halucinant, parabolic, vizionar, fantasmatic, straniu, un roman al disperării și al neliniștirii. Matei Vișniec, Cafeneaua Pas-Parol, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2008, 34.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA MATEI VIȘNIEC În România, teatrul era pentru mine o formă de „denunțare“ a prostiei Bogdan Romaniuc Cafeneaua Pas-Parol a apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ei va obține 5% și va intra in Parlament - cu riscul ca ambele formațiuni să rămână pe dinafară. Așadar, pentru cele două grupări miza e mult mai mare: e cașcavalul parlamentar de la București, pentru care sunt gata să cânte cu disperare aria autonomiei în provincie. Foarte levantini în atitudine - dovadă că sunt cu adevărat frații noștri -, reprezentanții politici ai maghiarilor (majoritatea deveniți buni bucureșteni) au mers iar pe ideea autonomiei. Nu, ei nu vor independență, nici nu e cazul, nici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
imagineze lumi organice, fragile, hiperemotive și translucide) care glisează ca o roată de bicicletă udă între luciditate și pierderea oricărui reper. Afrim e regizorul însinguraților care bâjbâie după pielea caldă, după corpul vibrant al celor de lângă ei, care ating din disperarea vulnerabilă de a fi atinși. O obsesivitate termic-carnală unește definitiv personajele până la arderea afectelor, până la consumul senzitiv total. Corpogenia fragilă e link-ul celor pe care iubirea și dăruirea îi transformă în învingători. Nevoia de a bloca procesul dureros al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Te zgârie gerul aspru, dar uiți să îl mai simți Ești ocupat și te gândești cum sufletul să ți-l mai minți. Chip trist, te lupți de mult cu-n gând năuc și-un sentiment pierdut Și urlii plin de disperare ca să te-auzi, dar sunetul durerii tale este mut Sub surda rătăcire, cu ochii-n cer te strâmbi și te încrunți Te lași lovit sub cerul cenușiu de stropii albi, mărunți. Chip trist, te-ai îmbrăcat în negru, acoperit de
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92947]
-
de presă, recepții, dar și consilierea angajaților, mai exact a manichiuristei Bela, ce asigură amplificarea fluxului emoțional, dar și trecerea către personajul bunicii menționat anterior, personaj ce readuce în discuție subiectul inițial, marea dramă a familiei. Inevitabil, sentimentele variază de la disperare, trădare, regret, la revoltă și până la acceptare, iar intervenția unui personaj detașat de întreaga situație dramatică, și care este rezultatul unei situații speciale, bunica Cleei a corespondat cu o prietenă a acesteia din copilărie, Nbamira din Niger, în numele nepoatei sale
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
de lipsă de locuință și atunci când mâncăm mai mult avem sentimentul că putem învinge frica de foame. Luxul este cea mai înaltă și clară expresie a fricii. În spatele său se află un complex de trăiri în mijlocul cărora omul caută cu disperare stabilitatea și siguranța. În economie avem o lege a cererii care leagă cantitatea de mărfuri consumate de prețul acestora. Știm cu certitudine că o reducere de prețuri duce la creșterea consumului. De ce? Pentru că omul-consumator trăiește permanent sub frica și sub
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
emisiunea monedei din aur este dublată de emisiunea unei monede din argint Argentus. În acel timp, crizele se succedau una după alta, iar condamnarea la moarte a celor care mai îndrăzneau să crească prețurile spune totul despre un gen de disperare a conducătorilor epocii. Penuria de mărfuri era evidentă, iar acestea nu puteau rămâne în piață dacă aveau prțuri fixe, stabilite de o anumită birocrație. Evident, că în epocă romanii nu știu atâta economie câtă știm noi acum, pentru că altfel nu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de oameni, considerându-i răi de la natură, revenim de fiecare dată în mijlocul lor obosiți și înstrăinați de prea mult individualism și egoism. Bunătatea ne apare ca singura alegere în legătură directă cu sănătatea noastră fizică și mentală. Ne căutăm cu disperare echilibrul și sănătatea respectând norme și legi care aparent nu ar conta foarte mult. Pentru că despre asta este vorba până la urmă. Mergem la Biserică pentru a aprinde o lumânare nu neapărat pentru cei morți ci pentru liniștea noastră sufletească. Respectăm
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
noi vă scoatem din criză". România este, cred, singura țară din lume unde s-a încercat, din acest motiv, să se iasă din criză ,,joi la ora 14". Când oameni ce păreau serioși din guvernul în exercițiu au început, din disperare de cauză,să vorbească în acești termeni mi-am amintit de legenda urbană care circula pe timpurile vechi conform căreia Ceaușescu ar avea o armă bazată pe laser care ar distruge pe loc toate tancurile rusești posibil invadatoare. Asta spune
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
16. 86 Un clasic al economiei politice, John Maynard Keynes arată: ,,Oamenii nu vor muri totuși întotdeauna în liniște; căci foamea cumplită care pricinuiește la unii letargie și deznădejde neputincioasă, aruncă alte temperamente în agitația nervoasă a istoriei și în disperare nebună. Aceștia, în nenorocirea lor grozavă, s-ar putea să dărâme și ce mai rămâne organizat și să scufunde civilizația însăși, sub străduința lor pentru a-și îndestula, prin lupte crâncene nevoile copleșitoare ale fiecăruia. Aceasta este primejdia împotriva căreia
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
verosimilitate mai are o comisie care "a greșit" atît de flagrant? Și celelalte "greșeli", cine și cum o să le îndrepte? Și dacă, prin absurd, toți ceilalți respinși vor face contestație la minister? Va sta ministrul însuși să citească într-o disperare scenarii, mai ales că nici nu e specialitatea lui? Iar dacă va exista un "for suprem" care va hotărî ce și cum o să se împartă fondurile anumitor proiecte, o elementară transparență ar impune anunțarea persoanelor care au calitatea și calificarea
Scenariul, eterna poveste by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12545_a_13870]